76,615 matches
-
meu a apărut de câteva ori În vara aceea În casa bunicilor, slăbit, abătut, cu o expresie de om Îndurerat pe chip, Îmbrăcat neglijent și fumând fără Încetare țigară de la țigară, apoi, nu l-am mai văzut niciodată, cu toate Încercările bunicilor de-a da de urma lui. Căile Ferate Îi desfăcuseră contractul de muncă, puțin după moartea mamei. Atâta aflaseră bunicii despre el. În vara aceea, mă maturizasem, simțeam asta după felul În care interpretam ceea ce se Întâmpla cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tare, voce melodioasă de copil, cum nu mai auzise de mult Antoniu, În sălbăticia, primitivismul și degradarea patibularilor din ghetou. Plăcințica avea structură de Înger, așa cum are orice ființă făcută de Dumnezeu din aluat ca al ei. Părea că toate Încercările teribile prin care trecuse În cei zece ani de vagabondaj, adăugaseră de fiecare dată și mai multă bunătate și lumină acestei ființe rătăcită În lumea asta aspră și nemiloasă. Nu ura și nu se plângea niciodată. Antoniu știa că undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aur. Ai un fel brutal de a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi te rog, de strămoșii tăi, nici de suferințele tale fizice. Să nu gândești că sunt lașă, dar am trecut prin atâtea Încercări, Încât sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de oră, autobuzul sosește În stație, dar șoferul e nevoit să-și arate măiestria, prin manevre abile, pentru a-l opri fără probleme. Ușile se deschid și un val de oameni coboară, făcând loc să urce, altui val. După două Încercări ratate, autobuzul pornește Însfârșit către partea sudică a marelui oraș. Antoniu se așează pe un scaun de lângă fereastră și căldura binefăcătoare dinăuntrul mașinii Îi dezmorțește mâinile și picioarele. Ar vrea ca drumul ăsta arhicunoscut pe care vara și primăvara Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt singur și părăsit, și tare vreau să vin și eu lângă tine. Mai am un capitol și termin cartea. Ce n-aș da să o citești... -Mai lasă să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum se spune, le-a supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lucrurile aflate în posesia ei nu exista nici unul la care n-ar fi renunțat fără să șovăie și fără să-i simtă lipsa după aceea; în tot acest timp obiectele ei zăceau împrăștiate într-un soi de învălmășeală temporară, iar încercările mele repetate de a le tria și ordona parcă nu aveau nici un efect. Această caracteristică a iubitei mele mă exaspera dar, întrucât era, în fond, parte integrantă din indiferența lui Georgie față de convențiile sociale, o îndrăgeam și o admiram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu era chiar delicată, în schimb pielea neobișnuit de palidă avea ceva din finețea fildeșului. Nasul mare și puțin cârn - care pe ea o exaspera și pe mine mă amuza și pe care veșnic și-l apăsa și mângâia în încercarea fără sorți de izbândă de a-l face să pară acvilin - uitat acum și lăsat în pace, îi dădea ceva din înfățișarea unui animal încordat, fapt care mai atenua tăișul inteligenței ei. Acum, în atmosfera încărcată de arome, fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de despărțire destul de neinspirat, căci ne ducea cu mintea înapoi la ceva la care acum preferam să nu mă gândesc deloc. În primăvara trecută Georgie rămăsese gravidă. Nu exista altă cale decât să scape de copil. Georgie trecuse prin această încercare oribilă așa cum mă așteptasem, într-un stil calm, laconic și detașat, ba chiar ridicându-mi moralul cu ironia ei amară. Chiar și atunci ne fusese extrem de greu să vorbim despre acest subiect, iar de atunci încoace nici nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu eram, nici nu-ți spuneam nimic. M-am uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
facă un mare pas înainte. — Exprimarea ta e absolut minunată, spuse Palmer zâmbind. — Așadar situația era inevitabilă. — Îți admir puterea de a lua lucrurile așa cum sunt, spuse el. Într-adevăr, poate că situația era inevitabilă. Nu-ți spun asta în încercarea de a scăpa de partea mea de răspundere sau pentru a o ajuta pe Antonia să facă același lucru. Iar despre vinovăție n-are nici un rost să vorbim, nu pentru a vorbi despre așa ceva te-am chemat astă-seară aici. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de veseli, atât de plini de viață, atât de triumfători. Dădeau impresia că sufletele lor dansează. În fața unei asemenea forțe, mi-am spus, aș fi avut puține șanse de izbândă. Și totuși simțeam că dacă aș fi făcut măcar o încercare, dacă aș fi știut - pus în fața hotărârii ei blânde și a recunoștinței ei prompte - ce să fac pentru a o păstra pe Antonia, chiar și dacă aș fi dat greș, nefericirea mea actuală ar fi fost mai puțin precisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iubeam pe Georgie, simțeam că nu pot trăi fără ea, mai ales acum. Și totuși nu mă vedeam căsătorit cu ea. Deocamdată, mi-am spus, e prea curând ca să-mi pot da seama. Nu făcusem nici măcar primul pas către o încercare de a pune lucrurile în ordine; s-ar putea să existe o cale de a pune lucrurile în ordine într-un mod care să contureze un tablou al fericirii pentru mine și Georgie. Rareori și într-o manieră complet abstractă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceața deasă decât în ultima clipă. A reuși să țin drumul drept de-a lungul culoarului îngust din mijloc, să văd luminile semafoarelor la timp și să nu încep să cotesc brusc nebunește când ne înghițea complet întunericul era o încercare care-mi solicita maximum de concentrare. M-am aplecat mult peste volan aproape atingând cu fruntea parbrizul pe care ștergătoarele împingeau încolo și încoace o mâzgă mizerabilă. Simțeam cu un soi de satisfacție că, mai curând sau mai târziu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la Pelham Crescent ceața se mai ridicase. Am deschis ușa masivă, care stă tot timpul descuiată, de la holul lui Palmer și am invitat-o pe Honor Klein să intre. Simțeam că între noi se crease o legătură, ca urmare a încercării prin care trecusem. Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te temi de o atitudine ostilă din partea noastră. De fapt, noi vrem să vă dăm binecuvântarea, cum se zice. Vezi, așadar, cât de greșit ne-ai judecat, cât ai fost de nedrept cu noi! — O să te ajutăm să treci prin încercarea asta, Martin, spuse Antonia care aprobase dând din cap tot discursul lui Palmer. Cine știe dacă nu cumva toată această ciudată încurcătură nu se va dovedi benefică pentru noi toți în final? O să fim alături de voi, de tine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici îngrijorat, pur și simplu clocotesc de furie, am spus. Nu vreau să mă ajutați să trec prin încercarea asta. Nu vreau decât să mă lăsați amândoi în pace, în sfârșit! — Te înșeli în privința dorințelor tale, Martin, spuse Palmer. Nu e ușor să scapi de chinurile dragostei. Adevărul este că această descoperire a aruncat o umbră asupra noastră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
proveni, de fapt, din lipsă de prudență mai degrabă decât din răutate) justifică în vreun fel sau scuză gestul meu de a te trânti la pământ și de a te lovi. Aștern pe hârtie ce-mi trece prin minte în încercarea de a-mi cere iertare; aștern pe hârtie numai ceea ce îmi pare a fi adevărat. Trebuie să adaug că te consider, și remarc acest lucru în ciuda resentimentelor mele, o persoană demnă de tot respectul meu și care merită cu prisosință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât de total tabloul pe care Palmer și Antonia aparent mi-l înfățișaseră. N-aș fi suportat, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și în același timp, fapt pe care l-am priceput chiar în clipa aceea, ceva îngrozitor. Durerea mea putea fi comparată doar cu aceea cauzată de o boală incurabilă. În așa hal îmi tremurau mâinile încât abia la a treia încercare am reușit să formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gând să plecați în luna de miere? Alexander ezită. Apoi spuse: — La New York, și se uită la Georgie. M-am uitat și eu la ea. Georgie își plecă privirea, uitându-se în pahar. Am tăcuți toți din nou. Fusese o încercare neinspirată, fața lui Georgie deveni din nou rigidă și se îmbujoră. Ce frumos, am rostit grăbit. Și unde o să locuiți? Mai mult la Rembers? Sau în oraș? — Și colo, și colo, așa cred, răspunse Alexander. Dar cu siguranță avem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a făcut să suferi, că și-ar fi dorit ca totul să meargă bine. S-a arătat destul de tare. A mai adăugat că-ți respectă hotărârea și că relația nu ar fi rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun, la o oră cam târzie, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai întâlni, n-avem nici un motiv să ne revedem. Și cred că așa e mai bine pentru noi toți iar tu mă înțelegi cu siguranță când spun asta. Analizând lucrurile am ajuns la concluzia că reîntoarcerea ta la Antonia și încercarea de a îndrepta lucrurile în căsnicia voastră este soluția cea mai bună. Tu ești croit pentru o lume mai blândă. Găsesc că este soluția cea mai bună pentru nevoile fundamentale ale sufletului tău. N-am de gând să te insult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să fac acest demers cu ceva timp în urmă, când a venit ziua plecării n-am mai putut sta acasă. M-am mutat dintr-un bar într-altul și am mâncat tot felul de sandvișuri. În cele din urmă, în încercarea disperată de a-mi ocupa mintea într-un fel, m-am apucat să-i scriu lui Georgie; nu-mi dădeam seama dacă scrisoarea va servi la ceva, nu eram sigur că ea exprima ceea ce simțeam, nu eram sigur de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]