4,859 matches
-
timp. Înțelegi ce vreau să spun? — Harry... — Da, Norman. — Ce s-a Întâmplat În sferă? — De asta ești Îngrijorat? — Ce te face să crezi că sunt Îngrijorat de ceva? — Fața ta, spuse Harry. Asta mă face să cred că ești Îngrijorat. Poate că sunt, admise Norman. Dar, În legătură cu sfera... — Știi, m-am gândit destul de mult la sferă. — Și? — Este de-a dreptul uluitor. Pur și simplu, nu-mi amintesc ce s-a Întâmplat. — Harry. — Mă simt minunat, mă simt din ce În ce mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spumă. Încăperea arăta ca după război. — Am trecut prin clipe grele, spuse Norman. — Am remarcat asta, domnule. — Au murit trei dintre noi. Îmi pare rău să aud așa ceva, domnule. Același calm. O anume impasibilitate. Era oare În regulă? Era cumva Îngrijorat de posibilitatea ajungerii la curtea marțială? Sau era vorba de cu totul altceva? — De unde ai venit? Îl Întrebă Norman. — De unde am venit, domnule? — De pe ce navă? — A! De pe Sea Hornet, domnule. — Acum e la suprafață? — Da, domnule, e la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să trag un pui de somn. Tu nu ești obosit? — Nu, spuse Norman. — N-ai dormit cam de multă vreme. — Nu sunt obosit. Ea Îl cântări din priviri și spuse : — Am să stau cu ochii pe Harry, dacă asta te Îngrijorează. — Nu, pur și simplu nu sunt obosit, Beth. — OK, cum dorești. Își dădu pe spate părul negru și bogat. — Eu sunt epuizată. Mă duc să dorm câteva ore. Porni În sus pe scara dinspre laboratorul ei, apoi se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a face cu religia“. Firește. „Deci, ești de acord?“ Sunt de acord cu tine. „Asta mă liniștește“. Eu nu Înțeleg de ce. „Care «eu»?“ Chiar vrei să știi? Se balansa În spumă, simțind o liniște profundă, În ciuda dificultăților acestei conversații. „Sunt Îngrijorat“, gândi el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu. Bineînțeles că nu. „Atunci, cine ești? Eu nu sunt un „cine“. „Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de acord?“ Sunt de acord cu tine. „Asta mă liniștește“. Eu nu Înțeleg de ce. „Care «eu»?“ Chiar vrei să știi? Se balansa În spumă, simțind o liniște profundă, În ciuda dificultăților acestei conversații. „Sunt Îngrijorat“, gândi el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu. Bineînțeles că nu. „Atunci, cine ești? Eu nu sunt un „cine“. „Atunci de ce semeni cu Jerry sau cu Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
partea renegată a propriului său creier? „Nimic. Mergi Înainte.“ Se foi neliniștit În scaunul pilotului. Își dorea atât de mult să ajungă la suprafață, era atât de hotărât... „O urăsc pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau să-mi mai pese de nimeni. Asta nu intră În responsabilitatea mea. Vreau să mă salvez pe mine. Îi urăsc, Îi urăsc.“ Fu șocat. Șocat de propriile sale gânduri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pasiunea era întunecare ca sămînța morții. Nimeni n-o știe. Primul sărut anunță viitorul cadavru. Doctorul stă de vorbă cu soția mea: „-Nu știm încă, Elena...“-este și el stînjenit căci e, la rîndu-i, îngrijorat. Centrii vitali funcționează însă ne îngrijorează febra. Pînă la 41,1˚ Celsius hipotalamusul reușește să stăpînească termoreglarea. Peste temperatura asta însă, în prezența sîngelui în creier, evoluția ne scapă. Și la el, Celsius arată mereu 41,1˚. Îl susținem cum putem.“ Elena se sprijină de tocul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că speranța se preface în nisip. Curge printre propriile-ți degete. Pare ciudat că viațaun fel de ghirlandă de carnaval care se ofilește și tu rămîi gol ca un copac iarna. Un arbore nins și-un sunet de colinde. Ești îngrijorat și-ți pregătești de odihnă singurătatea. Zgomotul ploii a asurzit totul. Conversația nu se mai aude. Dincoace de ei, într-un colț al șansei, noul Don Juan, cresc. Eul meu se înalță monstruos deasupra orizontului pe măsură ce viața scapă, se pierde
