3,317 matches
-
cunoaștere. Soluțiile formulate sunt adesea rodul întâmplării. Din mulțimea soluțiilor posibile poate fi descoperită întâmplător o soluție sau alta; dintre soluțiile formulate, în condițiile în care nu există criterii clare de evaluare, poate fi aleasă una sau alta, în funcție de criterii întâmplătoare, inclusiv de preferințele subiective și prejudecățile persoanelor antrenate în actul deciziei. Rolul factorilor exteriori este mare în acest caz. Dezvoltarea științelor este ilustrativă pentru această idee. Se pare că în primele faze ale dezvoltării științelor, rolul „întâmplărilor fericite” este mult
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de exemplu, parcurge în timp diferite stări care cad sub incidența legii generale atemporale. Există însă un nucleu ireductibil, din care temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
temporalitatea nu mai poate fi eliminată: succesiunea diferitelor condiții sau stări ale parametrilor fundamentali. Dacă această succesiune ar fi întâmplătoare, dimensiunea timp nu ar avea nici o importanță din punct de vedere teoretic. Dar această succesiune nu este câtuși de puțin întâmplătoare. În cazul societății umane, în timp s-a produs nu o simplă variație, ci o acumulare, o creștere interioară ce poate fi determinată prin termenul de evoluție. Legile specifice științelor evoluției se referă în mod special la caracterul necesar al
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
explicat: este pur accident, întâmplare. În orice caz, succesiunea în timp a evenimentelor nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
leagă stările, evenimentele discrete între ele. Explicația structurală este fundată pe o schemă deterministă sistematică. Obiectul de cercetare este un sistem. El reprezintă o pluralitate de elemente interdependente. Un sistem se caracterizează printr-o interdependență ordonată, și nu prin una întâmplătoare. Dacă unul dintre elementele sale componente se modifică, toate celelalte se vor modifica într-un mod determinat. În acest sens, Jean Piaget definea structura ca fiind legea de transformare a unui sistem (Popper, 1972). Un sistem nu este deci o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceasta întreaga mulțime a stărilor posibile ale sistemului. În timp, sistemul ia mai multe stări. Ele sunt repetări ale aceleiași structuri. O stare nu este neapărat determinată de starea anterioară. Nu există nici o lege a succesiunii stărilor. Ea este absolut întâmplătoare și neinteresantă. Istoria nu este deloc o condiție a explicării. În Tropicele triste, Lévi-Strauss face următoarea reflexie asupra mulțimii culturilor pe care le prezintă societatea umană în cursul istoriei sale: toate culturile ar putea fi organizate sub forma unui tabel
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prima cale este probabil să se realizeze; dacă, dimpotrivă, procesul debutează în condiții sociale caracterizate printr-un nivel scăzut de organizare, cea de a doua cale este mai probabilă. Gradul inițial de organizare este, în raport cu procesul ca atare, o condiție întâmplătoare. Avem aici un caz tipic de eveniment care este generator de structură. S-ar putea specula chiar mai departe. Presupunem o situație inițială, în care, din punct de vedere teoretic, există șanse egale ca procesul de evoluție să o ia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
psihologică a puterilor și limitelor aparatului nostru perceptiv și mental. Probleme legate de atenție și selecție nu există pentru un Dumnezeu omniscient sau chiar pentru un computer ale cărui inputuri sunt deja schematizate într-un mod înalt definit”. Nu este întâmplătoare, din acest motiv, dezvoltarea rapidă în ultimii ani a psihologiei cognitive. Mai mult. Procesele cognitive intuitive, caracteristice decidenților reali, nu mai sunt privite ca exerciții de cunoaștere primitive în raport cu cele ale calculatorului, întruchiparea perfectă a raționalității computaționale, ci dimpotrivă. Calculatorul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemă, ci a reprezentat un comportament întâmplător în raport cu aceasta. Efectul ei nu este estimat printr-o analiză cognitivă (efectele complexe ale plimbării asupra organismului), ci printr-un feedback material: am experiența relaxării. Dacă o asemenea experiență se repetă în mod întâmplător, ea se poate fixa. De câte ori voi avea o stare de tensiune (problema), spontan va apărea