3,716 matches
-
crengile răsucite în toate părțile, încât te mirai de el, de ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ciudățeniile naturii. Femeia se obișnuise cu mărul, un copac nici prea mare, nici prea mic, aflat într-un colț potrivit al curții; poate de asta rezistase, în timp ce alți pomi îmbătrâniseră, se uscaseră, în locul lor crescând smocuri răzlețe de iarbă. Pământul îmbătrânise și el, se bătătorise, încât nici bălăriile nu mai creșteau în curte. După ploaie apa băltea până se evapora, nu mai vroia să intre în pământul devenit ca asfaltul. Bătrâna nu vedea decât copacul, se gândea mai mult la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și la Torino sau Milano. și aici am întâlnit artiști minunați, precum Regina Sarfaty, Oralia Dominguez ămamă, ce glas avea! Era un fel de Angeles Gulin a contraltelor!), Martine Dupuy, Nadine Denize ăne-am văzut de curând într-un juriu, am îmbătrânit frumos amândouă), la Accademia di Santa Cecilia am cântat mult... Scala era o altă casă. O știam foarte bine. și am nimerit acolo în cea mai bună perioadă a ei. Ce spectacole am văzut... Țin minte deschiderea de stagiune din
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mai rezistăm și cu ajutorul doctorilor care ne mai susțin cu medicamente, cât mai pot și ei.Nu-mi vine să cred că au trecut atâția ani atât de repede, nu mi-am dat seama și tot nu cred că am îmbătrânit fără să fiu întrebat de nimeni dacă accept acest statut sau nu și totuși.... Am activat din 1958 până în 1987, la Baia Mare, când am ieșit la pensie, trecând pe linia de rezervă unde sunt și acum, nu mai sunt apt
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
era nespus de fericit.Ea avea grijă să le convingă pe cele curioase că seamănă leit cu soțul , adică cu tatăl care-l înregistrase, pe numele lui. Acum ce să-ți mai spun dragă Ionică, timpul a trecut, noi am îmbătrânit, evenimentele care la un moment dat mă adusese pe muchie de cuțit, s-au uitat de către cei mai mulți, feciorul a crescut mare, acum este în anul patru la facultate în București. Este mândria familiei și-l prețuiesc ca pe un sfânt
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
1960 se vehiculau cifre de la 30 de miliarde în sus. Această schimbare de dinamică n-a adus pentru mult timp un sentiment de liniște. Noul risc demografic nu mai este acum legat de volumul populației, ci de structura acesteia: populația îmbătrânește! Dacă pentru perioada de declanșare a exploziei demografice există scuza că nu se puteau prevedea nici amploarea creșterii populației, nici ritmul și nici momentul în care acesta va ajunge (dacă va ajunge!) să scadă, pentru procesul de îmbătrânire a populației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mijloc a secolului XX, când procesul de îmbătrânire avansase și atingea cote mai înalte decât la începutul veacului. Alfred Sauvy este autorul unei cunoscute și des pomenite teze, exprimată sub forma unei dileme: croître ou vieillir („a crește sau a îmbătrâni”). Această exprimare concentrată redă un întreg raționament ce are drept finalitate susținerea ideilor sale pronataliste: - îmbătrânirea populației este un proces indezirabil, chiar periculos pentru însăși existența civilizației; - singurul mod eficient de a preveni îmbătrânirea este o creștere semnificativă a populației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
întâi, e vorba de faptul că sporirea ponderii persoanelor de 60 (sau 65) de ani și peste nu înseamnă neapărat prelungirea vieții în stare de bătrânețe. Se știe că o populație, urmând o tabelă de mortalitate neschimbată, poate ajunge să „îmbătrânească”, în sensul aici adoptat al termenului, adică în sensul în care în demografie se vorbește despre îmbătrânirea populației, numai prin faptul că-și reduce fertilitatea, speranța sa de viață rămânând deci aceeași la fiecare vârstă, inclusiv la 60 sau 65
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
pachete acasă! M-am speriat. Venisem cu gând să stau trei luni, cel mult șase. Înainte nu puteam sta două zile la rând fără să-mi văd copiii, acum șase luni părea o eternitate. Nu puteam concepe că se poate îmbătrâni aici. Tot sufletul tău luptă cu amintirile, la un moment dat uiți să zâmbești, chiar dacă ai putea fi fericit refuzi această fericire pe care nu poți s-o împărtășești celor dragi. Și la un moment dat nici nu mai vrei
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
trei ani de zile am stat o săptămână în România. Mă simțeam în nesiguranță. Nu mai cunoșteam locurile, de fapt pașii mei o luau pe cărările știute, dar ochii vedeau cu uimire că nu mai sunt aceiași copaci, că au îmbătrânit oamenii, că s-au schimbat magazinele. Lucrurile rămân în capul nostru la fel, și după o absență îndelungată te descoperi străin, pentru că lumea a evoluat, și tu ai fost absent. Nu mai știam banii și valoarea lor, mă încurcam în
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
batjocurilor sale. Nu putea sus ține mai multă vreme o conversație serioasă; la a treia deschi dere a buzelor sale, ideile i se evaporau. Vechi gravuri reprezentându-l pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în cele două colțuri ale gurii i se statornicise disprețul. Un aer
