3,818 matches
-
pe prispa casei până la colțul dinspre grădină, la stâlpul casei unde erau legate firele de curent electric aduse de la stâlpul din uliță. Leg de zăbreaua prispei de lângă stâlp un capăt al sârmei și cu restul merg prin livadă și o înfășor din loc în loc de trun chiul pomilor. Fac asta până în fundul grădinii. Acolo, traversez cu sârma până la celălalt capăt al grădinii, unde se afla terenul vecinului. După ce am legat sârma de fiecare copac din care s e furau fructele, m-am
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
veseli. Din urmă, ne ajunge un alt grup, format din șapte bătrîni îmbrăcați în caftane de un albastru intens, ca sineala, cu bărbi lungi și albe. Unul dintre ei pare mai bătrîn ca vremea, merge în fruntea celorlalți cu capul înfășurat într-un turban alb, mare și foarte complicat; ceilalți îl urmează, în timp ce un ghid tînăr, în haine europeene, dar cu "tiubiteică" pe creștetul capului, le spune în uzbecă aceeași poveste, probabil, pe care tocmai am auzit-o și noi, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
joc de mine, apa aceea iluzorie! Iurtele înseamnă oameni, cirezi, herghelii, turme, deci presupun un fir de apă adevărată, curgătoare, rece, spre care se îndreaptă, împinse de sete, toate aceste viețuitoare. Iurtele sunt acolo, reale, iar în jurul lor, siluete mărunte, înfășurate în "del"-uri2 viu colorate, se adună în pîlc compact, venind în întîmpinarea noastră. O întreagă familie, cu tineri, bătrîni, copii, ne înconjoară cînd coborîm din mașină. Vorbesc toți odată, ne întind mîinile, Ganjur le explică cine suntem, ei rîd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
noastră gazdă, așezîndu-se temeinic într-o șea cu paftale de argint. În mîna dreaptă apucă strîns "urag"-ul lasoul mongol, lung și greu, din trei tulpini de trestie, îmbucate una în alta, cu laț din curelușă de piele la capăt. Înfășurată în vîlvătaia neagră a propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în puternic și aproape incredibil contrast cu figura rotundă, galbenă, cu ochii alungiți spre tîmple ai orientalului pur sînge. Fugind prin ploaie, o tînără cu părul pînă la brîu, împletit într-o singură cosiță neagră ca noaptea, cu trupul strîns înfășurat într-un fulgarin roșu, se îndreaptă spre omul care așteaptă. Acesta deschide calm umbrela, un zîmbet abia schițat îi alungește și mai mult privirea, oferă buchetul cu desăvîrșită degajare, oprește un taxi, deschide fetei portiera în timp ce o apără de ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-o ambulanță, eram dus la Spitalul de boli contagioase, unde după trei zile am fost conștient, apoi timp de o săptămână nu am mai știut nimic, trecusem pe tărâmul celălalt, am fost lăsat în voia Domnului, nu mai eram înfășurat în cearșafuri umede pentru că se știa că trebuie să mor. Pe urmă, încet și greu, m-am trezit, doctorilor nu le venea a crede, nu murisem, dar în jurul meu mulți trecuseră dincolo. După o lună și jumătate, am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Lăură ). Ideea îl făcea să se simtă el însuși ,,un erou", îi dădea noțiunea obiectivă a eului distinct și deosebit de ipotetica să proiecție că narator în român. Se oprirăƒ câteva minute la intrarea principala a Ambasadei României, căci noaptea îi înfășurase în mantaua ei protectoare. A intrat apoi acolo, uitându-se atent împrejur săƒ vadă dacă nu cumva îl urmărește cineva. Lăură a rămas tăcutăƒ în noapte, plimbându-se agitatăƒ pe aleile din imediata vecinătate a Ambasadei care, după cum știa ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
