5,710 matches
-
spre noapte când stelele ninse coboară-n pridvor, mătasa cea albă o leagănă timpul, spre lună coboară un șir de cocori. S-aprinde în beznă un dor prăfuit, ce s-așează la Masa Tăcerii, literele iau formă de vers, dor împletit în stele. S-acoperă Masa Tăcerii cu versuri, ici-colo a mai rămas câte un gând ce-albește o dată cu iarna, colindă Trecutul. Colind. Maria OPREA sărutul plouă-ncet, plouă lin plouă devreme, plouă târziu liniște,... faceți liniște vă rog, nu deranjați
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Peregrinaj în alb departe de tine zăpezi alpine mi-au nins sufletul sărman peregrin fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii (înălțate cândva în văzduhul rezemat de Retezat într-o zi de joia mare) mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei împletesc în busuiocul sfințit sub icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi și șapte puțuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plac așa cum sunt. Dincolo de geamul restaurantului un deal își desena veșnicia. Mă întrebam ce e viața omului, dacă durează o clipire de pleoape și cântărește pe cântarul timpului cât un oftat, voiam să știu ce poate da măreție unui destin împletit printre atâtea miliarde de drumuri și mă încăpățânam să trăiesc acel prezent care mă încorseta în atâtea întrebări fără răspuns. Peisajul de afară îmi readucea în memorie primul meu drum cu trenul spre Arad. Plecasem departe de casă, de rude
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Aveți vreun motiv anume? — O, Doamne ! Dacă-mi răstălmăciți fiecare vorbă, o să sfîrșesc prin a-mi lega limba. Poate mă-nșel, dar asta mi-e firea, Îmi fac probleme din orice. Nu s-ar zice, nu? Oftă adînc și-și Împleti degetele butucănoase În poală. — Dar chiar să renunți la familie și să dispari așa ! Zău că nu-l Înțeleg pe Nemuro. Nu mă așteptam să aiba atîta curaj... — Curaj? Ei bine, da. Eu, unul, n-aș fi putut, chiar dacă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele. De aici dinspre poartă spre încadratura pomilor în verde și stâlpii susținători din lemn, le privii uimit: erau nemișcate, cele două becuri tremurau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era în tinerețe! Nu mai am nici o rudă care să-mi mai deschidă ușa. Vorbind, întinse mâna spre mașina de cusut, care era alături, luă un ghem de lână vopsită albastru, în care erau înfipte două andrele și începu să împletească - avea încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini înflorite de primăvară, în inima Parisului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem în general serile târziu. De aceea rămân mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai croșetez, împletesc, citesc. Cam asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - Câți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De când? întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
roage mereu să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gândeam. Dar Ana? Acum câteva luni, o scrisoare din partea ei mă anunțase că e foarte bolnavă, că a ieșit cu greu din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să împletească făcând abstracție de prezența mea. Deodată vorbi: - Vrei o cafea? - Nu e nevoie, mulțumesc! Nu răspunse, își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvânt, dar la puțin timp renunță să mai împletească, își puse andrelele, ghemul de lână și puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să împletească făcând abstracție de prezența mea. Deodată vorbi: - Vrei o cafea? - Nu e nevoie, mulțumesc! Nu răspunse, își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvânt, dar la puțin timp renunță să mai împletească, își puse andrelele, ghemul de lână și puloverul, în parte lucrat, pe mașina de cusut de lângă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la întinse pe masă și-și începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
astfel de situație, am procedat, la rândul meu, la conștientizarea reprezentanților "fostelor state inamice" (aliații noștri din prima parte a celui de-al doilea război mondial), în primul rând a reprezentantului Japoniei, un consilier care, ca orice asiatic, știa să împletească șiretenia cu duritatea (în discuții, firește). Astfel, când sovieticul o lua razna și era tentat să bată cu pumnul în masă, uneori la propriu, reprezentanții României, Japoniei și R.F. Germania îi aduceau aminte, tranșant că discuțiile se purtau la Geneva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
