35,463 matches
-
origine vulcanică ale arhipelagului Comore: Ngazidja (), Mwali (), Nzdwani (), și Mahoré (), precum și numeroase alte insule de dimensiune mai mică. Cu toate acestea, insula Mayotte nu s-a aflat sub administrația guvernului Comorelor în urma independenței față de Franța, aceasta respingând referendumul referitor la independența statului și ca urmare a rămas sub suveranitate franceză, formând o Colectivitate de peste mări. Datorită dreptului de veto al Franței în Consiliul de Securitate al ONU, nici o rezoluție care să afirme suveranitatea Comorelor asupra insulei Mayotte nu a fost aceptată
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
jaful și care veneau mai ales dinspre Madagascar, au determinat autoritățile din Comore să solicite ajutor francez. Franța a intervenit cu plăcere, iar în 1866 a transformat arhipelagul în protectorat francez. În 1975 Franța se declară e acord să recunoască independența Comorelor, dar cu o condiție: fiecare insulă să-și exprime individual opțiunea. Rezultatul referendumului a fost surprinzător: Mayotte a decis să ramână alături de Franța. În prezent, locuitorii insulei au statut de cetățeni francezi din departamentele de peste mări (DOM). Venitul pe
Comore () [Corola-website/Science/303464_a_304793]
-
a Serbiei, devenită unitate monetară a întregii Iugoslavii, cu rata de schimb de 40 "kuna" = 1 "dinar". În 1991, în urma alegerilor parlamentare croate libere care au avut loc în 1990 și ca urmare a unui referendum, Croația și-a declarat independența față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. La sfârșitul anului 1991, dinarul croat, unitate monetară de tranziție, a înlocuit "dinarul iugoslav" la paritate egală. În timpul existenței sale, dinarul croat s-a devalorizat cu un factor de 70. În 1993, Banca Națională Croată
Kuna () [Corola-website/Science/303477_a_304806]
-
Roth îi propune comandantului trupelor franceze Franchet d'Esperey, crearea unui Banat independent, sub protecția Franței. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Timișoara. Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă. În 1919 Banatul a fost împărțit între România și Regatul Serbiei, Croaților și Slovenilor (numit mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
comunitate autonomă din Spania. A fost imnul neoficial al poporului catalan din ultima parte a secolului al XIX-lea și a devenit oficial din 1993. Versurile cântecului se bazează pe evenimentele din 1639 și 1640, când catalanii au luptat pentru independență împotriva regelui Filip al IV-lea al Spaniei și favoritului acestuia, Contele-Duce de Olivares: așa-numitul "Război al secerătorilor". Versurile moderne sunt de Emili Guanyavents și au fost scrise în 1899; muzica este de Francesc Alió și a fost compusă
Els Segadors () [Corola-website/Science/299977_a_301306]
-
este imnul național al statului Haiti, adoptat ca atare în anul 1904. Justin Lhérisson a scris cuvintele, iar Nicolas Geffrard a compus muzică. Imnul își trage numele de la Jean-Jacques Dessalines (1758-1806), primul împărat al Haiti și unul din „părinții” independenței țării. Justin Lhérisson (1873-1907), avocat și jurnalist, a scris textul cu ocazia centenarului independenței haitiene, pe muzica lui Nicolas Geffrard. i-a succedat, ca imn național, imnului "Quand nos Aïeux brisèrent leurs entraves". Jean-Jacques Dessalines, devenit conducătorul mișcării de eliberare
La Dessalinienne () [Corola-website/Science/299980_a_301309]
-
Lhérisson a scris cuvintele, iar Nicolas Geffrard a compus muzică. Imnul își trage numele de la Jean-Jacques Dessalines (1758-1806), primul împărat al Haiti și unul din „părinții” independenței țării. Justin Lhérisson (1873-1907), avocat și jurnalist, a scris textul cu ocazia centenarului independenței haitiene, pe muzica lui Nicolas Geffrard. i-a succedat, ca imn național, imnului "Quand nos Aïeux brisèrent leurs entraves". Jean-Jacques Dessalines, devenit conducătorul mișcării de eliberare, la 1 ianuarie 1804 a fost ales guvernator general pe viață al Haiti. În
La Dessalinienne () [Corola-website/Science/299980_a_301309]
-
Lhérisson", iar melodia lui "Nicolas Geffrard". Cu ocazia jubileului de 100 de ani de la fondarea statului, în 1904, "La Dessalinienne" a devenit imnul statului Haiti. "La Dessalinienne" exprimă recunoștință cetățenilor actuali ai Haiti față de cei care au luptat pentru obținerea independenței și creării statului haitian, precum și hotărârea de a le fi demni urmași. Pour le Pays, pour leș Ancêtres Marchons unis, marchons unis Dans nos rangs point de traîtres Du sol soyons seuls maîtres Marchons unis, marchons unis Pour le Pays