următor, au putut preciza noi detalii semnificative ale structurii ADN. Astfel, molecula acestui purtător de informație ereditară care este ADN, este formată din două catene helicoidale („duplex DNA“) dextrogire (ca un șurub de mână dreaptă) helical (engl. „the double helix“), înfășurate în jurul unei axe pentru a forma o dublă elice de 20ă în diametru. Cele două catene sunt antiparalele. Din punct de vedere biochimic, molecula de ADN este formată din trei elemente: o moleculă fosfat, o moleculă glucidică (dezoxiriboză) și alternând
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
întărirea jurământului de fidelitate față de rege printr-un sacrificiu uman și libații cu sângele victimei (IV), ezitările lui Vindicius de a-și trăda stăpânii, după ce a fost martor întâmplător la întrunirea regaliștilor (IV), capturarea în stradă a conjuraților cu haine înfășurate în jurul gâtu lui (V), îndemnul imperativ adresat de Brutus băieților lui să-și explice conduita înainte de a fi condamnați (VI), decizia consulului, care a dictat singur executarea propriilor fii, de a lăsa soarta celorlalți complotiști la latitudinea cetățenilor Romei (VII
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tânăr și simpatic înlemnește deodată într-o expresie solemnă. Îi dă, cu bărbia, tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gură atunci sau gură la ureche", propun în cor micuțele japoneze pufnind în râs. Genele lor filtrează o lucire lubrică. Se pare că ele dau acestor expresii un înțeles special. Nu vrea nimic din toate astea. Bărbatul ei se întoarce, înfășurat într-un prosop amplu, a făcut o baie. Între timp, palierul și-a schimbat dimensiunile, acum e o sală mare, cu un bar în fund și cu mese de joc, dintre care câteva ocupate. Aparent foarte satisfăcut de baie, bărbatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până acolo de unde, întorcându-se, malul i se păru doar o linie mai clară, trasă cu sfoara. Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să i se vadă ritmul calm al trupului. Veni să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta lume! Panaiota și Grigore băteau de altfel la ușă. Ea ducea o oală caldă, înfășurată în prosoape, iar el, sticle sub braț și în buzunare. Femeile se refugiară în bucătărie să se consulte, lăsându-i pe bărbați să examineze mai îndeaproape sticlele. Și pe mine cine mă ajută să-mi duc tabloul în cameră? întrebă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poftiră unul pe altul care să treacă primul și sfârșiră prin a trece împreună, concomitent și aproape îmbrățișați. Vântul de toamnă le-a răcorit fețele. Înviorați, au pornit-o pe mijlocul străzii. Ahile își ridică privirea spre lună care alerga înfășurată în vălurile ei destrămate: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu? Ai zis Eminescu?" Și Arcadi recită aceleași versuri în rusă, tradusese poemul cu Margareta! "Aaa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui Ion Brătianu. Ani de zile, mulți ani în șir, bucureștenii vedeau la șosea o trăsură de casă în care era răsturnat un om de culoare verde, întotdeauna, chiar și în toiul verii, învelit cu un tartan pe picioare și înfășurat cu un fular la gât. Acesta era Eug. Stătescu care, în fiecare zi, când era vremea bună, venea la șosea ca să petreacă câteva ore în aerul curat și liber. și mulțumită faptului că se îngrijea cu stăruință, a putut trăi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fost desemnat ca ofițer cu îndreptarea tirului. Aceasta înseamnă a fi în prima linie cu un telefon de campanie și un soldat ordonanță. Telefonul de campanie era un aparat rudimentar, legat cu bateria din care făceam parte printr-un fir înfășurat pe o bobină de lemn, pe care o purta soldatul care mă însoțea și din care se desfășura firul telefonic, pe măsură ce înaintam și pînă ajungeam la tranșee. Aveam astfel făcută legătura telefonică între mine și comandantul bateriei. Drumul pînă la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ai Senatului și Camerei deputaților, Pherechide și Orleanu, care făceau și ei parte din cortegiu, deși bătrîni, nu au avut nimic. Pherechide era în frac, fără nimic pe deasupra. S-a spus mai tîrziu că sub frac, tot corpul îi era înfășurat în pagini de hîrtie de ziare. După defilare, prefecții au fost prezentați invitaților străini, care participau la aceste solemnități. Am cunoscut atunci pe împăratul Japoniei Hiro-Hito, prinț moștenitor la acea epocă, pe mareșalul Foch, pe mareșalul Pilsudski, pe regele Alexandru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
