32,971 matches
-
În ciuda compozițiilor sale foarte echilibrate, care au adus doar cuvinte de la laudă de la criticii din Europa, muzica sa a fost descrisă și ca fiind ”lipsită de masculinitate”. El a excelat în toate genurile muzicale din repertoriul pianistic, dar interpretarea propriilor compoziții era cea mai admirată. Muzica de cameră a sa a devenit repede o modă, însă și lucrările interpretate pe șcenă erau apreciate de asemenea. Moszkowski era un tip modest. Îi plăcea să trăiască retras, cu toate că nimeni nu ar fi putut
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
neapreciat să ajungă pe drumul succesului. El era un compozitor prolific, compunând peste 200 de piese pentru pian, care i-au adus repede aprecierea publicului, de remarcat ar fi "Dansul Spaniol" op.12 pentru două piane. Una dintre primele sale compoziții, "Serenade" op.15, a devenit faimoasă în toată lumea. Astăzi probabil este cel mai bine cunoscut datorită "Studiilor" op.72, care au fost interpretate de pianiști precum Vladimir Horowitz și Marc-André Hamelin. Multe dintre piesele sale, de scurtă durată dar strălucitoare
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
Spectroscopia astronomică este unul din principalele mijloace folosite de astrofizicieni la studierea Universului. În 1835, filosoful francez Auguste Comte spunea în "Cours de philosophie positive" (în ) că printre lucrurile care vor rămâne pentru „totdeauna” înafara cunoașterii umane ar figura compoziția chimică a Soarelui. N-a trăit destul timp să-i vadă, în 1865, pe cei doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, care să le permită determinarea compoziției chimice a acestuia. De la această
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
înafara cunoașterii umane ar figura compoziția chimică a Soarelui. N-a trăit destul timp să-i vadă, în 1865, pe cei doi savanți germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff analizând, pentru prima dată, lumina Soarelui, care să le permită determinarea compoziției chimice a acestuia. De la această dată, spectroscopia astronomică n-a încetat să progreseze, iar spectroscoapele fac parte integrantă din toate observatoarele astronomice din lume. Analiza unui spectru ne aduce o mare cantitate de informații despre sursa care a emis lumina
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
au zărit și linii observând spectrele flăcării și, stupefacție, și-au dat seama că aceste linii se găsesc exact în aceleași locuri ca și cele descrise de Fraunhofer, cu 50 de ani mai devreme, făcând astfel legătura dintre spectre și compoziția chimică a obiectelor observate. De aici, ei a dedus legea eponimă, "„un corp nu poate absorbi decât radiațiile pe care le poate emite”", care va avea consecințe revoluționare pe plan astronomic, în pofida afirmațiilor lui A. Comte din 1842. Era și
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Lege a lui Hubble. Este baza modelului cosmologic actual: Big Bang urmat de expansiunea Universului în curs. Efectul Zeeman i-a permis lui George Ellery Hale să demonstreze originea magnetică a petelor solare realizând primele magnetograme. Spectroscopia permite și studiul compoziției atmosferelor planetare și compoziției izotopice a particulelor emise de comete.
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Este baza modelului cosmologic actual: Big Bang urmat de expansiunea Universului în curs. Efectul Zeeman i-a permis lui George Ellery Hale să demonstreze originea magnetică a petelor solare realizând primele magnetograme. Spectroscopia permite și studiul compoziției atmosferelor planetare și compoziției izotopice a particulelor emise de comete.