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înfumurarea unui egoism nu tocmai în largul său, care se căznește să-și ascundă lipsa de elevație sub înălțimea cuvintelor. Se numără astăzi, printre noi, destule caractere la fel de imparțiale, mulți cetățeni credincioși doar pământului: totuși, pentru ca să existe măreție în a îmbătrâni ca pustnicul din ruinele Colosseumului, trebuie să le păzești cu o cruce; Domnul de Talleyrand și-a călcat-o pe a lui în picioare. Specia noastră se împarte în două părți inegale: oamenii morții și iubiți de ea, ceată de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Am remarcat întotdeauna - spunea Boileau întorcându-se de la Versailles - că, atunci când conversația nu se desfășura spre a-i aduce lui laude, regele se plictisea la început și era gata ori să caște, ori să plece.“ Orice mare poet pe cale să îmbătrânească are în această privință ceva din Ludovic al XIV-lea. Doamna Récamier găsea în fiecare zi nenumărate invenții grațioase pentru a-i înnoi și împrospăta elogiul. Îi aduna de pretutindeni prieteni, noi admiratori. Ne-a legat pe toți cu un
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prietenul cel mai bun al lui Tim, Edward, care avea un trup diform și tremura pradă unor spasme nervoase. Odată Edward tămăduit, Clement moare în urma unui "atac". Timothy continuă să lucreze la circ până ce simte că și-a pierdut harul. Îmbătrânește, scrie cartea pe care suntem în curs de a o citi, și încheie prin a afirma: Nu mai am nevoie să deschid vechile cărți. Am ascultat muzica. Propozițiunea vrea să spună că ne-a ținut de mână câtă vreme căutam
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prezentul la viață, prezentul creează și el un trecut în vise. Oare existăm cu adevărat? Platon e total nemulțumit de lume: Vă întreb dacă așa trebuie să trăim. Nu mai pot îndura răbdarea, venerarea nesfârșită, așteptarea noastră. Unii dintre noi îmbătrânesc și se fac nevăzuți. Mi-am văzut și eu mama cum începe să se ducă, până ce nici pentru mine nu mai era vizibilă.... Dacă nu învățăm să ne îndoim, poate că epoca noastră va muri. (pp. 132-133) Ca un Crist
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are înțeles. La început nici romanul nu pare să aibă înțeles. Dialogul e scris de la coadă la cap (răspunsul înaintea întrebării), dar nu avem nicio indicație că mergem fizic de la sfârșitul vieții către începutul ei, că eroul chiar întinerește (în loc să îmbătrânească) sub ochii noștri. Eroul este deci scindat în două euri. Unul dintre ele cunoaște povestea adevărată dar nu vrea s-o dezvăluie (din motive ușor de înțeles când o aflăm, în cele din urmă); gândurile lui nu ne sunt cunoscute
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel și mai ales că în niciun caz nu vor muri. Marșul comunist se împletește cu greva șoferilor de autobuze (tatăl lui Tony este unul dintre șoferi) și totul se petrece în 1962, într-un interval de câteva luni
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
împovărată de o mare vină, ca și Germania, aliatul ei. Cartea începe în 1948 și se încheie în 1950. În acest scurt interval devine foarte clar că marea putere e acum America, în vreme ce Japonia se străduiește s-o imite. Ono îmbătrânește și e decepționat, se îneacă în ironia autorului; vechile lui valori, fostul viitor, sunt praf și pulbere. Până și nepoțelul lui de opt ani se joacă de-a cowboy-ii și visează să fie ca Popeye the sailorman, în ciuda explicației lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare, implică putința de a spune la capăt: N-am irosit timpul. Din păcate, lumea plutitoare, oricare și oriunde ar fi ea, orice ar reprezenta, nu poate stinge tragedia că îmbătrânim și suntem lent deposedați de viitor. Așa a pățit Mori-san, așa a pățit Ono, o să pățească și Kuroda la fel, ba chiar și Ichiro, care e deocamdată un băiețel de opt ani. Tragedia pierderii viitorului e la fel de necruțătoare pentru Ono
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cercetează, ba chiar înscenează moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile. Bătrâneții Larkin îi spune "copilărie răsucită". Întreaga lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era prea tânăr pentru a-l invoca în poemele dinainte. Neputința lui e acum întreagă. O trăiește. Eliot a observat odată că Yeats a fost în primul rând poetul vârstei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a lirismului din narațiune și reversul ei, amestecul poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un roman. Lucrez pe trei ani de acum înainte. Student: Nu vă e dor de vremea când citeați doar de dragul lecturii? PA: Mi-aduc aminte de ea. Student: Dar nu vă e dor de ea? PA: Nu tocmai. Cu cât îmbătrânesc sunt mai adunat, mai implicat în ce scriu. Când o să ies la pensie, o să revin probabil la lectura de plăcere, o să citesc ce apuc, dar mai sunt câțiva ani până atunci... Student: Cum vă alegeți subiectele? PA: Mai degrabă mă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie impersonal, dar el însuși a fost exact pe dos. Cam așa stau lucururile și cu tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației tale. Unde te plasezi tu în epocă? Cum te vezi ca scriitor? AB. Pe măsură ce îmbătrânesc încetez să-mi mai caut locul în poezia engleză de azi. În lipsă de altceva, merge și o etichetă de genul "Post-Movement" ori "The Group". Dacă ar fi să mă așez eu pe mine, m-aș plasa în tradiția poeților
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]