3,653 matches
-
un șervețel. Ea îl rupse în bucățele, pe care le înșiră apoi pe masă. — Asta înseamnă că trebuie să mă întorc la ai mei? Millard aprobă, dând din cap: — Da. — Tata mă bate. E un prostovan de slovac care se îmbată și mă bate. — Drăguță, după ce te întorci în Iowa, o să te afli în regim de eliberare condiționată. Spune-i polițistului tău de la Eliberări Condiționate că tatăl tău te bate și o să-l facă să se oprească cât ai zice pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cafteli și beții prin baruri și cheltuia o groază de biștari. Apoi un amic de la Patrula de Graniță îmi zice că se ascunde în Ensenada, că le plătește jandarmilor șpagă pentru protecție și că ăia chiar îl lasă să se îmbete și să se ia la bătaie în orașul lor - o chestie pe care Vasquez de regulă n-o tolerează. Buuun! Așa că am venit aici și am început să-l urmăresc pe Blanchard, care se dădea cel mai tare din parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toarne tot, până la ultima picătură. Cu orice preț. Pe la mijlocul anilor ’20 Ramona a vrut să facă un copil, începu el. Eu nu voiam și mă săturasem să mă tot bată la cap cu chestia asta. Într-o noapte m-am îmbătat și mi-a trecut prin cap ceva. „Mamă, vrei un copil? Las’ că-ți torn eu un flăcău exact ca mine“. I-am tras-o fără prezervativ, m-am trezit din beție și nu m-am mai gândit la chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Robertson, „mi-era scârbă de misiunea mea, de viața pe care o duc, de tot”. Kudașvili a relatat că, deși avea de îndeplinit importante operațiuni, a început să cânte la acordeon romanțe, iar Robertson că pur și simplu s-a îmbătat criță. 3) Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea mamei cu un băț în mână. Oricât au învârtit ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea în timp ce-i pregătea de mâncare ca să aibă la drum. Beor a plecat și el cu Laban și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se purta în deplină tăcere de când ne despărțiserăm de Laban, iar Iuda n-a mai vrut să meargă singur cu animalele în spate. În curând aveam să traversăm alt fluviu, iar Esau se evapora din gândurile mele din cauza asta. Mă îmbăta ideea că voi vedea din nou apă și că voi putea iar să mă plimb pe mal, să miros fluviul și să-l aud. Și tata părea revigorat la vederea apei și faptul că avea atâtea de făcut îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginației. În închipuire puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întâlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i omoare și îi lăsau așa până ce le intra noroiul în gură. După care se mânjeau la rândul lor cu noroi și se băteau între ei. Le plăcea să simtă gustul morții. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un gunoi” și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: „Ah, ce urât miroși”. Și m-a împins în camera de serviciu, ca să nu “împut” toată casa. 23 mai Ar fi mai bine, mi-a zis Augusta, să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: „Pușca! Adu-mi mai repede pușca!” Marta mi-a întins-o ștergându-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndârjit, m-am dus la cafenea. Acolo, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea”. Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: „Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?” Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a strâns mâna frățește lui Filip, după care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: «Și-acum la treabă!» După care adoarme”. Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: „Ce ușor ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un târziu, am înțeles că pata de întuneric mai compact din fața mea nu era altceva decât icoana de deasupra perdelelor din casa Martei... Mi-a venit să râd. Vasăzică... Probabil, Marta se chinuise să mă târască în pat după ce mă îmbătasem. „Frumos din partea ei”, m-am gândit cu recunoștință. M-am răsucit s-o mângâi, s-o trezesc, să-i jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. „S-a dus, poate, afară”, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: „Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe mările lumii sau în convoaie fără capăt prin nisipurile fierbinți, era acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce preț nemăsurat are libertatea. Se uita cu nesaț la mișcarea pe munte a miilor de spinări și se bucura că lunga tristețe a robiei l-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]