școlar, 18 martie 2009. Petrecerea de Halloween, 31 octombrie, este un bun prilej pentru elevi să se costumeze și să participe la numeroase jocuri și concursuri. Vrăjitoarele, fantomele, pirații și alte personaje se întrec la Parada Costumelor, la concursul de înfășurat mumii sau la pescuitul merelor, totul desfășurându-se sub paza uriașilor dovleci candelă. Deschiși spre Europa În condițiile create după Revoluția din anul 1989, școala a fost puternic implicată în perfecționarea procesului instructiv-educativ și a rezultatelor obținute de elevi, în
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
prin Costișa", 2007, evocă oameni și locuri de demult, din satul ei natal, căci nici scrierea în proză nu-i era străină. Paginile pline de sinceritate, oglindind diverse întâmplări, au un farmec deosebit, demn de ocrotit, "precum acel firav jar înfășurat în cenușă pe vatră, pentru a nu se stinge focul din casa părintească". S-a stins din viață la 2 septembrie 2008 și în cei 82 de ani, a educat multe generații de elevi, a crescut doi copii, s-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și consumă de fiecare membru al familiei; fiecare persoană consumă atâtea boabe de soia câți ani are, și încă un bob în plus, care să-i aducă norocul... Cu această ocazie, japonezii aduc ofrande la temple: bomboane, boabe de soia înfășurate într-o folie de aur sau folie de argint, plicuri cu bani și dulciuri. La grădinițe apare cineva mascat în demon, iar copiii, entuziasmați, aruncă cu fasole strigând: “Oni wa Soto, fuku wa uchi!” ceea ce s ar traduce: „La naiba
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ajuns oaie și mănânc iarbă. Câți ani ai, Părinte? Am nouăzeci și trei. Când am auzit, mi-a pierit graiul, Între timp s-a sculat ca să-mi aducă puțină apă și am văzut că Își târăște piciorul stâng, care era Înfășurat cu niște fâșii. Ce ai la picior, Părinte? l-am Întrebat. A căzut o piatră de pe acoperiș și m-a lovit, mi-a răspuns. Atunci m-am gândit să-l Întreb dacă nu cumva are vreo cameră În plus În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
călăreau În urma sa și a lui Hildebrand. Nici unul nu dăduse semnal din corn, astfel că slujitorii nu erau la posturile lor În Curte, și părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura tă În tot felul de șaluri de sub care se vedeau numai doi ochi șori albaștri, foarte vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fereastră Îngustă, prin care pătrundea cu oarecare greutate lumina mohorâtă a unei zile Înnourate. Dar, ajutat de pâlpâirea unei lumânări de ceară dintr-un sfeșnic masiv de argint, Simeon putu desluși curând un pat pe care zăcea o făptură omenească, Înfășurată În mai multe cuverturi. La capătul patului stătea În pi cioare părintele stareț, cu Înfățișarea lui severă, iar alături, Într un jilț, un alt călugăr, necunoscut. Avea barba albă, părul așijderea, și pe piept Îi atârna o cruce simplă de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții, Încă tânără și frumoasă, cu o grimasă de durere Întipărită pe obraz. Pe brațul ei drept se afla o mogâldeață fără viață, Înfășurată Într-o sumedenie de giulgiuri albe. Doctorul, chemat degrabă, nu putuse să mai facă nimic. Copilul venise pe lume prea devreme și cu piciorușele Înainte. Cu toate Încercările lui și ale moașei, murise sufo cat. Mama nu putuse fi salvată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]