32,796 matches
-
Europene. În 2007 Polonia a intrat în spațiul Schengen. Din 2009 până în 2012, Jerzy Buzek, fostul prim-ministru, a fost ales Președinte al Parlamentului European. Lungimea frontierelor Poloniei este de 3.511 km, dintre care 440 km reprezintă o frontieră maritimă (coasta Mării Baltice, care nu formează frontiera statală, are o lungime de 528 km). Vecinii Poloniei sunt: După suprafață, Polonia ocupă locul 9 în Europa și 69 în întreaga lume. De la nord la sud Polonia se întinde pe o lungime de
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Drobeta TurnuSeverin la km 931, Calafat la km 794, Bechet la km 679, Corabia la km 630, Giurgiu la km 493, Oltenița la km 430, Călărași la km 370, Cernavodă la km 300. Iar de la Brăila începe limita cu Dunărea maritimă. Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
în evidență primatul dreptului comunitar asupra dreptului național. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franța și Germania. În același timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porțiuni de putere în mod gradual instituțiilor comunitare. A vrut să-și creeze propria piață comună și astfel a luat ființă EFTA în 1959, concepută drept rivală pentru CEE. Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
de peste mări ale statelor membre, UE are cele mai multe tipuri de climă, de la clima arctică (nord-estul Europei) la clima tropicală (Guyana Franceză), mediile meteorologice pentru UE fiind lipsite de sens. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zone cu climat mediteranean (sudul Europei), temperat maritim (nord-vestul Europei) sau temperat-continental (Europa Centrală și de Est). Populația UE este puternic urbanizată, aproape 75% din locuitori locuind în zone urbane (acest procent este în creștere și se estimează că va ajunge la 90% în 7 state până în 2020
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
de sub Canalul Mânecii , LGV Est, tunelul feroviar Frejus, Podul Oresund și tunelul Brenner. În 2001 s-a estimat că până în 2010 rețeaua va acoperi: 75.200 km de drumuri, 78.000 km de căi ferate, 330 de aeroporturi, 270 de porturi maritime și 210 porturi interne. Politicile europene de dezvoltare a rețelelor de transport vor crește presiunea asupra mediului înconjurător în numeroase regiuni ale uniunii. În țările membre care au aderat după 2004, problema majoră constă în congestionarea traficului și poluare . După
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
și are o capacitate anuală maximă de transport de 80-100 de milioane tone, iar pentru ramura nordică de 15-25 de milioane tone de marfă. Pescajul maxim admis este de 5,5 m permițând astfel accesul navelor fluviale și a celor maritime mici. La fiecare capăt există câte două ecluze care permit traficul în ambele sensuri. Canalul traversează localitățile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Albă. Aici canalul se bifurcă. Ramura sudică trece prin Basarabi și Agigea. Ramura nordică
Canalul Dunăre-Marea Neagră () [Corola-website/Science/296855_a_298184]
-
nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene (inclusiv în războaie). SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei, când interesele americane, marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei. Alte țări (Cehoslovacia, Polonia, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Belgia, Olanda, Franța, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Iugoslavia, Grecia, Italia, România și Bulgaria, la care s-u adăugat tardiv Brazilia, Iranul și Turcia) au fost, de asemenea, cobeligerante de partea
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
teritoriul albanez. Campania din Africa de nord a început în 1940, forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt. Se încerca, astfel, transformarea Egiptului într-o posesiune italiană, ținta principală fiind Canalul Suez, rută vitală de transport maritim. Forțele britanice, indiană și australiană au contraatacat (Operațiunea Compas), dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor. Unitățile germane (Afrika Korps) conduse de generalul
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Korps) conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului. Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940. Pe de altă parte, declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică, supremație sprijinită pe Gibraltar, Malta și Alexandria. Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct. În schimb, Alexandria și, în special, Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei. Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
au invadat Siria și Libanul, aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy, cucerind Damascul pe 17 iunie (Campania Siria-Liban). În același timp, armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est, asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk. În ciuda rezistenței îndârjite, trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein. Asia: Războiul chino-japonez "Articol principal: Războiul chino-japonez (1937-1945)" Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa. Japonia a
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
o misiune americană sub acoperire: Grupul Voluntarilor Americani, cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault. În aproximativ șapte luni, "Tigrii Zburători" au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze. De asemenea, "Tigrii Zburători" au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma. Datorită, în parte, boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări, boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței, dar și alte materii prime, japonezii au plănuit să atace Pearl
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Mării Negre, însă, nu au admis ipoeza Ryan-Pitman, fiindcă aceasta lasă prea multe date ne-explicate și contrazice cunoștințele hidrologice relative la Euxinism. În prezent există trei reconstituiri diferite ale istoriei Mării Negre: Cele mai importante 20 orașe de pe coasta Mării Negre: Spațiul maritim al României are aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din:
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