La Dessalinienne () [Corola-website/Science/299980_a_301309]
-
parlamentului britanic. Singurele excepții au fost în 1959 și 1963, când era însărcinată cu Prințul Andrew și, respectiv, cu prințul Edward. În anii '60-'70 a avut loc decolonializarea Africii și a Caraibelor. Peste 20 de țări și-au câștigat independența față de Marea Britanie. În 1977 a avut loc Jubileul de Argint (aniversarea a 25 de ani de domnie). În Commonwealth au avut loc numeroase evenimente aniversare, reafirmând popularitatea reginei. În 1978, Elisabeta a II-a l-a primit pe dictatorul comunist
Elisabeta a II-a () [Corola-website/Science/299992_a_301321]
-
de bărbați, fluierăturile febrile de gardiști îl țin treaz în fața geamului. Dorința de a petrece o noapte liniștită la hotel nu i se împlinește. Interesantă este și nomenclatura străzilor: strada "Independenții" este cea care trece pe sub ferestre, aluzie la proclamarea independenței României, stradă care la dreapta dă în strada "Regală", strada principală din fața hotelului, care face aluzie la războiul de independență în care regele Carol I a condus trupele române înspre victorie. Expresia "Ulițele din dosul „Victoriei Române” au rămas cum
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
nu i se împlinește. Interesantă este și nomenclatura străzilor: strada "Independenții" este cea care trece pe sub ferestre, aluzie la proclamarea independenței României, stradă care la dreapta dă în strada "Regală", strada principală din fața hotelului, care face aluzie la războiul de independență în care regele Carol I a condus trupele române înspre victorie. Expresia "Ulițele din dosul „Victoriei Române” au rămas cum le știam odinioară" exprimă sentimentul că după victoria de la 1877 totul a rămas neschimbat. Referirea la data de 11 februarie
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
general, sunt plasate în timpul Reconquistei: recucerirea treptată peninsulei Iberice de către regatele creștine de la maurii musulmani. În 1139, după stabilirea ca un regat separat, Portugalia și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată de regatul vecin, Castilia, până în 1411, la semnarea tratatului de la Ayllón. După ce și-a rezolvat problemele legate de independență, Portugalia și-a întors atenția peste mări și spre o expediție militară împotriva țările musulmane din
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată de regatul vecin, Castilia, până în 1411, la semnarea tratatului de la Ayllón. După ce și-a rezolvat problemele legate de independență, Portugalia și-a întors atenția peste mări și spre o expediție militară împotriva țările musulmane din Africa de Nord. Au fost mai multe motive probabile pentru primul lor atac împotriva Sultanatului Marinid (situat pe teritoriul Marocului de astăzi): a oferit posibilitatea de
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
posesiuni portugheze în regiune, în Africa câteva grupuri rebele declanșau un război care a durat mai mult de un deceniu. Costul unui război dificil a dus la căderea regimului autoritar al lui Salazar în 1974 (Revolutia garoafelor rosii Imediat după independența în Angola și Mozambic, între cele două colonii majore, a izbucnit un război civil dur între forțele guvernative comuniste (susținute de Uniunea Sovietică, Cuba și alți comuniști) și forțele rebele susținute de Zair, Africa de Sud și Statele Unite) Și Timorul de Est a devenit
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
-recenzia culegerii corale „Patrie nemuritoare”, realizată de Leonida Brezeanu și Alexandru I.Bădulescu. Vezi „Flamura Prahovei”, 14.o1.1978, Ploiești: "...culegerea se adresează inimilor noastre simplu, direct, dezvăluind frumusețea sentimentelor pe care le exprimă. Evocarea trecutului istoric,permanentă idealurilor de independență, libertate și dreptate socială, răsună în cîntecele”Liberi în veci” de Leonida Brezeanu" etc. CORNELIU ȘERBAN în Rev.” Cîntarea Romîniei” nr.7, 1987, pg. 21-22, iulie 1987 ”Medalion Leonida Brezeanu”. VLAD ANDREI în ziarul”Romînia Liberă”nr.13634-7 sept.1988
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
-o pe Elisabeta Guvernator Superm al Bisericii Angliei. Aceste acte, cunoscute și ca "Stabilizare Religioasă Elisabeteană", au făcut ca participarea la slujbe să fie obligatorie în fiecare duminică; a impus un jurământ din partea clericilor prin care aceștia trebuiau să recunoască independența Bisericii Angliei de Biserica Catolică, și să o recunoască pe Elisabeta ca Guvernator Suprem. Elisabeta a precizat că, dacă ei refuză să depună jurământul prima dată, vor avea și o a doua oportunitate, după care, în cazul în care jurământul