din ce în ce mai repede înăuntrul meu, și eu eram purtată din ce în ce mai sus, spre culmi, apoi, după o secundă de pur neant, m-am dezintegrat, iradiată de o plăcere desăvârșită, străbătută de unde de șoc. Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe Mitch aici. Mitch era prins într-o discuție cu Barb, femeia cu sandale din anvelopă - era o tipă foarte tare ținând cont că probabil trecuse de șaizeci de ani; pe lângă sandalele trăsnite, geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis Nicholas. Apare adesea în emisiuni la TV și i-a ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă. E așa de bună încât a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prietenă pe veci. Îmi treceau fulgerător prin minte imagini din noaptea trecută - scene în care încolțeam oamenii și le țineam monologuri lungi și împiedicate despre mortalitate - și m-am crispat toată de rușine. Pentru scurt timp, rușinea mea s-a împletit cu o dorință de sfidare. Îi spusesem lui Rachel că nu le puteam face față oamenilor; o avertizasem. Dar rușinea a triumfat și nu era nimeni care să-mi spună că nu mă îmbătasem și nu mă dădusem în stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
are fiecare despre asta? Părerile erau împărțite. Se vedea că Bărbații Adevărați de ordinul doi erau nedumeriți pentru că Jacqui n-avea sâni. Dar cel puțin era blondă. Cam tot restul lumii, în schimb, era în culmea încântării. Brooke și-a împletit degetele, cu o strălucire în ochi. —E adorabil. Dragostea adevărată i se poate întâmpla oricui. Adică, cine zice că trebuie să lucreze pe Wall Street? Ar putea să fie, știu eu, instalator sau muncitor în construcții. Privirea i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile, de care am profitat ca să scriu, la rândul meu, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o veche melopee a deșertului: — Adesea cei ce se iubesc se țin de mână și visează împreună la fericirea lor viitoare. Dar, cât vor trăi ei, nu vor avea fericire mai mare ca în clipa aceea când mâinile li se împletesc și visele li se întrepătrund. În noaptea respectivă își deschisese până la urmă brațele în fața mea. Din oboseală, din datorie, din cauza amintirii, nu știu. Însă nu-și mai îndepărtase de pe ochi un văl de tristețe. De aceea eram acum fericit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în ambarcațiunea aceea pe care n-o văzusem apropiindu-se. Femei frumoase, bogat înveșmântate, erau îngrămădite acolo laolaltă cu copiii lor, cu aerul pierdut, în mijlocul a sute de oi al căror miros ajungea până la noi. Unele aveau pe frunte bijuterii împletite în ghirlandă, iar pe cap, bonete înalte și înguste ca niște tuburi. E de ajuns uneori un spectacol neobișnuit pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
semilună din aur; se șoptea în jurul meu că schimbarea fusese poruncită în urma unei scrisori primite de la otoman, care punea la îndoială zelul religios al lui Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se vorbește. — Și de ce adică? întrebă paharnicul. Doar până acum am vorbit despre unele lucruri care... — Nu știți... Cocoșatul privi în jur, apoi puse încet cuțitul pe masă. — Nu știți că destinul lui Orpheus și cel al lui Vitellius se împletesc? Asupra anumitor lucruri veghează spiritele, zise amenințător. Spiritele... sau zeii. Din clipa aceea, nimeni nu mai scoase o vorbă. Listarius se grăbi să ia vasul cu flori roșii și ieși din bucătărie; străbătu coridoarele unde mișunau senatori, cavaleri, liberți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celebrate cu ocazia solstițiului de iarnă. Pe teritoriul Imperiului se celebra între 14 și 24 decembrie. Soarele bătrân murea, ca să se poată naște Soarele copil. Saturnus proteja nașterea lui Sol Invictus, zeu creator și dătător de viață. În Saturnalii se împletesc mituri ce datează din epoci străvechi ale romanității, de la Enea la Romulus. Când a fost alungat de fiul său Jupiter, zeul Saturnus s-a stabilit într-o zonă numită Latium („refugiu”, din latinescul latere, „a ascunde”). A fost primit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
colegi - până când o boală necruțătorae i-a curmat firul. Dacă am alege doar două cuvinte pentru a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
numeroase perne, înfofolit în serile răcoroase într-o cuvertură strălucitoare din satin cu pete de leopard, aleasă de Ammaji din bazar. Pe cap purta o căciulă roșie, din lână, o învelitoare de ceainic dată tot de Ammaji, care i-o împletise și o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă și îi apăra urechile de viețuitoarele de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înfioară firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur împletesc cunună. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor ție, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce vă să vie!
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]