32,821 matches
-
drum sau traseu turistic. Sistemul national de marcare turistică a fost adoptat de România în 1945, în mod similar reglementărilor pe plan internațional și, include urmatoarele tipuri de marcaje: Sistemul de marcaj conține astfel de reguli, încât să standardizeze importanța traseului care a fost marcat cu semnul respectiv folosit. Semnele de marcaj de încadrează într-un patrulater cu laturile de 16-20 cm. In România marcajele turistice rezultă așadar din folosirea a 4 simboluri (bandă, cruce, triunghi și punct) desenate în 3
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
să fie ușor vizibile de la un semn la altul. Ele trebuie să fie perpendiculare pe direcția de mers și la o înălțime aproximativă de 1,5 - 2 m față de sol. Este obligatorie marcarea ambelor sensuri de circulație. În zonele cu "trasee turistice evidente și fără ramificații" nu se face exces de semne, dar sunt marcate printr-unul sau mai multe semne ușor vizibile, cu predilecție intrările în pădure(din drumuri, goluri alpine, poieni, văi) Drumurile publice sau forestiere se marchează - la
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
nu se face exces de semne, dar sunt marcate printr-unul sau mai multe semne ușor vizibile, cu predilecție intrările în pădure(din drumuri, goluri alpine, poieni, văi) Drumurile publice sau forestiere se marchează - la capete - prin tăblițe indicatoare. Dacă traseu turistic interferă cu un astfel de drum, traseul va fi marcat în așa fel încat intrările și ieșirile să fie bine evidențiate (cu atât mai mult cu cât drumul este public). Pe un "traseu comun mai multor semne diferite", se
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
marcate printr-unul sau mai multe semne ușor vizibile, cu predilecție intrările în pădure(din drumuri, goluri alpine, poieni, văi) Drumurile publice sau forestiere se marchează - la capete - prin tăblițe indicatoare. Dacă traseu turistic interferă cu un astfel de drum, traseul va fi marcat în așa fel încat intrările și ieșirile să fie bine evidențiate (cu atât mai mult cu cât drumul este public). Pe un "traseu comun mai multor semne diferite", se aplică toate semnele în grup - unul sub altul
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
la capete - prin tăblițe indicatoare. Dacă traseu turistic interferă cu un astfel de drum, traseul va fi marcat în așa fel încat intrările și ieșirile să fie bine evidențiate (cu atât mai mult cu cât drumul este public). Pe un "traseu comun mai multor semne diferite", se aplică toate semnele în grup - unul sub altul - vertical și, în nici un caz alternativ și la distanțe mari unul de altul. Dacă zona este stâncoasă, semnele de marcaj se grupează orizontal. Pentru indicația unghiului
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
semnele de marcaj se grupează orizontal. Pentru indicația unghiului direcției (15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 grade), "în punctele de inflexiune ale unei poteci" sunt aplicate săgeți bicolore (culoarea marcajului + culoarea albă) de 40-50 x 8-10 cm. Pe traseele intens circulate și expuse ceții sau timpului nefavorabil, marcajul ce indică apropierea cabanei sau a refugiului alpin de principiu ar trebui dublat de un sistem de avertizare acustic (uzual se folosesc așa zisele sirene de alarmă, formate din tuburi metalice
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
zonele stâncoase greu accesibile", se aplică pe lespezi plate din piatră ori pe palete metalice scurte, eventual se implantează în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la schimbarea direcției acestuia, la intersectarea a două sau mai multe trasee, în zone de interes turistic (vârfuri, poieni, lacuri, cascade etc...), sau în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
pe palete metalice scurte, eventual se implantează în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la schimbarea direcției acestuia, la intersectarea a două sau mai multe trasee, în zone de interes turistic (vârfuri, poieni, lacuri, cascade etc...), sau în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
Așezarea exponatelor și utilizarea acestor efecte creează o atmosferă ce îl aduce pe vizitator mai aproape de realitatea insurecției. Punctul central al muzeului este un monument de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
