33,332 matches
-
de ocnițe care înconjoară turla, unul în firide și unul deasupra lor. Turla are patru ferestre dispuse în cele patru puncte cardinale. Biserica a fost pictată în anul 1785, dar zugrăveala s-a degradat în timp, fiind păstrat azi numai tabloul votiv, unde sunt pictate în mărime naturală portretele lui Teodor Movilă și al fiului său, Ioan, care se află pe peretele din stânga al pronaosului. În ultimii ani, biserica a fost repictată în stil bizantin și în tehnica frescă de pictorul
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
în stil bizantin și în tehnica frescă de pictorul profesor Nicolae Sava din București. Pe lângă elementele tradiționale, apar și elemente de inovație și creație autentică, atât cromatic, cât și compozițional. Pe peretele din dreapta al pronaosului a fost pictat un nou tablou votiv, în care cei doi ctitori apar reprezentați împreună cu familiile lor. Aici s-a aflat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1633-1691). Printre odoarele Mănăstirii Teodoreni care se mai păstrează și astăzi menționăm cărți vechi cu litere chirilice și
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
Dracula într-o fortăreață de gheață de unde nu putea evada, însă Diavolul i-a dat aripi. Din fericire, strămoșul Annei a lăsat indicii prin castel, astfel încât generațiile viitoare să îl ucidă pe Dracula în locul său. Carl a găsit și un tablou al unui vârcolac și al unui vampir luptându-se, însă nu era în stare să explice de ce se mișcau. Van Helsing reușește să găsească ascunzătoarea lui Dracula trecând printr-un portal, deghizat ca o hartă de perete, care se redeschidea
Van Helsing (film) () [Corola-website/Science/316587_a_317916]
-
anului 1550 de către voievodul Iliaș Rareș (1546-1551), fiul lui Petru Rareș, având ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, și copiii lor, au înnoit (refăcut) Biserica "Sf. Nicolae", dându-i forma pe care o are astăzi
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
artistică s-a străduit să exprime principiile armoniei universale prin simbolismul culorii, formei și numerelor. Cele trei culori primare (roșu, galben, albastru) le considera simboluri ale Sfintei Treimi. A compus și poezii în același spirit, plănuind ilustrarea lor în patru tablouri numite Timpurile zilei, ce urmau a fi expuse într-o clădire special contruită, urmând a fi contemplate în acompaniamentul muzicii și poeziei. Conceptul era des întânlit la romantici, ce năzuiau către o “artă totală”, în care să fuzioneze toate ramurile
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
fi contemplate în acompaniamentul muzicii și poeziei. Conceptul era des întânlit la romantici, ce năzuiau către o “artă totală”, în care să fuzioneze toate ramurile artei. În 1803 Runge a realizat gravuri pe format mare după desenele pregătitoare pentru aceste tablouri, devenind succese comerciale. A reușit să picteze două versiuni ale Dimineții ( aflate la muzeul Kunsthalle, Hamburg), celelalte netrecând însă de stadiul de desen. “Dimineața” a fost începutul unui nou tip de peisaj, unul al emoției religioase și artistice.
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
boltă într-o singură calotă sferică. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demantelat parțial înaintea anului 1792(deoarece nu apare în inventarul bisericii din 1792), pe peretele vestic al naosului aflându-se inițial un tablou votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș și care a fost distrus parțial. Naosul este boltit în stil moldovenesc, printr-o serie de arce dispuse pe diagonală și pandantivi care susțin turla cilindrică. Absidele laterale sunt boltite în sfert
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
din secolul al XIX-lea (numai unele figuri se disting, restul fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
restul fiind șterse), numai unele fresce din naos fiind bine conservate. Între pronaos și naos a existat un zid despărțitor care a fost demolat, cu această ocazie fiind deteriorat și tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul Petru Rareș. Din tabloul votiv se mai disting portretele lui Petru Rareș, ale Doamnei Elena și a doi copii. Istoricul de artă Paul Henry a cercetat pictura veche a bisericii în deceniul III al secolului al XX-lea, el constatând că iconografia este aproape
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac și piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operații până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului. În 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iași. Se căsătorește cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriță și profesoară de
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
și Franța (Paris și Saint-Germain-en-Laye, în 1979). Nefiind un carierist, nu încercă niciodată să-și promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ținut deoparte, el însuși, de altfel, preocupându-se puțin de reușita socială. Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tușa lor precisă și virilă. Subiecte adeseori simple, și totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înțelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor românești și a oamenilor umili, de care era apropiat (Moș Androne, 1972). Picta
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
artiști. Aici se leagă prietenii și se desfășoară discuții aprinse. Tendința comună este întoarcerea la peisagistică, mai ales sub influența picturii flamande. Sunt apreciați artiștii nordici, Pieter Bruegel cel Bătrân sau Jacob van Ruisdael, care au reușit să redea în tablourile lor mai bine decât oricine atmosfera autentică a satului. Rousseau, unul din cei mai importanți membrii ai școlii barbizoniene, considerat fondator al ei, avea multe tablouri în "acvaforte" ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