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ușurați și se gândiseră că, slavă Domnului, a reușit și ea să-și găsească un bărbat destul de respectabil, așa că poate acum avem dreptul să-l lăsăm pe el să-și facă griji pentru ea, iar noi n-o să ne mai îngrijorăm decât din cauza fiicelor mai mici, eu aveam tupeul să apar și să anunț că „Îmi pare rău, oameni buni, a fost o alarmă falsă, m-am întors și de data asta va trebui să vă faceți și mai multe griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțeam în stare să părăsesc casa. Așa că o plăteam. Sau, mai exact, fiindcă eu nu aveam deloc bani gheață, o plătea Anna. Intenționam sincer să-i dau banii înapoi Annei, dar atunci când aveam să consider eu necesar. Nu eram prea îngrijorată din cauza impactului pe care îl aveam asupra cantității de bani gheață pe care o deținea Anna. Deși ar fi trebuit să fiu. Ce vreau să spun este că Anna trăia exclusiv din ajutorul de șomaj. Și suferea de o dependență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
răpească frumusețea, i-am adus aminte cu blândețe. —A, da, a răspuns el grăbit. Și-o să-ți răpească frumusețea. —Tati, îmi pare rău pentru tot, i-am spus. Știu că am fost foarte rea cu toată lumea și că v-am îngrijorat pe toți, dar o să încetez. Promit. Ce fată bună, mi-a spus el zâmbindu-mi. Mă simțeam de parc-aș fi avut din nou trei ani și jumătate. Știu că nu ți-e ușor, mi-a zis el. — Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mami, te rog să nu faci asta! am sărit îngrijorată, gândindu-mă că Anna ar suferi groaznic fără încălțările ei Doc Martens pe care își pictase cu atâta dragoste răsărituri de soare și flori. Trebuie să recunosc că mă mai îngrijora și faptul că nu știam ale cui încălțări o să le poarte Anna dacă ale ei ar fi fost aruncate la coș. Mă temeam pentru pantofii mei. Trebuie să mă mai gândesc, m-a amenințat mama posomorâtă. Și-acum ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eram femeie. Aș fi zis-o cu voce tare numai că, surprinzător, mama nu dispăruse furtunos din cameră la auzul apostrofării pe care o folosisem și continua să stea pe pat în timp ce mă machiam, iar eu am considerat că o îngrijorasem destul în ultima lună de zile. Însă era un cuvânt atât de evocator. Femeie. Așa de voluptuos. Așa de senzual. Sau se zice sexual? Întotdeauna încurc formele astea. Dar revenind la chestii mai pământești. Tușul gri și rimelul negru mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hainele de pe trup de fiecare dată când o vezi și, te rog să mă anunți dacă greșesc, dar nu exact asta e ceea ce vrei să faci tu cu Adam?“ —Taci din gură, am bombănit. — Poftim? a zis Adam uitându-se îngrijorat la mine și gândind: „Of, Doamne, iar a luat-o razna“. —Nimic, i-am răspuns eu un zâmbet. Chiar nimic. —Ei, a zis el, de vreme ce am lămurit toată neînțelegerea, când pot să te mai văd? A, nu prea știu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu? a vrut Laura să știe. Nu poți doar să-ți faci apariția, iar el să se declare mulțumit cu o porție banală de sex. Trebuie să fii puțin mai inventivă. Dar nu mi-ai dat decât două! am spus îngrijorată peste poate. N-am vrut să le irosesc. Și oricum, pe ce era să exersez? —Ei, să sperăm c-o să te descurci cum trebuie cu primul. Altfel n-o să mai ai ocazia să-l folosești și pe-al doilea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