au avut ca rezultat doar mutarea tramvaielor pe o Promenadă paralelă (astăzi, Strada Kościuszki). Înainte de această schimbare, Promenada avea rolul unei străzi pentru pietoni. În mijlocul ei, se afla un spațiu verde cu o suprafață mare, care a fost transformat în traseu pentru tramvai. Pentru schimbarea Străzii Piotrkowska într-o zonă pietonală nu se luau cu adevărat măsuri, deși această idee mai revenea din când în când printre proiectele politice. Primul pas a fost interzicerea parcării și introducerea semnelor de circulație ce
Strada Piotrkowska () [Corola-website/Science/328133_a_329462]
-
înălțimi ce încep de la 300 m în zona văilor la peste 500 în punctele cele mai înalte din teritoriu studiat. Aceste înălțimi cu aspect domol face ca Țara Secașelor să fie foarte accesibile iar căile de comunicații să apară pe traseul cel mai favorabil. Extrem de favorabile sunt și luncile râurilor din arealele marginale unde spațiu întins al acestora au făcut ca aici să se dezvolte cele mai mari așezări dar și cele mai productive spații agricole. Rețeaua hidrografică este destul densă
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
zece sectoare de eroziuni de pe Valea Stăncioiului se întâlnesc diferite forme: creste, piramide, turnuri, jgheaburi etc. Rezervația se găsește la 4 km de centrul orașului. La piramidele de pământ se ajunge acum relativ greu, pentru că puțini sunt cei care cunosc traseul. Nu există marcaje, doar localnicii vă pot îndruma spre acest obiectiv. Din șoseaua ce duce către Fedeleșoiu, vă abateți la dreapta, iar înainte cu câteva sute de metri de Malu Alb există un mic indicator cu ,Valea Stăncioiului”. Urmați firul
Goranu, Vâlcea () [Corola-website/Science/328298_a_329627]
-
a materializat. Frații capucini au revenit în 1942, împărțind inițial spațiul cu refugiați și prizonieri. Muntele Kapuzinerberg are suprafețe întinse de pădure, reprezentând un adevărat „plămân verde” pentruz locuitorii orașului Salzburg și oferind vizitatorilor posibilități de drumeție pe mai multe trasee, cel mai popular dintre acestea fiind "Basteiweg", care se întinde de-a lungul zidurilor de apărare aflate în părțile de sud și de est a muntelui. Muntele dispune de mai multe puncte de observație ale diferitelor părți ale cartierului vechi
Kapuzinerberg () [Corola-website/Science/328306_a_329635]
-
a păzi căi de acces sau puncte strategice importante. Este posibil ca actualul plan al cetății să rezulte dintr-o evoluție de la tipul de fortificație cu o incintă circulară și turn central la cel cu incintă circulară și turn pe traseul curtinei. Pe lângă materialele din secolele XIV-XV, pe platoul din fața cetății s-au mai descoperit două bordeie din secolul al III-lea e.n. și materiale precum ceramică, cute de ascuțit din gresie, un fragment mic de opaiț, o fibulă de bronz
Cetatea Oratea () [Corola-website/Science/328304_a_329633]
-
o curiozitate încă incomplet explicată a peșterii este și faptul ca fiecare sală și galerie subterană este captușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii : verde, albastru, roșu, negru, alb... Speologii amatori au plămădit pe anumite trasee subterane, stranii figurine din argilă, care folosesc drept indicatoare ingenioase spre diferite săli și labirinturi interesante pentru vizite. Când bate vântul afară, circulația aerului din peșteră este accelerată, iar când acesta încetează, particulele fine se depun și aerul devine atunci
Peștera Emil Racoviță () [Corola-website/Science/328363_a_329692]
-
interpreți pot realiza și spectacole stradale. Tabloul viu, adică un grup de statui vii, era o prezență regulată la festivalurile medievale și din perioada Renașterii. Grupul interpreta o scenă așezat pe un stand decorat să arate ca un monument, pe traseul pe unde trecea procesiunea. O statuie vie a apărut în 1945 în filmul francez "Les enfants du paradis" ("Children of Paradise"). Primii artiști care au interpretat roluri de statui vii au fost artiștii londonezi Gilbert și George în anii '60
Statuie vie () [Corola-website/Science/328372_a_329701]
-
