8,846 matches
-
la fel, dar el s-a înfuriat și mi-a spus că nu trebuie să vorbesc despre murdării de-astea. De-atunci, s-au răcit relațiile între noi. — Îmi pare rău, am zis. — E un om bun, dar e tare îngust la minte uneori, spuse Midori. De exemplu, se înfuria când nu purtam lenjerie de corp albă. Ai mai pomenit așa ceva? — Mă rog, e chestiune de gust. Mi se părea incredibil că un individ ca acesta poate iubi o fată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lucruri. — Adică? — Relația dintre noi, normal. Ajunsesem să-mi facă mai multă plăcere să fiu cu tine decât cu el. Nu ți se pare ciudat... și dificil? Bineînțeles că îmi este încă drag. E adevărat că e puțin cam egoist, îngust la minte și un pic cam fascist, dar are o seamă de calități și oricum e primul băiat cu care am avut o relație serioasă. Totuși, tu însemni ceva cu totul special pentru mine. Când sunt cu tine, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deja că i se face somn. — Avem nevoie de el, i-am spus. Trecuserăm deja de vasele mici ancorate În față la Cabañas și de schifurile care pescuiau mihalți În adînc pe lîngă Morro, și am Îndreptat vasul spre marginea Îngustă și Întunecată a golfului. Eddy a scos două muște, iar negrul prinsese deja momeli În trei undițe. Curentul era din ce În ce mai repede și, cum ne apropiam de margine, Îl puteam vedea curgînd roșiatic, punctat de vîltori. Dinspre est adia o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu surprinse pe nimeni. Se strecură Înapoi În fața casei și, Încercînd să nu fie văzut, se uită În josul străzii. Un negru, cu o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste, Îmbrăcat Într-o haină gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ridică, se duse pînĂ-n fața casei și, stînd la adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În stînga și-n dreapta, pe stradă. La colț, sub un copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am traversat terenul viran. — O să ți-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu Enrique În șoaptă. — Așa, ce? Întrebă fata, care-i apucase brațul și se uita și ea afară. — Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iei. Da’ am făcut În așa fel Încît să nu dai tu de necaz din cauza asta. Și i-am mai și Împiedicat să te prindă. Ajunseseră pe culme și de aici puteau să vadă din nou lacul, chiar dacă acum părea Îngust și arăta mai mult ca un rîu mare. — De-aici o luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tabăra Număru’ 1. Coborî dealul și cînd ajunse aproape de malul pîrÎului Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu foarte mare grijă de malul pîrÎului adînc și Îngust. În locul pe care și-l alesese, malurile erau atît de apropiate, că dacă Întindea undița putea atingă celălalt mal; apropiindu-se, ascultă apa curgînd repede. Se opri În dreptul malului, ferindu-se să nu fie văzut de orice-ar fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui Nick și căzu pe malul din spate. Nick Îl văzu strălucind În soare și apoi Îl găsi zbătÎndu-se printre ferigi. Era puternic și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici În locul pe care-l căutase. Și Ăștia erau frumoși și aveau un trup ferm - Îi curățĂ pe toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu mi se mai întâmplase asta înainte, dar îmi închipuiam că viitorul relației noastre semăna cu un râu. Fără vârtejuri, fără cascade. M-am gândit la experiențele anterioare și am ajuns la concluzia că ele au fost doar niște pârâiașe înguste pline de noroi. Zburam. Pe aripile iubirii. Era plăcut să fim împreună în acel bar, cu prietenii amândurora, departe de casă și de problemele cotidiene. Totul avea un aer de fericire domestică: ne aflam acolo, deosebit de mulțumiți de viața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reflecte și în felul în care și-a decorat casa. Însă aceasta este luxoasă și modernă. Pe parchet sunt covoare groase de lână, are mobilă suedeză modulară, canapele mari și confortabile. Peste tot vezi numai alb, negru și gri. Dulapurile înguste de lemn și cele câteva tablouri sunt singurele pete de culoare. Oricine își poate da seama imediat că aici trăiește un burlac. Merg la toaletă și situația mi se pare de-a dreptul amuzantă. În mod clar, baia scoate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa frig. Nu s-ar fi îndoit o clipă că o va duce acasă. Dacă vreau să mă schimb, trebuie să am în vedere lucrurile mărunte de genul acesta. —OK, ar fi grozav. Mulțumesc! Jake o ia pe o străduță îngustă de lângă Seven Dials, unde probabil că și-a parcat mașina. Toate magazinele sunt închise și pentru o zonă din centrul Londrei e mult prea întuneric, nu văd decât un singur felinar, dar și acela învăluie totul într-o lumină slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o tipă care se agită să-și tragă hainele pe ei. Părul blond al lui Daisy și al lui Barney pare de aur în lumina puternică a becului. Fusta de mătase albastră a lui Daisy e ridicată până în talie, bluza îngustă ridicată peste umeri, iar Barney, fără cămașă, nu mai știe cum să-și încheie mai repede șlițul. Fețele le sunt întoarse spre ușă, încremenite în aceeași expresie de vinovăție și panică. Daisy are gura căscată de uimire. Vanessa se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu aleea îngustă, proprietatea sa de a vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de riduri - explicit coloniale. O cicatrice palidă Îi traversa obrazul stâng de la buză la ureche și, cum purta niște mustăți Înguste și lungi, negre, à la Adolphe Menjou, mustața stângă Îi era imperceptibil Întreruptă acolo unde, pe mai puțin de un milimetru, pielea se deschisese și apoi se reînchisese. Mensur sau atingere piezișă de glonte? Se prezentă: colonel Ardenti, Îi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
marele secol rozacrucean. Lumina e puțină, dar așa trebuie să fie, pentru că e mai bine să Întrezărești decât să vezi: amfitrionul nostru nu a reprodus cu fidelitate proiectul lui Salomon de Caus, ci l-a concentrat Într-un spațiu mai Îngust. Grădinile din Heidelberg imitau macrocosmosul, dar cel care le-a reconstruit aici n-a făcut decât să imite microcosmosul. Uitați-vă la grota aceea, clădită à rocaille... Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre daliile unse de soarele roșu. Cel de la capătul uliței. Lângă zid, sub fereastra scundă străjuie trandafirii. Cu securea în mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter, fără nicio logică. Traversez alei înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
indicată. Aveam emoții. Nu ne mai văzusem de o lună. Singurele contacte fuseseră cele telefonice, în care mă blestemase și mă înjurase ca la ușa cortului. M-am oprit în fața ușii cu numărul 312. Era un hotel vechi, cu coridoare înguste și camere înalte, răcoroase. Am ciocănit. - Ce naiba vrei? mi-a strigat o voce seacă. - Sunt eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]