insignele. Compania Ford Motor a început în 2002 producerea automobilului Ford Focus în uzina din Skt. Petersburg. Orașul este un important nod de transport. Este centrul regional al sistemului de șosele și căi ferate și are un foarte important port maritim la Golful Finlandei al Mării Baltice. Este punctul terminus al canalului navigabil Volga-Baltica, care leagă Marea Baltică de Marea Neagră. Sankt Peterburg are legături feroviare regulate către Helsinki - Finlanda via Vîborg (în partea rusă) și Kouvola și Lahti (în partea finlandeză). Trei trenuri
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
câmp de aur, ținând o sabie și șapte săgeți, iar mai târziu, un leu de aur pe un câmp roșu. (Vezi și pagina Stema Olandei.) Nu era nici o contradicție cu drapelul prințului, iar în picturile vechi ale vaselor sau bătăliilor maritime, ambele steaguri pot fi văzute fluturând unul lângă altul, ilustrând astfel forma complexă de guvernământ cu două centre ale autorității: pe de o parte era funcția de stadhouder (care era întotdeauna ocupată de un membru al Casei de Orania, iar
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
de independență a Dobrogei și o scurtă stăpânire muntenească, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. La începutul secolului al XV-lea, Dobrogea, împreună cu Constanța, au fost cucerite de Imperiul Otoman. Importanța localității scade, fiindcă turcii rupseseră relațiile comerciale cu republicile maritime din Peninsula Italică. În 1855, când flota anglo-franceză pornită spre Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
sau „mocani” ardeleni, fuseseră minoritari față de tătari, turci, greci și bulgari). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”, a devenit portul principal al țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
turci, greci și bulgari). Orașul, numit de către regele Carol I „plămânul României”, a devenit portul principal al țării după ce Anghel Saligny a construit Podul de la Cernavodă (1895). Atunci s-au pus bazele Serviciului Maritim Român. S-a deschis o linie maritimă spre Istanbul, apoi prelungită spre Alexandria și numită „linia orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
orientală”. Portul a fost modernizat și dezvoltat conform planului de reconstruire între 1895 și 1909. S-au construit drumuri și căi ferate adiționale care leagă Constanța de capitală și restul țării. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate a Serviciului Maritim Român, ale cărui vase au navigat, nu numai pe „linia orientală” ci și pe „linia occidentală” (spre Marsilia și Rotterdam) și pe „linia de arhipelag” (spre Pireu și Salonic). Orașul a suferit mult în cursul participării României la Primul Război
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
istorică mare au fost distruse de către forțele germane și bulgare. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război, orașul și-a păstrat rolul. În perioada interbelică, 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul constănțean. Atunci s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii. România a intrat în cel de al Doilea Război Mondial ca
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost recent renovată. Municipiul Constanța este singurul oraș din România deservit de toate căile moderne de transport, respectiv rutier, feroviar, maritim, fluvial și aerian. Municipiul Constanța beneficiază de infrastructură rutieră extinsă și modernă atât în interiorul, cât și în afara ariei municipale și metropolitane. Forma rețelei de drumuri în afara municipiului este de tip pânză de păianjen (sau radiară), toate drumurie principale din județ
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
cu multiple linii pentru trierea, pregătirea și îmbarcarea convoaielor feroviare. Cererea pentru aceasta însă rămâne foarte scăzută. . Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care veneau cu trenul din București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații cu linii regulate (îndeosebi cele ale Serviciului maritim român) către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și curse directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de compania Byron Steamship Company ltd. cu vasele
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Cererea pentru aceasta însă rămâne foarte scăzută. . Este "cealaltă" gară a Constanței, fiind construită între 1930 și 1935. Călătorii care veneau cu trenul din București se puteau îmbarca din gara maritimă pentru destinații cu linii regulate (îndeosebi cele ale Serviciului maritim român) către Constantinopol, Pireu, Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și curse directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de compania Byron Steamship Company ltd. cu vasele "Megali Hellas", "Themistocles" și "King Alexander". În prezent în clădirea
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
Alexandria, Napoli, Marsilia. Existau și curse directe către New York, cu vase transatlantice, cum erau spre exemplu cele operate de compania Byron Steamship Company ltd. cu vasele "Megali Hellas", "Themistocles" și "King Alexander". În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie deținută de statul român, cu rol de autoritate portuară. Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea împreună cu portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră și al patrulea din Europa
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
cum erau spre exemplu cele operate de compania Byron Steamship Company ltd. cu vasele "Megali Hellas", "Themistocles" și "King Alexander". În prezent în clădirea ei funcționează Administrația Porturilor Maritime, companie deținută de statul român, cu rol de autoritate portuară. Transportul maritim dispune de porturile Constanța Nord și Constanța Sud, acestea împreună cu portul Constanța Sud-Fluvial formând marele Port Constanța, cel mai mare port de la Marea Neagră și al patrulea din Europa ca mărime. Față de traficul existent azi (2010) acest ansamblu este supradimensionat, și
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
metri. Cele două diguri de larg, digul de nord și digul de sud, care fac din Portul Constanța un port sigur pentru navigație, au împreună 14 km lungime. Portul Constanța are legături cu toate porturile importante din lume, ultima linie maritimă înființată fiind Shanghai - Constanța. Ca oraș-port maritimo-fluvial, Constanța are o particularitate care se regăsește în alte porturi, ruse, ucrainene sau bulgărești : navigația de turism și de pescuit individual (dezvoltată înainte de război, și astăzi foarte răspândită în restul Europei), este aproape
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]