aflată la limita dintre Munților Hășmaș - la sud și Munții Giurgeului - la nord. Pasul asigura legătură dintre valea Bistriței și Depresiunea Giurgeu, pește culmile estice ale Carpaților Orientali. Șoseaua care traversează pasul, DN12C, face legătura între orașele Bicaz și Gheorgheni, traseul sau de 58 km trecând prin Lacul Roșu și Cheile Bicazului. La sud de trecătoare se gaseste vârful Pângărați (1364 m), iar la nord de această vârfurile Danturașul Mic (1378 m) și Danturașul Mare (1627 m). Cea mai apropiată stație
Pasul Pângărați () [Corola-website/Science/328401_a_329730]
-
comercializare a vinului, în jurul anului 1150. Filippi a fost ocupat de "latini" în timpul celei de a IV-a cruciade, dar a fost apoi abandonat de către aceștia. Orașul a fost apoi ocupat de sârbi, dar a rămas o fortificație importantă pe traseul anticei "Via Egnatia". În 1354, viitorul împărat bizantin Matei Cantacuzino (pe atunci doar pretendent la tronul imperial) a fost capturat aici de către sârbi. După dezastrul suferit de sârbi în Bătălia de la Kosovo Polje (1389), întreaga Macedonie a fost cucerită treptat
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
Aria naturală se află la 965 m altitudine în partea nord-vestică a satului Telec și, în imediata apropiere a DJ127A în nord-estul Munților Hășmaș, la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita. Accesul către obiectiv se face pe un traseu marcat și semnalizat cu panouri de informare. Reprezintă o peșteră aflată în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog la nivelul versantului drept al văii Bradului (Capra), la circa 9 km în amonte de conflueța acestui pârîu cu Bicazul. Are aspect
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
o peșteră de tip fosil. Aici supraviețuiește o importantă colonie de lilieci, care actual este pe cale de dispariție din cauza distrugerii de către turiști a habitatelor din interior. Nu există facilități turistice și nici electrificare. Accesul în primele două săli este facil, traseul implicând ulterior trecerea printr-o gaură de 4-5 m unde, din cauza umezelii de pe pereți se recomandă folosirea unor tehnici de asigurare. Din pricina dificultăților pe care le implică în continuare parcurgerea puțurilor tunelurilor și galeriilor de legătură (majoritatea sub 1 m
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
tehnici de asigurare. Din pricina dificultăților pe care le implică în continuare parcurgerea puțurilor tunelurilor și galeriilor de legătură (majoritatea sub 1 m înălțime) dintre săli, peștera nu poate avea funcție turistică. De principiu vizitarea ei se face numai pe anumite trasee și, implică existența ca partener a unei persoane cu o oarecare experiență în speologie. Peștera a apărut din cauze de natură tectonică și a evoluat în conglomerate cretacice, fiind din acest punct de vedere un caz particular pentru această parte
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
vizitatorilor. Charles Anthony Pearson, cel mai tânăr fiu al celui de al treilea visconte, deține în prezent Dunnottar cu o suprafață de 210 km pătrați. Părți din filmul "Hamlet" din 1990 cu Mel Gibson au fost filmate aici. Sunt doup trasee care fac accesul spre Dunnottar. Primul este un traseu de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
celui de al treilea visconte, deține în prezent Dunnottar cu o suprafață de 210 km pătrați. Părți din filmul "Hamlet" din 1990 cu Mel Gibson au fost filmate aici. Sunt doup trasee care fac accesul spre Dunnottar. Primul este un traseu de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele portului Stonehaven mergând spre sud spre vârful stâncii. Acest
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
Mel Gibson au fost filmate aici. Sunt doup trasee care fac accesul spre Dunnottar. Primul este un traseu de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele portului Stonehaven mergând spre sud spre vârful stâncii. Acest traseu este îngust pe alocuri și abrupt, dar oferă priveliște marină.
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
de de 800 de metri de cale abruptă cu scări moderne care fac legătura cu o parcare aflată pe coastă. Al doilea traseu este unul de 3 km de la strada din spatele portului Stonehaven mergând spre sud spre vârful stâncii. Acest traseu este îngust pe alocuri și abrupt, dar oferă priveliște marină.
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]