384,087 matches
-
urcă spre balcoane tatonîndu-și cu degetul/ marmura din miezul dezvelit al buzelor răsfrînte" (Homo-erotic art). Ori: "pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită/ ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul/ despre fragilul miez al neștiutului atunci cînd o femeie/ spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii optzeci și încheiat la sfîrșitul anului trecut. Prin aceasta el are și rolul unui test privind adaptabilitatea tehnicilor literare la modă între tinerii scriitori din ultimul deceniu al comunismului la cerințele momentului literar actual. Romanul lui Constantin Stan
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
din grotă, niște nenorociți, n-aș mai avea parte de voi, întunericiților, - voi, urmașii Romei?... De ascultători, nu zic, - admitea - săracii, vai de ei! Da să pui la t.v. niște... mama lor de agramați și de fonfi! Că au început, de proști și de îngâmfați ce sunt, să pută... Repede, dădui fuga la bucătărie și i-am adus un pahar cu apă, să-și mai revină. Pe urmă, calmat, domnul Sache mi-a spus un lucru care m-a uluit
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
așa, pe câte o greșeală de gramatică, luată drept ofensă; și nu că cine știe ce pact ar fi devenit de neînțeles, în urma erorii, ori în doi peri, ori periculos, ci numai și numai de dragul gramaticii?... Rămas singur, - fandaxia, gata! Ceva a început să pută tare, din ce în ce mai tare, încât a trebuit să deschid larg fereastra. Dar de afară venea o duhoare și mai și. Luai un calmant. Totuși, și-așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
obraz, mă așteptam. Dar nu mă așteptam să mintă atât de prostește. Adică să falsifice cuvinte și expresii și să pună în gura celui pe care l-ar dori exterminat idei ce există doar în mintea lor. Delațiunea cadriștilor româno-americani începe pompos: Suntem un grup de profesori și cercetători de origine română angajați la mai multe universiăți nord-americane". Sigur, matematic vorbind, trei e un grup. Că doi membri, soț și soție (sau frate / soră - nu-mi dau seama), plus al treilea
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Nu știu cine sunt soții (sau frații) Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați început să înțelegeți dincotro bate vântul? Probabil că duo-ul s-a speriat că noua echipă de la conducerea ICR va înțărca vaca generoasă a editării de texte ce n-au altă șansă de apariție decât finanțarea totală. Dacă mobilurile brădețene sunt
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
este divizibilă prin 32032. N. Steinhardt (rev. Vlăstarul, anul V, nr. 1/15 nov. 1928) Există o inconsecvență a exegeților lui N. Steinhardt - și chiar a lui însuși! - în a fixa momentul debutului și textul cu care acesta și-a început cariera literară. În "Notă autobiografică", redactată pentru Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română de Al. Mirodan (Ed. Minimum, Tel Aviv, 1986, vol. I, p. 208-211) - fără să ignore textele anterioare -, Steinhardt menționează totuși, ca text de debut, articolul
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
în paginile revistei Vlăstarul (care apare din 1923). Pe Mircea Eliade îl întîlnim încă din numărul al doilea al revistei (13 ianuarie 1924), cu două articole, unul despre "Centenarul lui Fabre", iar celălalt intitulat " Cîte plante cunoaștem"; pe C. Noica, începînd cu nr. 1-2/dec. 1927, cu eseul "O poveste"; pe Al. Ciorănescu, începînd din 1925, nr. 7-8; pe Marcel Avramescu (viitorul Ionathan X Uranus), din 1928, nr. 5-6, cu "Nemurirea sufletului"; pe Al. Elian cu un eseu generaționist intitulat " Iarăși
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
încă din numărul al doilea al revistei (13 ianuarie 1924), cu două articole, unul despre "Centenarul lui Fabre", iar celălalt intitulat " Cîte plante cunoaștem"; pe C. Noica, începînd cu nr. 1-2/dec. 1927, cu eseul "O poveste"; pe Al. Ciorănescu, începînd din 1925, nr. 7-8; pe Marcel Avramescu (viitorul Ionathan X Uranus), din 1928, nr. 5-6, cu "Nemurirea sufletului"; pe Al. Elian cu un eseu generaționist intitulat " Iarăși noua generație", în nr. 7-8/1928 ș.a.m.d. Tot aici îl găsim
