4,030 matches
-
sfârșit la apariția unui grup de tineri zgomotoși care doreau să se fotografieze pe malul Dunării. Pe faleză, în ambele sensuri circulau o mulțime de turiști, care mai de care mai viu colorat iar reprezentantele sexului mai sensibil mai sumar îmbrăcate, dorind să arate formele pe care le dețin atrăgând la tot pasul privirea unui trecător ce se întorcea admirându-le contururile. Era prima zi dintr-o mică vacanță pe care mi-o doream lăsând în urmă toate problemele cotidiene, de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fiecare venind cum era obiceiul cu câte ceva de ale gurii, și nelipsind paharul ce-l avea în cameră în dotare. Imediat au început să apară și oficialitățile de la Cultură, petrecerea deja începuse, aici eram cu toții în largul nostru, mai comod îmbrăcați și cu o poftă mai mare de petrecere, știind că dimineață fiecare se îndrepta înspre locul de unde venise, astfel ultimele ore pe care le mai aveam de petrecut împreună doream să fie ceva frumos și de neuitat. Discuțiile au început
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de kitsch a rămas o nebuloasă. Că este așa o dovedește și programarea, la numai o oră după ce Adrian Pintea își lua la revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Câteva coconițe îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate și machiate, erau scoase la iarbă verde și puse să ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră tacticos cafeluța, cu degetul mic ridicat, se duseseră apoi la coafor, săși reînnoiască permanentul, pentru ca în cele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și nici un cuvânt descheiat la nasturi să nu agreseze sensibilitățile feciorelnice ale publicului telespectator. În realitate, indecența, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depășesc cu mult granițele țării sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai țineți minte, de exemplu, pe mamaia aceea furibundă sau pe băieții de cartier musculoși pe care nii arătau televiziunile în rândul publicului revoltat de mult discutata paradă gay? Erau aceia mai puțin obsceni decât travestiții careși țugu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ea dorința de a ucide. De a ucide, bineînțeles, ceea ce o face de nesuportat, În cazul lui Pavese, din nefericire, pe el Însuși. (16 plicuri de somnifere desfăcute erau pe măsuța de lîngă patul de hotel unde s-a Întins Îmbrăcat, avînd totuși grijă să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a fost frică din cauza furtunii puternice. Și în tot acel ținut oamenii se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o gospodărie, găsiră un foc mare și mulți soldați în jurul lui; aceștia le dădură să mănânce și să bea mult vin; îi îmbiau cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să ne vopsim hainele, am făcut-o; dar acum, nu putem face ceea ce ne cereți pentru că nu avem cu ce să ne cumpărăm altele”. Atunci vicarul însuși le-a dat îmbrăcăminte, berete și toate cele necesare studenților. Plecaseră din Alcalá îmbrăcați astfel. În Salamanca, Pelerinul se spovedea la un preot dominican din mănăstirea Sfântul Ștefan. Zece sau douăsprezece zile de la sosirea lui, acest duhovnic îi spuse: - Preoții din casă ar dori să vă vorbească. - Fie, în numele Domnului, răspunse el. - Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mă ridic la standardele tale. Te-ai gândit la asta? Voi, tinerii bogați, judecați omul după criteriile voastre și mergeți uneori mult prea departe, până acolo cât vă permite capacitatea mentală. - Aparențele te pot înșela, iubito! Judeci lumea după cum este îmbrăcată? Unii oameni nu uită niciodată de unde au plecat și unde au ajuns, iar aceia care uită sunt cei mai nenorociți și mai mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți schimbi părerea! Și chiar dacă lucrurile ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de frumoși! Ce coroană frumoasă au! - Prin ce vezi tu deosebirea între copaci? Toți sunt la fel, zise Nicky. - Dar și oamenii sunt la fel, și se deosebesc între ei! Uite, de exemplu în străinătate unii oameni sunt mai bine îmbrăcați și ceilalți nu-i privesc cu invidie. Viața lor are un curs normal, și sunt tratați cu mai mult respect. Copiii lor cresc mai sănătos iar tinerii nu aleargă după plăceri ușoare. E o dovadă sigură! - Da frate, ai dreptate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Jean Herdan român rămas în Franța și vorbind o franceză perfectă, spre deosebire de bătrâna franțuzoaică ( ?) la care locuiește și al cărei accent valah pare inalterabil și până la amănuntul deloc căutat cu lumânarea că un arhitect întors în țară nu poate umbla îmbrăcat ca ultimul papițoi într-un compleu de piele (scai ?) , de la dejà-răs-vu-ul caselor locuite de bătrâne doamne excedate de chiriași și până la și mai răs-vu-ul scenei ghicitului, în care o țigancă având studii de dicție se-ntâlnește pe terasa unui bloc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în trei tonuri diferite, fiecare ton adăugând ceva la ceea ce știai (uneori, acest ceva fiind un supliment de ambiguitate !). Tipa din film (care înțeleg că este designer) este genială o combinație de Juliet Berto și Marie France Pisier pieptănată și îmbrăcată ca-n anii 60 (sau poate, cum îi spun lui Andrei Gorzo în pauză, este ideea de Anna Karina !). Gorzo a făcut selecția și este foarte mândru de descoperirea sa și pe bună dreptate. Nu sunt atât de sigur însă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pot suferi, mai ales de cînd și-a pornit instalația și-o face pe păunul. Ce-i fi vrînd, mă, să umble cu pantalonii peticiți și îndoit de la jumătate?! sare cu gura Luchian. Îi băiat tînăr, îi place să umble îmbrăcat bine și să meargă drept, cu fruntea sus. "Fruntea sus", după ce-a băgat-o pe aia la închisoare, mormăie Lupu. Scuză-mă! sare Luchian. Unul ca Vlad știe să se poarte cu o femeie ori cu o fată. Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine, ori ca Vlad, să consolez inimi suferinde. Are un zîmbet rece, care-i luminează o clipă fața gravă; acea față gravă pe care i-o cunosc de cînd a venit aici în combinat. Mai înalt decît Vlad, bine legat, îmbrăcat întotdeauna cu grijă, cumpătat la vorbă și absent la ceea ce se întîmplă în jurul lui asta am observat-o de cîteva ori, cînd ne-am dus la o bere -, Dinu confirmă în parte zvonul cum că în facultate l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre ea. Nu de la tine am aflat de hoția cu ouăle, înainte de-a fi puse în vînzare?! Ia adă-ți aminte: partea ta de hoție criminală era de vreo douăzeci de mii de lei parcă... Un cetățean mai bine îmbrăcat, lent în mișcări și cu o privire încruntată, pe care îl văd tot mai des în ultima vreme prin magazine, se apropie de mine: Tovarășe, vorbele dumneavoastră... Astea n-au fost vorbe! îi replic eu. Au fost acuzații. Va trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ăsta?" Salt din umeri, zicîndu-mi că-l știu, evident, de pe undeva de la combinat, mai bat de două ori, și pentru că nu mi se răspunde, apăs încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
20... (Dumnezeule!) M. 27/1948 I 3 ianuarie 1948, sâmbătă, ora 5 p.m. [...] Eri seară a sosit aici la noi Sabina. Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o jachetă de lână peste costum (ordin ca costumele [de baie] să fie foarte decente, ca să nu jicnim (sic) muncitorii ce nu știu încă ce e nudismul și felul de a se îmbrăca la mare), ceilalți, vechii mangalioți ori sindicaliștii, îmbrăcați oarecum de oraș. Și vântul bate proaspăt și bun și se revarsă pe masa de scris, ca un buchet invizibil de prospețime. Îmi face mult bine. Draga mea, trăiesc - cum spune Stalin - în dreptul la lene, pe care nu-l vom
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încă zăpăcită, așa cum sunt mereu de la invadarea apartamentului. Ascensorul m-a lăsat pe un coridor întunecos. Am sunat la întâmplare, ușa s-a deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și blondă din cap până-n picioare. Doamna casei - de altfel foarte drăguță cu mine - frământa pâine într-o oală, iar cel mic, firav, dar adorabil, se îndopa cu bomboane de la Nina. Mama lui are un sistem de educație minunat: îi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Plecată pentru doi ani... Cum, cum de am avut curajul să ne despărțim? Curând Ly are să împlinească 64 de ani. Mă bucur mult că ți-ai înnoit garderoba. Mă doare să mă gândesc că tu, la Paris, ești doar decent îmbrăcată; atâta am visat pentru tine bogăție, cuib vătuit și caleașcă! Te rog îngrijește-te, îngrijește-ți garderoba; gândul de a te ști purtând aceleași rochii ca aici mă umilea. Îmi place ideea unei garderobe modeste, dar nu pentru tine, mica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aruncă un ultim surâs condescendent, își așază mai bine pe umăr geanta Channel și iese din raion. După ce pleacă, se așterne o tăcere generală. Cine mai era și asta? zice în cele din urmă Laurel, care a ieșit din cabină îmbrăcată doar pe jumătate, fără ca eu s-o observ. — E... Alicia Scorpia cu picioare lungi, spun, încă în stare de șoc. — Alicia Scorpia cu fundul cât casa, zice Laurel. Mereu am fost de părere că dacă vrei o scorpie pur sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Deci am căzut de acord că, în principiu, nu știe absolut nimic. — Poftim. Laurel îi aruncă cheile lui Amy. Acum poți să pleci. Transmite-i salutările mele lui Bill. Vă meritați unul pe celălalt. Fără o vorbă, Amy, acum complet îmbrăcată, sare repede în picioare. — Stai, spune Laurel. Nu-i mulțumești lui Becky? — Ăă... Amy privește nervoasă spre Laurel. Mersi, Becky. — E OK, zic ușor stresată. Când Amy o ia la picior spre scara rulantă, aproape alergând, Laurel îmi înconjoară umerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
porumbei. Cred că sunt curcani. — Ba nu sunt curcani! De ce, și curcanii pot să fie mesageri ai dragostei! — Luke, taci, te rog, murmur, făcând eforturi supraomenești să nu izbucnesc în râs. Sunt porumbei. Trecem pe lângă șir după șir de invitați îmbrăcați elegant, și toți ne zâmbesc cu căldură, în afara fetelor, care îmi aruncă Privirea Manhattan. — Cine naiba sunt oamenii ăștia? zice Luke, scrutând mirat rândurile de străini zâmbitori. — Habar n-am. Ridic din umeri. Credeam că-i cunoști tu, măcar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte curând se va termina. Iar acum e petrecere în toată regula. Formația cântă o melodie de jazz pe care nu o cunosc, iar pe ringul de dans nu mai ai loc să arunci un ac. În mulțimea de străini îmbrăcați ireproșabil, reușesc până la urmă să disting câteva chipuri cunoscute. Christina dansează cu partenerul ei, iar Erin se întreține cu unul dintre cavalerii de onoare. Și uite-o și pe Laurel, care dansează foarte energic cu... Michael! Ca să vezi. Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]