32,407 matches
-
răspund profesorului Giurescu; curajul lui de a nega și de a justifica și vulgaritățile din atacurile sale fac imposibilă orice discuție. Iar fostul prefect TzigaraSamurcaș (colaborator al nemților) și Panaitescu îl urmează"179. În aprilie 1936, Iorga a făcut un gest tipic pentru el: a demisionat din postul de președinte al Comitetului Român al Istoricilor 180. Conform unor surse sigure, pe Carol îl distra foarte mult acest conflict dintre istorici 181. Dar acest schimb de invective fusese inițiat de Giurescu mult
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cuzist, I. P. Prundeni, a făcut și mai mult. Iorga a ripostat, amintindu-le acestor oameni de articolele pe care le scriseseră mai înainte. "Dl. I. P. Prundeni este un om al convingerilor", scria el. Îi amintea lui Prundeni cum salutase acesta "gestul patriotic" al studenților care i s-au alăturat lui Carol în 1940, citînd textul: "Nu este nevoie să vorbim despre Legiune... regele îi va primi pe fiii săi risipitori". Apoi îl cita pe Prundeni în noua lui postură: "Statul criminal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lungul și de-a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se încheia astfel: "Poate că în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La funeraliile ei au participat mai mulți oameni decît la cele ale lui Iorga. Prințesa Elena a trimis o coroană de flori cu numele gravat pe ea, un gest purtînd amprenta regalității 54. Primul parastas public în memoria lui Iorga a avut loc în mai 1941, la care au participat mulți demnitari. Apoi a fost redeschis Institutul său de Istorie Universală, ceremonie la care Gheorghe Brătianu l-a omagiat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Holocaust depășindu-i puterea imaginației. Iorga avea o atitudine prietenoasă față de cei o jumătate de milion de etnici germani pînă cînd Hitler a încercat să-i transforme într-o a Cincea coloană nazistă. Înainte de aceasta, făcuse în mai multe rînduri gesturi prietenești față de ei. După venirea lui Hitler la putere, Iorga a adoptat o poziție violentă împotriva intruziunilor naziste în România prin intermediul minorității germane. Celelalte grupuri etnice mai puțin numeroase (armeni, greci, turci, slavi etc.) erau considerate de el drept "minorități
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Iorga, op. cit., pp. 155-168 119 "Neamul românesc", 12 august 1936 și 26 mai 1939 120 Memorii, vol. VII, pp. 181 și 185 121 Op. cit., vol. VII, pp. 373-374. Familia Iorga își amintea că Mussolini a făcut după ocuparea Albaniei gestul de a-i permite lui Iorga să continue organizarea școlii sale acolo, dar el a refuzat această onoare 122 Regina Elena i-a oferit un sediu școlii misionare. Memorii, vol. VII, p. 96 123 D-na Liliana Pippidi-Iorga către autor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Decizia lui Stalin de a sta departe de ERP a fost una dintre marile sale erori strategice. Indiferent de calculele lor secrete, americanii lansaseră oferta pentru toți și nu ar fi putut să nu includă Europa de Est În ERP; consecințele acestui gest ar fi fost incalculabile. Așa, sprijinul economic s-a limitat la Occident și a marcat Începutul separării Între cele două jumătăți ale continentului. Planul Marshall a fost gândit de la Început ca un ajutor autolimitat. Scopul său, expus chiar de Marshall
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar acordurile din 1949 nu reprezentau forma definitivă a NATO. În primăvara anului 1950, Washingtonul se străduia Încă să le explice francezilor și altor națiuni din Europa că singura șansă reală pentru apărarea Occidentului era reînarmarea Germaniei - subiect tensionat și gest susceptibil, se credea, de a declanșa o reacție imprevizibilă din partea lui Stalin. În orice caz, nimeni nu dorea să risipească resurse vitale pe reînarmare. Neutralitatea - ca alternativă la o confruntare fără defensivă - devenea din ce În ce mai populară În Germania și Franța deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că s-a oprit În loc. VIItc "VII" Războaie culturaletc "Războaie culturale" Toți repudiam epoca precedentă. O știam mai mult din literatură și mi se părea o eră a prostiei și a barbariei. Milan Șimečka La mijloc de secol XX, orice gest implică adoptarea unei poziții față de sistemul sovietic. Raymond Aron Am avut dreptate să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precum și veștile despre socialiștii din estul Europei, arestați și Încarcerați, au transformat mulți social-democrați occidentali În dușmani declarați ai blocului sovietic și beneficiari avizi ai fondurilor secrete americane. Pentru socialiști ca Léon Blum În Franța sau Kurt Schumacher În Germania, gesturile politice la care Îi obliga Războiul Rece erau familiare măcar Într-o privință: ei Îi cunoșteau de mult pe comuniști și erau destul de vârstnici ca să-și amintească amarele lupte fratricide din anii sumbri dinaintea Frontului Popular. Celor mai tineri le