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Medalia " Pentru muncă susținută" și medaliile jubiliare " A 10-a aniversare a RMN" și "A 15-a aniversare a RMN". Valerian Tulgara este căsătorit și are două fiice. Deși se declară a fi moldovean, Valerian Tulgara este un partizan al independenței Transnistriei. Într-un interviu acordat Agenției „Regnum”, el a susținut că Uniunea Europeană nu ar trebui să se implice în soluționarea problemei transnistrene dacă vrea să nu izbucnească o criză energetică provocată de Federația Rusă și, în plus, ar trebui să
Valerian Tulgara () [Corola-website/Science/313164_a_314493]
-
Într-un interviu acordat Agenției „Regnum”, el a susținut că Uniunea Europeană nu ar trebui să se implice în soluționarea problemei transnistrene dacă vrea să nu izbucnească o criză energetică provocată de Federația Rusă și, în plus, ar trebui să recunoască independența Transnistriei. În aprilie 2008, Valerian Tulgara a prezidat cel de-al V-lea congres al „Uniunii moldovenilor” din așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană, el menționând în raportul său că activitatea organizației a urmărit obiectivele "„păstrării și dezvoltării limbii moldovenești în
Valerian Tulgara () [Corola-website/Science/313164_a_314493]
-
alte șase ordine ale URSS, Federației Ruse și Republicii Vietnam. El deține titlul de "Specialist militar onorific al Republicii Moldovenești Nistrene". Generalul Hajeev este căsătorit și are un fiu. În septembrie 2004, cu prilejul aniversării a 14 ani de la proclamarea independenței Republicii Moldovenești Nistrene, generalul Stanislav Hajeev a descris Transnistria ca fiind ""un stat viabil, o țară independentă politic și economic, care se poate apăra în fața oricărei agresiuni străine"". De asemenea, el a acuzat Occidentul și Republica Moldova că ia măsuri dure
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
de care am avut nevoie. Am fabricat singuri și aruncătoare de mine de calibrul 82 și 120 mm, câte ne-au trebuit, precum și aruncătoare de grenade RPG-7”" . De asemenea, el a declarat că demilitarizarea Transnistriei este posibilă doar după recunoașterea independenței acestei republici autoproclamate. Această confirmare a venit după ce săptămânalul rus “Voenno-promislennii kurier” (VPK) (“Curierul militar-industrial”) a publicat o listă de întreprinderi care fac parte din așa-numitul complex militar-industrial din Transnistria. Ziarul sus-menționat a afirmat că în Transnistria se produc
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
postul de inspector de miliție la Bender. În 1987 este transferat ca ofițer la Departamentul de criminalistică, unde, doi ani mai tâziu, este promovat ca ofițer superior însărcinat cu investigarea delictelor săvârșite cu violență. Când Transnistria și-a proclamat unilateral independența la 2 septembrie 1990, Korolev și-a continuat activitatea în același post, dar s-a subordonat autorităților separatiste transnistrene. În anul 1992 a fost eliberat din funcțiile deținute în cadrul organelor de afaceri interne ale Republicii Moldova, din cauza dezacordurilor cu privire la politica guvernamentală
Aleksandr Korolev () [Corola-website/Science/313198_a_314527]
-
condusă de Radovan Karadžić, pentru organizarea unor provincii autonome sârbe. În 9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în proporție de 98 %, însă sârbii bosnieni se opun. În 6 aprilie 1992 ONU recunoaște Bosnia drept stat independent, iar Karadžić devine primul președinte al
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
executat masacrul, precum și a celor care i-au ajutat și i-au adăpostit, marile națiuni ale lumii nu au răspuns adecvat, iar ONU însăși a făcut grave greșeli, iar tragedia de la Srebrenica va urmări pentru totdeauna istoria ONU. După declararea independenței față de Iugoslavia la 15 octombrie 1991, Bosnia și Herzegovina a fost oficial recunoscută ca stat de Comunitatea Europeană la 6 aprilie 1992, și de SUA a doua zi. A izbucnit apoi o luptă dură pentru controlul teritorial între cele trei
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani a declanșat o lungă luptă pentru dominație în landurile germane. Administrația centrală conducea părțile „germane” ale imperiului; Ungaria era condusă de către propria sa „Dietă” (parlament), care se bucura de un grad de independență. Imperiul se întindea din Italia până în Olanda și din Polonia până în Balcani, încorporând: 5,6 mil. de germani, 3,8 mil. cehi, moravi și slovaci, 3,4 mil. unguri, 1,6 mil. români, 1,6 mil. croați și sârbi, 1
Armata austriacă în perioada napoleoniană () [Corola-website/Science/313233_a_314562]