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
Napoli. Muți a absolvit (liceul clasic) Vittorio Emanuele ÎI din Napoli, pentru a studia ulterior pianul la din Sân Pietro a Majella cu Vincenzo Vitale; unde Muți a absolvit cu "diplomă cum laude". Ulterior, Muți a obținut o diplomă în compoziție muzicală și dirijat la "Conservatorul Giuseppe Verdi" din Milano, unde a studiat cu compozitorul Bruno Bettinelli și dirijorul Antonino Votto. Muți a studiat de asemenea compoziția cu Nino Rota, pe care îl consideră mentorul sau. La terminarea "Concursului pentru dirijori
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
Muți a absolvit cu "diplomă cum laude". Ulterior, Muți a obținut o diplomă în compoziție muzicală și dirijat la "Conservatorul Giuseppe Verdi" din Milano, unde a studiat cu compozitorul Bruno Bettinelli și dirijorul Antonino Votto. Muți a studiat de asemenea compoziția cu Nino Rota, pe care îl consideră mentorul sau. La terminarea "Concursului pentru dirijori " din 1967, a fost desemnat în unanimitate, de juriul concursului, câștigător al competiției. Ca atare, în anul următor, Muți a fost numit director muzical și dirijor
Riccardo Muti () [Corola-website/Science/329743_a_331072]
-
n'roll, indie, elemente electronice, space-rock și pop. Versurile tratează teme existențiale, de la preferință pentru un anumit stil de viață la dragoste. Formația a luat naștere în anul 2009 când Horațiu Ghibu (voce) l-a cunoscut pe Ștefan Mustață (chitară, compoziție). Cei doi au legat o prietenie puternică bazată pe dragostea pentru muzica. Artiștii au început să lucreze împreună la un proiect căruia i-au dat ulterior numele de Changing Skins. Horațiu Ghibu vorbește despre semnificația acestei denumiri: "În momentul în
Changing Skins () [Corola-website/Science/329790_a_331119]
-
Sonata pentru vioară este o compoziție instrumentală pentru vioară solo acompaniată de un instrument cu claviaturi iar în perioada barocă de un instrument bas ce dubla linia bas a claviaturii. Sonata pentru vioară a evoluat de la o formă barocă simplă fără niciun format fix la o
Sonată pentru vioară () [Corola-website/Science/329812_a_331141]
-
o largă variație de tonuri și nuanțe. De la familia galbenului crom trecem prin citron și ajungem la ocru, cu cîteva ocoluri spre orange, auriu și galbenuri palide. Albastrul, deseori în vecinătatea galbenului contrabalansându-l, temperându-l, este polul advers în compoziția cromatică, ajungând deseori să fie chiar dominantă. Dar, binenînțeles, sunt multe lucrări în care albastrul joacă rolul principal definind intrinsec culoarea motivului în cazul florilor, de exemplu. Fondat în 1951 și reorganizat în 1971, Muzeul de Istorie și Arta din
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
1810 pentru a evita recrutarea forțată în armată pentru a lupta de partea lui Napoleon în Rusia. Joachim Raff a fost în mare parte un autodidact, învățând muzica în timp ce lucra în Schmerikon, Schwyz și Rapperswil. A trimis o parte dintre compozițiile sale pentru pian lui Felix Mendelssohn care le-a recomandat celor de la Breitkopf & Härtel pentru publicare. Acestea au fost publicate în 1844 și au primit o recenzie pozitivă din partea lui Robert Schumann în jurnalul său, " Neue Zeitschrift für Musik". Aceste
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
au fost publicate în 1844 și au primit o recenzie pozitivă din partea lui Robert Schumann în jurnalul său, " Neue Zeitschrift für Musik". Aceste păreri favorabile l-au determinat pe Raff să se stabilească la Zürich pentru a se dedica exclusiv compoziției. În 1845 Raff a mers pe jos până la Basel pentru a asculta interpretarea la pian lui Franz Liszt. După o perioadă în care a locuit în Stuttgart unde a devenit prieten cu renumitul dirijor Hans von Bülow, a început să
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
că a avut un rol important în orchestrarea poemului simfonic "Tasso". În 1851 a avut loc la Weimar premiera operei lui Raff, "König Alfred", iar cinci ani mai târziu s-a mutat la Wiesbaden unde s-a ocupat exclusiv de compoziție. Începând cu 1878 a fost profesor și directorul Conservatorului Hoch din Frankfurt. Aici a numit profesori anumiți muzicieni eminenți, printre care Clara Schumann, și a înființat o clasă exclusiv pentru femeile compozitoare; aceasta era în perioada în care femeile compozitoare
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
deschide și de a închide. Aici arată faptul că frontieră Republicii Moldova, prin voința polițiștilor de frontieră și conform legii, poate fi închisă sau descisă, în dependență de intențiile celor ce doresc să o străbată. Scutul de pe pieptul acvilei repetă prin compoziția și smalțurile sale, scutul principal din stema de stat a Republicii Moldova, având aceeași semnificație și constituie un fir de legătură dintre stat și unul dintre instrumentele sale, iminente în condițiile zilei de astăzi. Inspirată din stema țării și din specificul
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