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cultural propriu. Congresul pentru Libertatea Culturii (CLC) a fost fondat În iunie 1950 la Berlin. Conceput ca replică la Mișcarea pentru pace organizată de Moscova cu un an Înainte, Congresul a coincis cu Începutul războiului din Coreea, ceea ce sporea Însemnătatea gestului. Inaugurarea la Berlin - și nu la Paris - a fost premeditată: din start, Congresul intra În luptă culturală cu Sovietele. Congresul pentru Libertatea Culturii a fost fondat sub patronajul lui Bertrand Russell, Benedetto Croce, John Dewey, Karl Jaspers și Jacques Maritain
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În practică, asta Însemna arme nucleare), Hrușciov n-avea nici cea mai vagă intenție să riște un război nuclear pentru Germania. După cum consemna ulterior În memoriile sale ambasadorul URSS la Washington, „Kennedy a supraestimat disponibilitatea lui Hrușciov de a face gesturi decisive În Berlin: cel mai agresiv a fost Înălțarea Zidului”11. După Berlin și Cuba, superputerile au trecut cu o rapiditate surprinzătoare la rezolvarea incertitudinilor din prima fază a Războiului Rece. La 20 iunie 1963, un „fir roșu” lega Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1957 și 1961. Dar faptul, demonstrat deja, că sprijinul Washingtonului nu era garantat În orice Împrejurare, l-a Împins pe Harold Macmillan exact spre contrariul concluziei trase de Charles de Gaulle. Indiferent de ezitări sau de sentimentele ambivalente față de anumite gesturi americane, guvernele britanice aveau să adere de acum Înainte cu loialitate la pozițiile Statelor Unite. Numai astfel puteau spera să-i influențeze pe americani și să-și asigure sprijinul acestora În momentele critice. Această realiniere strategică va avea consecințe cruciale pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În locul lui, sovieticii l-au promovat pe Ernõ Gerõ, un alt ungur cu ascendență stalinistă impecabilă. Aceasta s-a dovedit a fi o greșeală: Gerõ nu putea nici să conducă schimbarea, nici să o suprime. Pe 6 octombrie, printr-un gest ce viza mai ales Belgradul, autoritățile de la Budapesta au permis reînhumarea publică a lui László Rajk și a victimelor procesului care i se Înscenase. Béla Szász, unul dintre supraviețuitorii procesului Rajk, a vorbit la Înmormântare: După ce László Rajk a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor existențe - pe scurt, cum să transformi lumea. Pentru o generație mai veche de specialiști și pentru partidele marxiste consacrate, insistența perversă asupra acelor scrieri pe care Marx nu dorise să le publice părea culmea neseriozității. Dar era și un gest implicit subversiv: dacă oricine putea să recurgă direct la texte și să-l interpreteze pe Marx cum dorea, atunci autoritatea conducerii comuniste (și troțkiste, În acest caz) se prăbușea, iar Împreună cu ea Întreaga logică a politicii revoluționare clasice. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de creștere tot mai mici, șomaj pe scară largă și nemulțumiri sociale. Majoritatea radicalilor șaizeciști au abandonat „Revoluția”, preocupați mai degrabă să-și găsească un loc de muncă. Câțiva au optat pentru confruntarea violentă: pagubele provocate - și reacția pe care gesturile lor au stârnit-o autorităților - au iscat discuții nervoase despre starea „neguvernabilă” a societăților vestice. Îngrijorarea era exagerată: supuse la stres, instituțiile occidentale s-au dovedit mai rezistente decât Își imaginaseră unii și alții. Dar Întoarcerea la optimismul - sau iluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