tentația de a ieși la plimbare. Ceea ce în sociologie se numește mecanism spontan reprezintă cel mai adesea un mecanism de tip cibernetic. Desigur, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor. Ce metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii întâmplătoare. Alegerea întâmplătoare acordă fiecărei alternative o șansă egală de a fi aleasă, fapt care corespunde situației reale: ele sunt egale pentru decident. Dacă sunt la o răscruce de drumuri și habar nu am care dintre drumuri este cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metodă de alegere poate fi adoptată în condițiile în care alternativele par egale? PROPOZIȚIA 2.6.: În condiții de incertitudine, toate criteriile de alegere între alternativele rămase în competiție tind să fie la fel de bune, și nu superioare alegerii întâmplătoare. Alegerea întâmplătoare acordă fiecărei alternative o șansă egală de a fi aleasă, fapt care corespunde situației reale: ele sunt egale pentru decident. Dacă sunt la o răscruce de drumuri și habar nu am care dintre drumuri este cel mai bun, e absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
calitate, justificat în condiții de incertitudine accentuată. La limita cunoștințelor, acolo unde au rămas în competiție doar alternativele între care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea cerințelor modelului analitic, va
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care nu mai pot face nici o discriminare, și aceasta este o situație mult mai frecventă decât suntem tentați să credem, alegerea întâmplătoare este o procedură la fel de rațională ca oricare alta. La limită, modelul analitic este reductibil la alegerea de tip întâmplător. Aflat în situația de a alege între mai multe alternative care i se par egale, decidentul, în virtutea cerințelor modelului analitic, va căuta să formuleze un criteriu cognitiv de alegere, fie el și provizoriu. Un asemenea criteriu, datorită incertitudinii, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corecte, atunci răspunsul este negativ. Dacă soluțiile alternative vor avea pentru decident probabilități egale de a fi soluția cea mai bună (propoziția 2.5) și dacă, în aceste condiții, orice criteriu de alegere este la fel de bun și egal cu alegerea întâmplătoare (propoziția 2.6), decurge de aici că alegerea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul a reușit să o formuleze este la fel de bună ca alegerea oricărei soluții, utilizând orice criteriu, dintr-o mulțime de soluții alternative care par satisfăcătoare. „Prima soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natura sa, poate fi interpretat ca o formă a strategiei satisfăcătorului. Mecanismele cibernetice adoptă și ele prima soluție experimentată și probată ca satisfăcătoare. În acest caz însă, soluția nueste rezultatul unei activități de cunoaștere, ci mai mult al unei variații întâmplătoare, iar adoptarea ei nu este efectul unei decizii, ci al fixării prin întărire. Atât strategia satisfăcătorului, cât și modelul cibernetic evită explorarea alternativelor și evaluarea lor. Mecanismele cibernetice pot însă experimenta diferite alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei variații întâmplătoare, iar adoptarea ei nu este efectul unei decizii, ci al fixării prin întărire. Atât strategia satisfăcătorului, cât și modelul cibernetic evită explorarea alternativelor și evaluarea lor. Mecanismele cibernetice pot însă experimenta diferite alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil că va fi întărită și adoptată varianta ce funcționează mai eficace. În fine, este necesar să menționăm o variantă foarte importantă a strategiei satisfăcătorului și care reprezintă o situație intermediară între modelele decizionale și modelul cibernetic: adoptarea soluției