pe o fâșie de cca 15 km între satele Molești și Răzeni. Rezervatia naturală este intersectat de drumul magistral M3. Distanță până la centrul raional, or. Ialoveni, este de 22 km, până la capitala, Chișinău, - 24 km (Răzeni). Realizarea unui studiu privind compoziția floristica a permis identificarea a 200 de specii de plante vasculare, dintre care 18 specii de arbori, 13 specii de arbuști și 169 specii de ierburi (inclusiv 15 specii de plante rare, dintre care 4 specii de plante vasculare incluse
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
folosită în comedii, sub forma ""riffing"", cu sensul explorării verbale într-un anumit subiect. În înregistrarea din 1945 a lui Charlie Parker termenul "riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea folosite ca punct de plecare pentru compozițiile mai lungi. "Versetul din Hucklebuck" a "împrumutat" riff-ul din compoziția lui Matthews Artie, "Wary Blues". Toate aceste cântece folosesc douăsprezece riff-uri de blues, iar cele mai multe dintre aceste riff-uri, probabil preced exemplele date. Nici unul dintre termenii "Riff" sau "lick", nu e
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
într-un anumit subiect. În înregistrarea din 1945 a lui Charlie Parker termenul "riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea folosite ca punct de plecare pentru compozițiile mai lungi. "Versetul din Hucklebuck" a "împrumutat" riff-ul din compoziția lui Matthews Artie, "Wary Blues". Toate aceste cântece folosesc douăsprezece riff-uri de blues, iar cele mai multe dintre aceste riff-uri, probabil preced exemplele date. Nici unul dintre termenii "Riff" sau "lick", nu e folosit în muzica clasică. În schimb, frazele muzicale individuale, folosite
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
și practică (Riyaaz). În India, este considerat un semn distinctiv de excelență să cânți modelul Lehara acompaniat de Tabla sau să cânți la Pakhawaj deoarece este o sarcină dificilă să păstrezi un impuls de echilibru în timp ce percuționistul improvizează sau cântă compoziții dificile în contrapunct. Deși pot exista zeci de instrumentiști talentați, sunt foarte puțini care sunt capabili să cânte Lehra acompaniați de Tabla/să fie capabili să interpreteze o piesă la Pakhawaj.
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
Un preludiu (Germană: "Präludium" sau "Vorspiel"; latină: "Praeludium"; franceză: "Prélude"; italiană: "Preludio") este o compoziție muzicală scurtă cu o formă ce poate varia de la o piesă la alta. Preludiul poate îndeplini rolul de prefață, poate fi o piesă de sine stătătoare sau poate fi introducerea unei lucrări. De exemplu, în perioada barocă servea ca introducere
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
motive ritmice și melodice care sunt reluate pe întreg parcursul piesei. Din punct de vedere stilistic, preludiul este o lucrare bazată pe improvizație. Preludiile pot fi considerate și uverturi, în special cele utilizate în opere sau oratorii. Primele preludii erau compoziții pentru lăută din perioada renascentistă. Acestea erau improvizații libere și serveau ca introduceri scurte ale unor lucrări muzicale mai mari sau pentru părți mai mari și mai complexe. Preludiile pentru claviatură au început să apară în secolul al XVII-lea
Preludiu (muzică) () [Corola-website/Science/329985_a_331314]
-
Forma a apărut pentru prima dată în nordul Italiei la sfârșitul perioadei renascentiste. Câteva publicații din anii 1590 includ toccate ale unor compozitori precum Girolamo Diruta, Adriano Banchieri, Claudio Merulo, Andrea și Giovanni Gabrieli, Luzzasco Luzzaschi și alții. Acestea era compoziții pentru claviatură în care o mână, apoi cealaltă, interpretează pasaje virtuoze în cascadă contra unui acompaniament acordic al celeilalte mâini. Unul dintre compozitorii care lucrau în Veneția în această perioadă, Hans Leo Hassler, a adus forma cu el la revenirea
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
din toate timpurile, deși atribuirea lucrării lui Bach este contestată de unii. Toccatele sale pentru orgă sunt improvizații și sunt adesea urmate de o secțiune fugală. În aceste cazuri toccata este utilizată în locul preludiului. Toccatele lui Bach pentru clavecin sunt compoziții multi-secționale care includ în structura lor și o fugă. După perioada barocă toccatele au devenit tot mai rare. Există totuși câteva exemple importante. Din perioada romantică Robert Schumann și Franz Liszt a compus fiecare o toccată - piesa ambițioasă a lui
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
și Franz Liszt a compus fiecare o toccată - piesa ambițioasă a lui Schumann este considerată una dintre cele mai dificile piese din repertoriu și cel mai bun exemplu al genului din secolul al XIX-lea. Toccata lui Liszt este o compoziție foarte scurtă de la sfârșitul vieții sale și este practic o toccată doar cu numele. De la începutul secolului al XX-lea Serghei Prokofiev și Aram Haciaturian au compus câte o toccată pentru pian solo, la fel și Maurice Ravel ca parte
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]