3,501 matches
-
mai reduse să-și exprime personalitatea. Cultura penitenciară prinde într-un malaxor inevitabil individualitățile, pervertindu-le sau convertindu-le în tipare umane nefolositoare nimănui, ba chiar dăunătoare. Ea desocializează și egalizează în același timp eșecurile. Refuzul sistematic al civilizației și îmbrățișarea barbariei ca virtute este un mod de refuz al societății. El se exprimă printr-un discurs despre "apelul la lege", "criza valorilor", "creșterea delincvenței", "toleranța zero" ca forme simbolice acceptabile prin care este insinuată ideologia securitară represivă. Previzibila expansiune a
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
speranța că ne vom mai întâlni, să ne continuăm discuțiile despre alte evenimente mai noi, dacă...... ne va mai permite timpul și sănătatea aceasta întreținută,sau prelungită cu medicamente. Am repetat gestul ca și cel când ne-am întâlnit cu îmbrățișări, cu sărutări, fiecare am avut câte o lacrimă de regret la despărțire, un gust amar de speranțe puține, că timpul ne va mai ajuta să ne mai revedem cândva! Tot din domeniul retrospectivei. Am menționat înainte că după ce am ieșit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la o tradiție istorică, familiară? Care sunt riscurile ? Să rup punțile de unire cu vechiul partid? Dar probabilitățile unirii în condițiile compatibile cu demnitatea și ambiția șefului sunt foarte precare. În schimb, o unire are toate șansele să devină o îmbrățișare sugrumătoare. În fața acestei îndoielnice perspective ale unirii cu un adversar mai tare, care are polițe de plătit și care nu uită, în fața perspectivei de unire cu un partid incapabil prin structura lui să facă inovațiile de care am vorbit, trebuie
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
am precizat mai sus, numai un singur pilot american a supraviețuit, comandantul formației, care reușise să iasă din avion înainte ca acesta să explodeze după aterizarea sa forțată. După aterizarea noastră, după primirea triumfală și primele momente de euforie, după îmbrățișările și lacrimile de bucurie și emoție, am avut durerea să constatăm că trei dintre camarazii noștri lipseau la apel: lt. Nicolae Limburg, supranumit "Generalul", care în cursul luptei intrase în coliziune cu adj. Tari precum și adj. Giurgiu, doborât de americani
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ale acestor actori; în timp ce la un miting putea fi văzută o persoană fizică în calitate de vorbitor, la radio se transmite numai vocea sa, iar la televizor - și vocea și imaginea. „Tipăriturile au reprezentat primul mijloc de comunicare impersonală.” (Williams, 1958, 301) Îmbrățișarea tehnicii ca factor explicativ al conceptului comunicare de masă conduce univoc la o anumită viziune despre comunicare, comunicarea ca transmitere. „Nu reușim să înțelegem, în acest domeniu, că cea mai mare parte din ceea ce numim comunicare nu este nimic mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
fi important pentru familia ta când ești doar o voce și o sursă de bani? Viața e făcută din gesturile mici de zi cu zi, din spălatul unei bluzițe, din pregătirea unui cozonac, din aprinderea unei lumânări, din atingeri și îmbrățișări; dintr-o cafea băută cu vecina de alături, din muzica pe care o asculți alături de cei dragi, dintr-o plimbare la iarbă verde și o pizza mâncată la o terasă pe timp de vară. Știi, spre final Micul Prinț nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât ce știam: "în îmbrățișarea ta", "se prelinge", "să soarbă din cupa întinsă", "extazul", "oh, iar și iar" (bucurii din Purley). Tradiția basmului cu Făt Frumos s-a preschimbat într-o poveste cu final încă neînțeles. Merg înainte doar ca să aflu cum se termină. (atâtea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
t.). 60 În franceză: écho (n.t.). 61 În traducere: crin (n.t.). 62 În traducere: neted (n.t.). 63 În traducere: comoară (n.t.). 64 În traducere: corp (n.t.). 65 În traducere: sfîntă (n.t.). 66 În traducere: îmbrățișare (n.t.). 67 În franceză: On insiste un peu (n.t.). ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Analiza textelor de comunicare Dominique Maingueneau 12 1 ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Dominique Maingueneau ANALIZA TEXTELOR DE COMUNICARE Cuprins Cuvînt înainte Introducere Enunț și context Legile discursului Diversele competențe