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
principiu la Moise, căci după cum zice Edouard Schuré: "De la Moise încoace, putem să ne zbatem oricât vrem, lumea se îndreaptă spre unitate". Acum însă, ideea aceasta a încetat de a fi apanajul câtorva; de vreo sută de ani încoace, au început s-o propage filozofii. Fourier, Saint-Simon, Proudhon au căutat s-o pună în practică. Socialiștii au adoptat-o. În fine, aproape de noi, două evenimente importante: înființarea Ligii Națiunilor în 1920 și semnarea pactului Kellogg, în contra războiului, la 27 august 1928
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci de ani, iubirea, am știut și eu ce înseamnă a ți se părea că lumea e a ta, că tu începi lumea, a pluti în euforie și în fericire absolută. A. G. și eu nu ne-am căsătorit. Astăzi, când ni se întâmplă să ne întâlnim, ne privim cu atenție, acoperiți de praful abraziv, de funinginea și de noroiul anilor, ne privim
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
o sută de pagini, intitulat chiar de autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai sus afirmă că avea douăzeci de ani, înseamnă că evenimentele s-au petrecut prin 1932, când N. Steinhardt era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de liliac, la începutul lunii mai, "cel mai frumos moment al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
un eșec. Nu știm bine al cui: al iubitului înșelat, al iubitei, al prietenilor care s-au învârtit în jurul lor? Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă bine unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției îndrăgostiților se extinde până la limitele desenate de Calea Plevnei, Calea Griviței, Strada Brezoianu
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
aibă dreptate atunci când afirmă, în scurta prezentare a cărții, că jurnalul ar fi "scris în anii de tinerețe, înainte cu mult timp de convertirea lui N. Steinhardt la ortodoxie și apariția Jurnalului fericirii" (p. 5). Poate că o fi fost început mai de mult, dar cu siguranță a fost încheiat la bătrânețe. La un moment dat e amintită piesa lui Eugen Ionescu Setea și Foamea (p. 85), reprezentată la Paris prima dată în 1966, apărută în traducere românească într-un volum
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
prietenie ce a lăsat asupra mea urme puternice, scrie pe larg despre prietenia lui cu autorul Lunaticilor. Tzumbri i se zicea lui Vinea în cercul de prieteni. Era, așadar, în '63. An teribil, după fuga lui Petru Dumitriu. Când Vinea începuse de mult să aibă necazuri, din cauza aceasta, ca și Henriette Yvonne Stahl, prietena intimă a autorului Cronicii de familie. Cine vrea să afle care a fost cu adevărat situația celor trei, implicați în așa-zisul caz de plagiat, nu are
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
onorurile în sufrageria întinsă, latura dinspre palatul principal... Ședeam față-n față la masa cea lungă, nedumeriți... Când i-am povestit lui Georgică întâlnirea din aprilie 1963, îmi spusese că Vinea îl lăsase și pe el să vorbească, tot așa cum începusem și eu să-i vorbesc întruna despre Balzac. Și că, tot așa, părea oarecum sfios, ascultându-l, în timp ce ochii lui viorii, înguști, sclipitori păreau că se amuză de ceea ce aude. În plus,... dar asta nu i-am mai spus-o
Ion Vinea la Mogoșoaia (12 aprilie 1963) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11725_a_13050]
-
și, în fine, la "autoficțiuni" provocate, pe o temă dată, reușesc, fără filistinisme, să informeze și să ne provoace, eventual, o reacție. De altfel, în "ocolurile" aproape literare și în consemnările "dure", economicoase, miza este aceeași: orice schimbare de atitudine începe cu o privire de-aproape. Privirea aceea, cînd de "ochi" al camerei de filmat, cînd de om înțelegător și atent, se oprește, în largi rotocoale, pe decupaje semnificative din realitatea "obscură" pe care credem, de multe ori, că o putem
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