colț, îmi spunea el. — O să dorm pe canapea, mă ofeream repede. —Ei, poți să dormi în pat cu mine. E mult mai confortabil. A, nu, pe canapea e perfect. —Să știi că n-o să mă ating de tine. Asta te îngrijorează? Păi, ăăăă, da. —N-ai de ce să-ți faci griji. N-o să te ating nici c-un deget. Apoi urmau cuvintele fatale: Putem doar să stăm îmbrățișați. Sigur că niciodată n-am fost în stare să închid un ochi. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doream să fi avut un soi de întrerupător pentru creier. Pe care să-l pot închide așa cum închizi televizorul. Să apăs pe un buton și imediat să-mi golesc creierul de toate imaginile alea și de toate gândurile care mă îngrijorau. Să nu mai am în loc decât un ecran gol. Sau dac-aș fi putut să-mi deșurubez capul, să-l pun pe măsuța de lângă pat și să uit de el până în zori. După care, atunci când aș fi avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul care-l îngrijorează pe nenorocit e cât de sordid o să fie să ne împărțim bunurile. — Dar asta nu e așa de rău, a zis Helen încercând să mă liniștească. În cazul ăsta poate c-o să-ți lase ție totul. O să-ți rămână ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai aveam nici locuri în picioare pentru alte gânduri care ar fi putut nutri speranța să intre și să mă îngrijoreze în ce-l privea pe Adam. Poate că era nedrept. Însă în clipele alea funcționam pe sistemul primul venit, primul servit. Faptul că a trebuit să mă despart de Kate a fost îngrozitor, dar nu se putea altfel. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aveam un rând întreg de scaune la dispoziție, așa că am putut să-mi trag nasul și să plâng confortabil și discret de câte ori m-a lovit dorința asta. Stewardesele au fost intrigate. Le-am surprins strânse în grupulețe și uitându-se îngrijorate la mine. Probabil credeau că tocmai suferisem un avort. Când am ajuns în Dublin, ploua. Pista de aterizare era alunecoasă și sclipea în întuneric. Iar holul de la sosiri era pustiu. Am trecut pe lângă benzile de bagaje care tăceau la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a făcut să mă ridic de pe șezlong și să merg - doar ca să-mi spună chestia asta. Nu-mi vine să cred! Pur și simplu nu-mi vine să cred! Ce idiot! Dar să-l lăsăm pe James. Pe mine mă îngrijora Kate. Nu crezi că s-a ars, nu? am întrebat-o pe Anna neliniștită. Poate ar fi trebuit să folosesc o loțiune cu un factor de protecție mai mare? — Poate, a zis Anna dubitativ. Dar nu cred că există vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare, așa de mare, așa de frumos și cu o expresie îngrijorată pe fața lui superbă. L-am privit și ceva s-a întâmplat în mine (nu! nu asta!), ceva minunat. Inima mi-a tresărit și un val de bucurie a trecut prin mine, un val așa de puternic, că aproape m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de lacrimi. Eram copleșită de urările ei de bine. Da, a zis Helen vag, am pus pariu cu vaca aia de Melissa Saint că n-o să reușească să și-o tragă cu el până la sfârșitul verii. Chiar începusem să mă îngrijorez, dar chestia asta e grozavă. E un dar ceresc. Acum vaca nu mai are nici o șansă, fiindcă tu o să-l ții pe Adam departe de ea. În viața mea n-am câștigat mai ușor o sută de lire, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În campania electorală dezavantajat.” Rezultă că președintele nu pipăie bărbătește, așadar pipăie ceva masculin. Dezavantajul său fiind acela că nu se spune un popor, doi popori, exceptînd anumite cazuri. Cum este cel al unui cititor de revista Eu și Tu-magazin, Îngrijorat de „curbura organului, care este contrară celei originale. În loc să fie Îndreptat În sus, al meu este Îndreptat În jos”. Cititorul Îl Întreabă pe sexologul de serviciu ce să facă, dar omul de știință nu știe, e perplex, cu toate că răspunsu-i simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu malformații, m-a luat valul, ce să fac, am uitat de medicină, și la sfîrșit am dat cu pumnu-n masă Întrebînd un Malbrin perplex dacă a văzut cumva la televizor și umilința unui popor Întreg, asta de ce nu-l Îngrijorează, e-adevărat că umilința nu poate fi filmată, dar cu un mic efort ar reuși să și-o imagineze. Dacă se gîndește mai bine. Dacă mă gîndesc și eu mai bine, după vizita asta (care s-a terminat totuși amical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]