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ființa are consistență de sine. Dar când vezi lumina bunătății dumnezeiești și ești cuprins de ea, ești îmbrățișat în realitate de subiectul dumnezeiesc, așa cum când învălui pe cineva în iubirea și bucuria mea, sunt eu însumi subiectul acestei atențiuni și îmbrățișări, ființa mea rămânând totuși, ca izvor al acestor efuziuni, dincolo de ele. O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul. „Caracteristica izbitoare de la început a misticii ortodoxe, în comparație cu alte varietăți de mistică, este că ea e cristocentrică... Prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea cu transcendentul. Astfel, cultura în cult nu are un scop în sine; ea devine un mijloc omenesc, adecvat finalității religioase. Atât prin originea ei, cât și prin finalitatea ei, religia creștină transcende cultura, care, prin natura ei, rămâne limitată în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta se petrece cu modificări, care îl diferențiază mult de ortodoxie, și duce în cele din urmă la consecințe extrem de dureroase în istoria creștinismului. Atâta vreme cât romano-catolicismul nu se desfăcuse de spiritul ecumenic, nu se poate vorbi în cultura apuseană de îmbrățișarea exclusivă a vreunui autor antic. Selecția elementelor asimilabile se face și în Apus după aceleași criterii al căror ton îl dă Răsăritul, care e adevăratul centru de incomparabilă finețe intelectuală al creștinismului întreg. Apusul, în primele veacuri ale Evului Mediu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
logic integrală prin disciplina morală în care cuprinde pe om și societatea omenească pentru a le reda destinația fericirii de dincolo de moarte. Nimic din ceea ce e spirit și din ceea ce constituie activitățile lui nu-i poate rămâne indiferent. În această îmbrățișare totalitară, care n-are nimic dictatorial și sufocant în ea din moment ce presupune necontenit libera aderență a omului, intră în mod firesc și problemele artei, care e unul din produsele cele mai specific omenești. Al doilea, arta, considerată în apariția ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca entități separate. E lumina ce luminează drumul pelerinilor pe acest pământ. Acest ideal ne cheamă dincolo de marginile vieții noastre, el cheamă la transfigurare”(*Sergiu Bulgakov: Ortodoxia, p. 194 ) Sub forma ei cea mai înaltă deci, contemplația creștină, care este îmbrățișarea extatică a dragostei lui Dumnezeu față de om și a omului față de Dumnezeu, are un caracter mai mult estetic decât etic. Când o definește astfel Sergiu Bulgakov se gândește, desigur, că ea nu e altceva decât unirea mistică a Sophiei create
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lui Schiller, muzicalizată aici de Beethoven. Bucuria e fiica raiului și esența ei e iubirea frățească. Iubiți-vă unii pe alții, îmbrățișați-vă ca frații și vă veți simți în extazul bucuriei „ca un heruvim în fața lui Dumnezeu!” O îmbrățișare milioanelor de oameni! Un sărut întregii lumi! Fraților, frângeți genunchii. Lume, nu simți tu dincolo de stele că tronează un Părinte, care e creatorul tău?... Simfonia IX e un sărut pe inima lumii nefericite, e o pereche de brațe gigantice, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu o viteză acumulativa prodigioasa, se adună spre centrul lor general - și acum, cu velocitatea electrică de o mie de ori mai mare, proporțional cu dimensiunea lor materială și cu rămășițele spirituale ale seminției de Stele, se avânta spre marea îmbrățișare. Catastrofă inevitabilă este aproape 28. Însă, colapsul progresiv al universului, imaginat de Edgar Poe în Eureka, nu este o scufundare în întuneric, ci, dimpotrivă, o izbucnire în lumina, pentru că marchează începutul unui nou ciclu al creației, printr-o pulsație nouă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
religioase. El consideră că supușii au datoria de a se supune suveranului, dar vorbește despre "supunere pasivă". Această formă de supunere înseamnă adoptarea punctului de vedere al suveranului în "lucrurile indiferente". Dar în ceea ce privește convingerile intime, este clar că abandonarea sau îmbrățișarea lor nu poate fi comandată de nimeni și că ele rămân în sfera libertății neîngrădite. Singurul judecător al convingerilor rămâne Dumnezeu căruia magistratul nu i se poate substitui. Mai târziu, în timpul controversei Excluderii, această teză a supunerii pasive va fi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
relatează momentul în care Roma este asediată de volsci, conduși de romanul trădător Coriolanus. Acesta este înduplecat să renunțe la luptă în urma discursului rostit de mama sa Veturia, însoțită de soția și copiii lui Coriolanus.: „Mai înainte de a-ți primi îmbrățișarea, vreau să știu la cine am venit? La vrăjmașul patriei mele, sau la fiul meu? Oare sunt prizonieră, sau încă mama ta? Am ajuns la cea mai adâncă bătrînețe... ca să te văd vrăjmașul patriei? Ai putut trece prin foc și