irațională din punct de vdere economic. După ce preferaseră să ducă un costisitor război de uzură de cealaltă parte a globului, suportându-l din Împrumuturi, Statele Unite nu puteau, evident, să mențină la infinit dolarul la un curs fix, tot mai supraevaluat. Gestul americanilor a fost totuși un șoc. Dacă dolarul avea să fluctueze, același lucru urma să se Întâmple și cu valutele europene, caz În care toate certitudinile laborios construite prin sistemele monetare și comerciale postbelice erau puse sub semnul Întrebării. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democratică a stângii, comuniștii occidentali ar fi trebuit să renunțe nu doar la „dictatura proletariatului” și alte formule retorice aruncate În cursul anilor ’70 pe rugul capriciilor ideologice. Ei trebuiau să se dezică public de orice legătură cu comunismul sovietic - gest de care nici măcar Berlinguer sau Carrillo nu erau În stare. Eurocomunismul era așadar o contradicție În termeni. Identitatea primă a oricărui partid comunist era subordonarea față de Moscova, așa cum Își dorise Lenin. Câtă vreme exista Uniunea Sovietică, partidele comuniste din Europa de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părți Însă, eurocomunismul și-a continuat netulburat declinul constant. Comuniștii spanioli, care Îl inventaseră, au obținut În 1982 doar 4% din voturi. Paradoxal, Leonid Brejnev Încuviința de la Moscova eforturile eurocomuniștilor de a-și consolida puterea locală distanțându-se de el. Gestul sovietic, corolar al politicii internaționale de destindere din acea perioadă, nu i-a ajutat foarte mult pe pretinșii reformiști comuniști. Deși furnizau În continuare ajutor În bani și produse, liderii sovietici Își pierduseră interesul pentru partidele comuniste occidentale, care aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Karamanlis trebuia să se ocupe de problema nerezolvată a Ciprului. Nici el, nici urmașii lui nu intenționau să redeschidă subiectul unificării, dar nici nu puteau ignora prezența Turciei În insulă, chiar după revenirea lui Makarios, În decembrie 1974. Într-un gest simbolic apreciat În țară și de stânga, și de dreapta, Karamanlis a scos Grecia din NATO timp de șase ani În semn de protest față de acțiunile altui stat membru NATO. Relațiile greco-turce au intrat Într-o eră glaciară, marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine primită la oraș, iar reforma agrară din sud - În esență, o colectivizare - a Început cu gesturi „spontane” de ocupare și confiscare a pământului de către lucrătorii și administratorii locali, mobilizați de comuniști și aliații lor (comuniștii se remarcaseră drept adversarii clandestini cei mai organizați și mai eficienți ai vechiului regim). Nu la fel de binevenite au fost aceste practici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din linia de credit extern a Poloniei a fost folosită pentru a subvenționa consumul intern. Economiștii comuniști de la Praga recomandau eliminarea treptată a subsidiilor și introducerea prețurilor „reale”, dar factorii de decizie se temeau de consecințele sociale ale unui asemenea gest și au preferat să se Îndatoreze și mai mult. La fel ca În perioada interbelică, statele mici și fragile din estul Europei Împrumutau capital occidental pentru a-și finanța economiile autarhice și a evita alegerile dificile. Miklós Németh, ultimul prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a ajuns drept În vârful mișcării naționale de protest. Reacția instinctivă a autorităților - arestarea agitatorilor și izolarea greviștilor - s-a dovedit a fi o greșeală, motiv pentru care ele au Încercat să câștige timp divizându-și adversarii. Într-un gest fără precedent, reprezentanții Biroului Politic au mers la Gdañsk pentru a negocia cu liderii „rezonabili” ai muncitorilor, În timp ce Kuroñ, Adam Michnik și alții de la vârful KOR erau reținuți pentru interogatorii. Dar la Gdañsk au sosit alți intelectuali - istoricul Bronis³aw Geremek
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Apărării, a devenit În februarie 1981 prim-ministru În locul lui Gierek, căzut În dizgrație, iar În octombrie Îi succeda lui Stanis³aw Kania În funcția de secretar general al partidului. El era sigur de susținerea armatei, iar conducerea sovietică sprijinea un gest ferm pentru a opri deriva Poloniei - prin urmare, a acționat rapid pentru a pune capăt unei situații despre care ambele părți știau că nu poate dura la nesfârșit. Pe 13 decembrie 1981 - chiar În timp ce la Geneva Începeau discuțiile sovieto-americane privind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nou-Înființat Minister al Reformei Economice a propus o serie de schimbări economice menite, printre altele, să atragă noi surse de finanțare străină pentru datoria națională a Poloniei, care se apropia de 40 de miliarde de dolari 17. Cu un bizar gest democratic, În 1987, guvernul a Început chiar să ceară părerea polonezilor asupra tipului preferat de „reformă” economică: „Ați prefera”, erau Întrebați aceștia, „o creștere a prețurilor cu 50% la pâine și 100% la benzină sau cu 60% la benzină și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]