27,730 matches
-
mare. Când venea toamna, le era foarte greu. Trebuia să se aprovizioneze cu lemne și cu cele necesare pentru iarnă. În dese rânduri Simona le-a împrumutat cu bani, vorba vine că le-a împrumutat, fiindcă nu îi mai cerea înapoi, deși Ilinca, cu bun simț se oferea să-i dea în rate suma primită. Simona ținea 86 foarte mult la această fată bătută de soartă și o iubea ca pe sora ei. De aceea mereu îi sărea în ajutor. Se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unul de celălalt, îi prinde amândouă mâinile în palmele sale, mângâindu-le. Nu veneam, dar trebuie să caut niște materiale la Biblioteca Academiei și să rezolv niște treburi la Ministerul Educației și Cercetării. Dacă reușesc mâine, poimâine, iau primul avion înapoi. Matei îi povestește cu lux de amănunte cum a fost în America, deși tristețea i se strecura în suflet la vestea întoarcerii rapide a Ceciliei în Germania. —Eu ți-am spus despre mine, acuma spune-mi tu ce-ai mai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
șoptește. E bine așa, șmechere? Îți place să te îmbrățișez. —Și să mă săruți. — Te și sărut, îl sărută pe păr. — Ești mulțumit? —Uuuu! strigă bucuros Matei dând viteză saniei. — Stai, nebunaticule, că ne răsturnăm! După terminarea derdelușului, urcând drumul înapoi Cecilia îi spune. —Tura aceasta mă lași pe mine să conduc. — Cu cea mai mare plăcere. S-au urcat pe sanie, Cecilia a condus la început cu precauție, apoi și-a luat din ce în ce avânt și pe la mijlocul drumului
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ai adus și pe Gelu, au întrebat-o văzând o singură. — N-a putut veni, că are niște treburi de rezolvat. — Dar dulceață și plăcintă ar mânca?se revoltă Natalia. Nu știți cum sunt bărbații. -la plăcinte înainte, la război înapoi, completează Natalia. —Ai dreptate, Natalițo! Ai să te convingi și de Aurel al tău. — Te rog să nu te legi de iubitul meu. Ne iubim la fel de mult cum vă iubiți și voi. S-au dus în grădină, cu scară, cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am îmbolnăvit. Se vede că am gripă...”, gândi el. Venind înapoi acasă, el nu putu să găsească - ciudat lucru! - nicio farmacie deschisă și, astfel, renunță la a se mai preocupa, în ziua aceea, de sănătate. Simțea că se găsește într-o neobișnuit de încordată stare. Mergea pe stradă lent, dar cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de obicei, înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu-i dăduse. Însă nu-i luă mult timp ca să conștientizeze că acum totul este prea târziu, că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dovedi curând a fi în zadar. Ce putea să-i mai facă?! În cele din urmă, ea renunță cu totul, căci se găsea în fața unui caracter neclintit, ca în fața unui zid mare și înspăimântător, care o făcea să se dea înapoi cu sfială, căci cu toții ne temem de lucrurile care ne sunt superioare și pe care nu le putem înțelege sau supune. În așa fel purtându se, Eugen a fost curând părăsit și renegat de propria sa familie, în legătură cu care doar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Istorisiri nesănătoase fericirii 81 Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de nerealizat. Iar eu pot s-o fac, știu sigur asta. Mă simt pe deplin capabil și dispus. Și, dacă nu este acum timpul, atunci când să fie? La treabă, deci!” Și, cu gândurile acestea pline de ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este, în fond, omul și arătându ne cu sinceritate și cu cinism cam cât de numeroase sunt motivele pe care le are acesta, ca să fie nefericit în lume. Nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate, de câteva ori, în sec și rămase neclintită. Părea că se sfârșește. Era palidă de emoție, vânătă toată, ca un mort. Concomitent, Luiza era scuturată și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le ating vreodată... Acum, uite, cred că-i cu adevărat prima oară în viață, când chiar am izbutit să-mi duc magnificul gând, cu bine, până la capăt; în sfârșit, el s-a transformat în faptă!” Iar aceea a fost, ajungând înapoi acasă, prima zi din viața sa, în care Șerban s-a drogat și, după cum era el însuși de părere, n-a avut deloc de regretat (cel puțin, până la un punct). Pentru dânsul, abia acum, odată cu drogurile, viața lui începea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu 174 Rareș Tiron mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai revină un pic la viață. - Adu-mi și zahăr..., îngână ea deodată cu glasul sugrumat, totuși încă mai mult moartă decât vie, rupând tăcerea. Tânărul dădu repede fuga să aducă și niște zahăr, iar, o clipă mai târziu, fu înapoi la căpătâiul Victoriei. Ridicând-o cu binișorul în șezut și sprijinind-o într-o rână de genunchiul său, el îi dădu să înghită o linguriță de zahăr plină. Pe urmă, preț de câteva secunde, totul se cufundă într-o liniște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru dânsa, părea a fi Istorisiri nesănătoase fericirii 193 același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la proces. Fiindcă îndeplinea funcția de judecător a arătat orătăniilor că trebuie să dea exemplu de disciplină și încadrare corectă plenului de judecată. După ce și-a evazat aripile a efectuat trei piruete împreună cu alte trei mișcări ale capului înainte și înapoi după care și-a potolit mărgelele care zornăiau de mândrie, după care s-a oprit în fața audienței, adresându-se grefierului: -Păsările aflate în conflict sunt de față? -Sunt, onorată instanță, a răspuns greierul. -Avocații lor unde sunt? -Nu au avocați
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a strigat judecătorul, adică domnul curcan. După ce în aria de judecată s-a făcut liniște, judecătorul a reluat cuvântul: -Vă mulțumesc! Numite Cocone ai cuvântul în apărare. Cocone a ieșit în fața adunării de la locul unde era, și-a întins înspre înapoi câte un picior pe rând împreună cu câte o aripă, a scos pieptul alb în față și, pășind rar și țanțoș, s-a dus la locul de unde urma să fie audiat și judecat. -Cocone! Cocone! Se ridicau peste ogradă glasuri tinere
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
duci de grijă? Am scos toți banii din cont. Până mă întorc, găsești alți bani să completezi contul primăriei noastre. Nu întâmplător te-am propus pentru funcția asta. -În cazul în care nu-i cheltuiți pe toți, poate mai aduceți înapoi din ei ..... -Da, dacă m-aș duce până la Vatra Dornei. Dar așa ..., mă duc până la capătul pământului! -Așa o fi domnule primas, dar banii aceea erau pentru instalarea conductei pentru alimentarea cu apă. Nu a plouat de mult și fântânile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ființă care-i glăsuiește: -Dacă vrei să-ți afli ursita să știi că sunt gata să te ajut. Căiță a înlemnit. La multe aiureli s-a gândit dar la așa ceva nu. A coborât coatele de pe fereastră a făcut câțiva pași înapoi cât să-i permită să se îndepărteze de fereastră și de laița care stătea acolo unde îi era locul lângă peretele în care era încastrată fereastra și a ieșit în tindă. Acolo, ființa de pe umăr îi glăsui din nou: -Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă ești sau nu câine, de vreme ce cauți Fata pustiului. -Până nu mă supăr, te invit Dardailă să-mi spui cum pot ajunge la Fata pustiului. -Dacă mai pomenești acest nume, te omor, zise supărat Dardailă. -Dar trebuie s-o duc înapoi în țara ei, unde urmează să se căsătorească cu Marele Căiță. -Pentru ea am dat jumătate din împărăția mea, îi răspunse Dardailă. -Cui ? a întrebat iute Stup. -Atât mi-a pretins Zâna singurătății. -Eu am s-o iau fără să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
va fi în veci a ta. Fata pustiului nu mai putea de bucurie. A trecut prin fața fiecăruia și l-a luat în brațe și l-a sărutat. Când a ajuns în fața lui Trotinel, acesta a nechezat prelung, a aruncat înspre înapoi cu ambele copite din spate și a grăit: -Voi fi cel mai mândru animal atunci când te voi avea în spinarea mea. Fata i-a prins capul în brațe l-a sărutat, iar Trotinel a mai nechezat odată scurt și i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care își are originea în Evul Mediu și căruia Paul al VI-lea, evident în acord cu nucleul dur al curiei, nu voia să renunțe, nu merita și nu merită nici în prezent încrederea. Acum, după aproape cinci decenii, privind înapoi sunt în măsură să recunosc ce fel de spiritualitate e importantă astăzi. În ciuda încrederii în viață, se cere prudență, una din cele patru virtuți cardinale: o minte perspicace, un amestec de încredere și reticență justificată, în cazul individului chiar scepticism
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]