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
a spune cuiva ceva, doar că într-un mod "special" și că aceasta te ajută să obții tot ce dorești. Urmând sfaturile și imitând personajele din lumea showbiz-ului, tinerii ajung să facă greșeli ce nu pot fi îndreptate, precum îmbrățișarea unor vicii și dorința de a nu renunța la acestea pentru a nu fi considerat ciudat, rănirea altor persoane, sau, în cel mai rău caz, ajungând să comită păcate de moarte, cum ar fi: batjocorirea lucrurilor sfinte, avorturile, crimele sau
Caleidoscop by Anca Chiper () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93255]
-
al neamului și Tată al tuturor.” Noi, creștinii, suntem mirați, uneori, că Dumnezeu este Tatăl nostru. Pentru a ne învrednici de o asemenea chemare ar trebui să ne pocăim și prin aceasta să primim harul celei de a doua nașteri, prin îmbrățișarea părintească, asemeni fiului risipitior. După formula de adresare: „Tatăl nostru, care ești în cer”, urmează șapte cereri: Prima cerere este „sfințească-se numele Tău”. Prin aceasta, recunoaștem că Dumnezeu este Sfânt în ființa Sa și îndemnăm fiecare creștin să recunoască și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a ceea ce crezi că e bine. Dispoziția de a-ți căuta propriile erori, credința că și tu poți greși, este deci atitudinea care păzește intelectualul de acțiuni cu efecte devastatoare. Knut Hamsun trăiește episoade dramatice care-l orientează poate spre îmbrățișarea ideologiei naziste. Dacă știi că tu însuți poți greși în formulările raționamentelor tale, atunci cel care poate greși la rândul lui e întâmpinat cu o critică ce zidește nu ucide. Peste Soljenițîn au trecut zeci de ani până să înțeleagă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Tania, care o inițiază în secretele vieții de adolescent, îi spulberă mituri privind sexualitatea. Dan Lungu este preocupat să surprindă înmugurirea sexualității, trezirea energiilor oarbe în trupul adolescentin, desfacerea lotusului. Marga își simte pentru prima dată explozia celulară într-o îmbrățișare cu prietena ei, atunci dinamita tactilului deschide fântâni arteziene în psihismul ei. Această Marga, dusă de mama suspicioasă în fiecare an la un control care să-i liniștească temerile, se aruncă apoi, la vremea tinereții în brațele primului venit pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
primul rând, de nerecunoașterea confraților cu alte criterii de selecție. Adevărata conștiință estetică a generației se exprimă prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia, să-i spunem, elitistă actuală, îl aruncă inevitabil în tabăra opusă. Iar refugiul defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar de la această adeziune publică așteaptă ei protecție și promovare, consacrare și, mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pasiunea pe care o va trăi alături de tânărul scriitor este asociată cu moartea, ca în Banchetul lui Platon 48: "Cât de luminoasă îmi părea atunci moartea!... Simțeam că suntem foarte aproape de ea, iar făptura aceea cosmică și liberă, născută din îmbrățișare, este, ea însăși, moartea noastră, și ea nu poate ființa decât printr-o totală abandonare a cărnii, printr-o definitivă ieșire din noi..."49. Acesta este motivul pentru care Ileana încearcă deznădăjduit să se împotrivească farmecului: "Mai târziu, în ceasurile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mea rană nedeschisă, se tângui ea matern la brațul lui Ondine, există anumite lovituri pe care, dacă nu le primim, le dăm! Dar văd că de fapt torera din gravură îi întinde sabia Minotaurului cu un gest de autoabandon. O îmbrățișare calină se grăbi să o învăluie protector pe prezumtiva nevoiașă de lovituri, a cărei lipsă de replică ar fi putut fi interpretată ca o confirmare tacită a insinuării. Jenată de tăcerea-i strigătoare, ea preferă să se refugieze sprinten în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o revelație simultană a suveranității și filogenezei: vertebrarea omului prin frumos. Se prea poate ca unicitatea individuală să fie condiția dăruită nouă odată cu ființa, dar trăirea ei efectivă, ca evidență irefutabilă și irezistibilă, rămâne în viața fiecăruia lucrarea pasiunii - o îmbrățișare ciclonică resimțită în felul ieșirii din comun prin smulgere și racordării înălțătoare la respectivul loc gol. Chiar dacă el ne este, în principiu, rezervat, principiul ca atare nu garantează și declanșarea elanului într-acolo. Suntem noi înșine doar în măsura în care ne abandonăm
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]