tipărite între 1717 și 1750 (102 în }ara Românească, 29 în Moldova, 6 în Transilvania), 84,4% sînt cărți religioase. Peste numai trei decenii, balanța se înclină tot mai hotărît înspre cartea laică" (p. 11). În paralel, pe măsură ce literatura laică începe să prindă contur, scriitorul devine tot mai conștient de misiunea sa și de dificultatea acesteia. Cercetătorul acordă o importanță cu totul specială elementelor de comunicare directă dintre scriitor și cititorul virtual. Este vorba de fragmentele metatextuale, autoreferențiale, în care, pe
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
un element nou al problemei. - Vreau să văd acel dosar, ceru Milton. - Mă tem că e imposibil. Dosarul este pentru uzul meu privat, în scopuri științifice. Puteți vedea analizele de sînge ale lui Callie și rezultatele celorlalte teste. Milton izbucni. Începu să țipe și să-l înjure pe doctorul Luce. - Tu ești de vină! M-ai auzit? Fiica noastră nu e genul care să fugă așa. Ceva trebuie să-i fi făcut! Ai speriat-o. - Situația ei a speriat-o, domnule
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
spuse mama mea cînd plecau. - Nu știu ce-a făcut de-a supărat-o pe Callie, spuse tata, dar ceva a făcut el. S-au întors la Middlesex la sfîrșitul lui septembrie. Frunzele cădeau din ulmi, lăsînd strada descoperită. Vremea începuse să se răcească și noaptea, din patul ei, Tessie asculta vîntul răscolind frunzele și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influența lor, Tessie se retrăgea mai adînc
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
țara. Și poliția din San Francisco a primit o fotografie, dar acum erau puține șanse să mai fiu recunoscut după ea. Ca un bandit în toată regula, îmi schimbasem deja înfățișarea. Iar natura îmi perfecționa masca zi de zi. Middlesex începu să se umple din nou de prieteni și de rude. Mătușa Zo și verii mei veneau ca să-i susțină moral pe părinții mei. Într-o zi Peter Tatakis și-a închis cabinetul de chiropractică mai devreme și a venit cu
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
butelcile prăfuite din bar. Scoase sticla de Crown Royal din sacul ei de catifea purpurie și o oferi musafirilor. Vechiul nostru joc de table a fost scos de sub un teanc de alte jocuri și cîteva dintre femeile mai bătrîne au început să bată mătănii. Toată lumea știa că fugisem, dar nimeni nu știa de ce. În particular, se întrebau unii pe alții: - Crezi că e însărcinată? Sau: - Callie avea un prieten? Sau: - Întotdeauna a părut un copil așa cuminte. N-aș fi crezut
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Tessie se dezumfla. - Nu. - Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să închidă. - N-ar trebui să țin linia ocupată. În fiecare dimineață un front mare de ceață coboară peste orașul San Francisco. Începe din largul mării. Se formează peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stîncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplînd bazinul lung și verde al Parcului Golden Gate. Ceața îi camuflează pe cei care fac jogging dimineața devreme
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
cu ventuze în care locuiesc vânturile, soarele, luna și cosmogonii viitoare indescriptibile." (Antibucolică feminină). Pentru cosmopolitul Andrei Codrescu de mai târziu, Andrei Steiu este un "arhaic"; o limbă străbună "moartă și livrescă" este cântată sentimental de ultimul ei vorbitor care începe să deprindă și directețea unui limbaj "absolut", fără prea multe nuanțe, dar sarcastic, eliberat de istorie, deznădăjduit uneori, alteori revoltat politic, așa cum se întrezărește în poemul Pacea, dar, mai ales, cum apare deja în poeziile scrise în exilul imediat al
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
prezent, în afara formei tipărite, această categorie de texte există și în pagini de pe Internet (cele cîteva exemple pe care le discut în continuare provin de pe site-ul crestinul.ro). E probabil ca pentru aceste texte să se fi folosit la început traducători neprofesioniști, poate români stabiliți de mult timp în Statele Unite. Se poate să fi fost la mijloc graba adaptării sau convingerea că doar conținutul mesajului contează, indiferent de forma exprimării - cert e că textele abundă în formulări imposibile în română
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]