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incertitudine este dificil de suportat. Din acest motiv vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea loc pe două căi diferite: fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt prin conținutul lor tipic aleatorie (prin forma lor sugerează însă o alegere certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea interacțiuni, el a promovat un punct de vedere sistematic. Totalitatea faptelor sociale stă într-o interacțiune ordonată, adică sunt caracterizate printr-un sistem. Ceea ce deosebește un sistem de o mulțime amorfă de elemente este interacțiunea constantă, legică, și nu întâmplătoare a elementelor sale. Sistemul are o structură, adică relațiile dintre elementele sale sunt constante. Fiecare element al vieții sociale are un loc și un rol precis în ansamblu (o funcționalitate determinată), aflându-se în relație determinată cu toate celelalte. Obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de obicei mai puternică decât stimulentul pentru Întreprinzător de a spori avuția națională prin folosirea mâinii de lucru pentru crearea de bunuri capitale de uz Îndelungat”49. În concluzie, Keynes afirma că egalitatea dintre economii și investiții nu este decât Întâmplătoare. În această logică keynesiană, investiția este actul economic fundamental care provoacă o creștere a venitului global, astfel Încât să decurgă de aici (ținând seama de comportamentul de economisire) o creștere a economiilor dorite care să corespundă injecției de capital realizate inițial
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
dar câteva elemente mai pot fi convocate aici. Totul degajă aceeași atitudine. Există În multe dintre cărțile acestor autori, am Îndrăznit să sugerăm, un stil de a scrie care capătă aerul unei veritabile strategii. Și, dacă strategia pare incipientă sau Întâmplătoare, o lectură mai atentă va fi pe deplin lămuritoare. Și proiectul ei, și atmosfera pot fi percepute din aceste cărți - declarații de intenții. Este vorba despre sociologia ca știință multiparadigmatică; acel ,,preparadigmatic” În sens kuhn-ian. Ideea nu poate fi Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
violente sunt reprezentate de conflictele spontane sau repetate cu victima, ca și de sentimentele de ură, gelozie, răzbunare, jaf sau tâlhărie, de multe ori pe fondul consumului de alcool chiar Împreună cu victima. La rândul lor, victimele pot fi ocazionale sau Întâmplătoare, neavând nici o legătură cu agresorii, provocatoare sau incitante, care prin gesturi, atitudine, limbaj și comportament precipită declanșarea violenței asupra lor, sau victime slabe sub raport fizic, biologic sau psihic, având un grad sporit de vulnerabilitate victimală (copii, minori și tineri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceeași specie ca oameni, și după număr, cum sunt Tullius și Cicero, două nume din aceeași familie. De aceea se spune ceva deosebit fie după gen, fie după specie, fie după număr. Dar după număr deosebirea o face varietatea celor întâmplătoare, căci trei oameni se deosebesc nu prin gen sau specie, ci prin cele întâmplătoare ale lor”. (Boethius, Articole teologice, I, 1, în PSB, vol. 72, p. 17) „Omul cinstit, la fel cinstește pe Fiul, cum cinstește pe Tatăl, dar când
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
din aceeași familie. De aceea se spune ceva deosebit fie după gen, fie după specie, fie după număr. Dar după număr deosebirea o face varietatea celor întâmplătoare, căci trei oameni se deosebesc nu prin gen sau specie, ci prin cele întâmplătoare ale lor”. (Boethius, Articole teologice, I, 1, în PSB, vol. 72, p. 17) „Omul cinstit, la fel cinstește pe Fiul, cum cinstește pe Tatăl, dar când la mijloc e o necinste, atunci necinstea adusă Fiului trece și asupra Tatălui, iar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Cas Mudde reprezintă, în mod evident, un foarte important câștig. Daniel Șandru Prefață Așa cum se întâmplă cu multe lucruri în ziua de astăzi, la originea colaborării și a cercetărilor care au condus la acest volum se află o întâlnire întâmplătoare pe internet. În 2009, Cristóbal tocmai începuse un postdoctorat, finanțat de Fundația Humboldt, despre populismul în Europa și America Latină la Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB) și căuta pe internet texte și cercetători interesați de această temă. Astfel, a găsit pagina
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
à jeun (pe nemâncate) glicemia plasmatică se încadrează în intervalul 70-110 mg/dl, iar postprandial (după mese, de obicei măsurată la 2 ore postprandial) rămâne < 140 mg/dl. Criteriile actuale de diagnostic sunt următoarele: - simptome clasice de diabet + glicemie plasmatică întâmplătoare ≥ 200mg/dl. Simptomele clasice de diabet includ poliuria, polidipsia, polifagia și scăderea inexplicabilă în greutate; glicemia “întâmplătoare” se referă la recoltare fără relație cu ultimul prânz sau - glicemie plasmatică pe nemâncate ≥126mg/dl*. Starea “pe nemâncate” (fasting sau à jeun
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]