Pieter Bruegel cel Bătrân sau Jacob van Ruisdael, care au reușit să redea în tablourile lor mai bine decât oricine atmosfera autentică a satului. Rousseau, unul din cei mai importanți membrii ai școlii barbizoniene, considerat fondator al ei, avea multe tablouri în "acvaforte" ale acestor artiști. Millet rămâne mai mult sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul din Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu. În hanul lui "Père" Ganne au loc discuții aprinse privind actualitățile în artă și literatură. Discuțiile servesc ca bază pentru dezbaterile teoretice. Toți învață din confruntarea părerilor. Théodore Rousseau explică astfel concepțiile despre pictură: "Arta
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
metru la repunerea în gardă. Când depășește o linie de fund cu ambele picioare, este penalizat cu o tușă. Sistemul de desfășurare competițiilor la cel mai înalt nivel a variat considerabil de-a lungul timpului cu privire la tipul probei (grupe sau tablou de eliminare directă) sau numărul tușei necesar pentru a câștiga. La Jocurile Olimpice de vară din 1896, meciurile s-au disputat în trei tușe la floretă și la sabie în cadrul unui singur tur de grup. Începând cu Jocurile din 1900 s-
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
la o singura tușă. În prezent, meciurile la seniori se decid în 15 tușe la individual și în 45 tușe pe echipe. În competiții de tip Cupa Mondială se folosește un sistem mixt cu un tur de grupe și un tablou de eliminare directă. În faza grupelor, asalturile individuale durează 3 minute maximum sau până când un scrimer a obținut cinci tușe. Fiecare grupă include de la patru până la șapte trăgători. Fiecare scrimer îi întâlnește pe toți ceilalți din aceeași grupă. Clasamentul este
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
minute maximum sau până când un scrimer a obținut cinci tușe. Fiecare grupă include de la patru până la șapte trăgători. Fiecare scrimer îi întâlnește pe toți ceilalți din aceeași grupă. Clasamentul este determinat de următoarele criterii: Foaia de rezultate are forma următoare: Tabloul înseamnă ca Maria a pierdut cu Ana (scor 1-5) și cu Laura (scor 3-5), dar a câștigat la cinci tușe (V5) cu Roxana, Ecaterina și Olga. Maria are patru victorii (V), adică un ratio de victorie pe înfrângere 0,80
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al Franței, iar în 1949 Fundația Franceză pentru Artă Modernă a cumpărat tabloul său "La moisson". Între 1954 și 1977 și-a continuat stilul de viață. A avut sejururi îndelungate în Statele Unite la prietenul său Henry Miller. Michonze a mai călătorit în Israel, unde a expus picturi, și-a vizitat mama și s-
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
ea o tehnică de sine stătătoare. În 1802 expune pentru prima oară la Salonul Academiei Regale ("Royal Academy"). Începând cu această dată, pictorul expune anual, dar criticii nu-i acordă o atenție deosebită. Din această perioadă datează o serie de tablouri cu peisaje din valea Dedham ("Dedham Vale"). Deși nu a ajuns încă la maturitate, tabloul reprodus aici, aflat în prezent la Muzeul "Albert and Victoria" din Londra, prin stilul și modul în care abordează motivul, trădează deja o personalitate marcantă
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
Regale ("Royal Academy"). Începând cu această dată, pictorul expune anual, dar criticii nu-i acordă o atenție deosebită. Din această perioadă datează o serie de tablouri cu peisaje din valea Dedham ("Dedham Vale"). Deși nu a ajuns încă la maturitate, tabloul reprodus aici, aflat în prezent la Muzeul "Albert and Victoria" din Londra, prin stilul și modul în care abordează motivul, trădează deja o personalitate marcantă. Compoziția tabloului este temeinic gândită, privirea spectatorului este îndreptată spre valea râului Stour, iar în
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
peisaje din valea Dedham ("Dedham Vale"). Deși nu a ajuns încă la maturitate, tabloul reprodus aici, aflat în prezent la Muzeul "Albert and Victoria" din Londra, prin stilul și modul în care abordează motivul, trădează deja o personalitate marcantă. Compoziția tabloului este temeinic gândită, privirea spectatorului este îndreptată spre valea râului Stour, iar în centrul imaginii - pe planul al doilea - apare orășelul Dedham. Desprinși din fundalul deschis, copacii dau profunzime tabloului. Timp de câteva săptămâni din vara anului 1809, Constable pictează
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
în care abordează motivul, trădează deja o personalitate marcantă. Compoziția tabloului este temeinic gândită, privirea spectatorului este îndreptată spre valea râului Stour, iar în centrul imaginii - pe planul al doilea - apare orășelul Dedham. Desprinși din fundalul deschis, copacii dau profunzime tabloului. Timp de câteva săptămâni din vara anului 1809, Constable pictează portrete comandate. Apoi se întoarce la East Bergholt, unde o întâlnește pe Maria Bicknell. O dragoste puternică se înfiripă între cei doi tineri, dar familia Mariei (tatăl este consilier al
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
lasă totul nepoatei sale. Tânăra pereche se stabilește la Londra și, curând, la 4 decembrie 1817 se naște primul lor copil, John Charles. În Anglia, pictura de peisaj nu are prea mulți adepți, de aceea Constable găsește greu cumpărători pentru tablourile sale. În 1819, în fine, devine membru asociat al Academiei Regale, ceea ce constituie începutul recunoașterii sale oficiale și totodată o șansă pentru ca amatorii de artă să înceapă a-i cumpăra tablourile. Dar celebritatea o obține în Franța. În 1824, Constable
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
mulți adepți, de aceea Constable găsește greu cumpărători pentru tablourile sale. În 1819, în fine, devine membru asociat al Academiei Regale, ceea ce constituie începutul recunoașterii sale oficiale și totodată o șansă pentru ca amatorii de artă să înceapă a-i cumpăra tablourile. Dar celebritatea o obține în Franța. În 1824, Constable trimite câteva lucrări la Salonul din Paris. Pentru tabloul intitulat ""Car de transportat fânul"" ("Haywain") este distins - împreună cu Eugène Delacroix - cu medalia de aur, critica franceză și pictorii parizieni primindu-l
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]