4,649 matches
-
plătit!). Cu toate acestea, investitorii analizați au efectuat până în prezent plăți (ieșiri de numerar) de 1.700.000 RON (plus un impozit pe profit!), fără a încasa nimic! Liniștea este departe de noi, iar visul frumos al profitului este (încă) întunecat de coșmarul din perspectiva cash flow-ului! Trebuie subliniat faptul că o obsesie pentru maximizarea cash flow-ului pe termen scurt poate determina rezultate mai puțin favorabile în perspectivă, motiv pentru care teoria financiară contemporană recomandă de foarte multe ori drept obiectiv
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de esență, un puls regenerator. Iluzia scînteia, orbitor, la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au priceput să infesteze Golănia cu tot soiul de "curve, bătăuși și toxicomani", prostimea a fost lesne păcălită cu ieftine momeli și alte tertipuri, mafioții postdecembriști, emanați din vechile structuri, speculînd spaimele obscure (îndelung cultivate), inerțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Abel și l-a ascuns în pământ, el l-a acoperit ba cu crengi, ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu a văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și răufăcătoare, locuiesc în scorburi de munți, sunt iuți, pe cine răpesc îl duc ca vântul (s. n.); vânturi locuite de duhuri rele, care pot face rău."163 În legende, vântul a fost creat de Dumnezeu ca să rupă pânza păianjenului-demiurg ce întuneca lumina soarelui: "Paiangănul e rău, pe dânsul să-l omori, că Dumnezeu când a urzit lumea și a făcut pe Sfântul Soare, pe Domnul Christos, ca să aibă oamenii lumină, paiangănul s-a apucat și a urzit pânza de sus, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iute să se pornească. / Soarele-n samă lua, / Peste zări îi petrecea / Și le pregătea ieșire, / Să meargă peste pădure..."167 Martor la trăirile omenești, soarele participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Eu am fața arzătoare, / Tu, fața mângâietoare." / "Alei, frate luminate, / Trupușor făr' de păcate, / Nu se află-adevărat / Frați să se fi cununat. Cată-ți tu de cerul tău / Și eu de pământul meu, / C-așa vrut-a Dumnezeu." / Soarele se-ntuneca, / Sus, la Domnul se urca, / Domnului se închina / Și din gură cuvânta: / "Doamne sfinte, / Și părinte! / Mie timpul mi-a sosit, / Timpul de căsătorit, / Și potrivă n-am găsit / Ca soră-mea Ileana, / Ileana Cosânzeana". / Domnul sfânt îl asculta / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său; / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se spăimânta, / Mările se tupila, / Munții se cutremura, / Cerul se întuneca: / "Tu, Ileană Cosânzeană, / Suflețel fără prihană, / Și tu, soare luminate, / Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, / Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși de foc nestingător, / Veșnic să vă alungați, / Cerul să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
așa / Pă lume să iè / O soră c-on frate / Și-on frate c-o sor` / Pă lume de dor? / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Pă soare-l lega / Și-n iad mi-l băga, / Iadul lumina, / Lume-ntuneca. / Iar moș Adam / Și cu moașa Eva / Ce să mai gândè? / Pă soare-l scotè, / Iar mi-l slobozè, / Și el să ducè / Pân` la soră-sa: / Țese, Ano, țese / Ca să-mi faci cămeșè, / Fir și ibrișin, / Haine de mătasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
borți cu strigoi. Știe-a face de ursită, / De-ngheață și apa-n sită, / A vrăji, a descânta, / La fete-n palmă-a căta, / Flăcăi, fete-a fermeca. Apucă cârligu-n mână, / Trage luna în fântână. / Și când bate din picioare, / Întunecă și mândrul soare. / Poftim, fete și neveste, / Numai de vă trebuie. Puneți-o să vă arate, / Cum face din babe fete / Tinerele și frumoase / Și la flăcăi drăgăstoase. / Ascultați-o cum urează / De Anul Nou, cum înserează, / Cerul nalt să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
al roadelor. Ion Horea descrie toamna cu belșugul ei în detalii de pastel surprinse în obiectivul aparatului de filmat, însoțite de o muzică melancolică și duioasă; timpului pillatian i se adaugă mai multă ceață, ochiul care se vrea senin se întunecă treptat: "Parcă ninge peste mine, parcă-aș fi deodată mire." Picturalul la Ion Horea este dominat de sentiment, de atmosferă, el se estompează în muzică, în arome, în mișcare. Dacă la început culorile peisajului și ale satului erau distincte, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de libertate. O lume de imagini (reamintește ca tehnică de Ilarie Voronca din "Brățara nopților") ne dezvăluie poemul "Lacrimile". Dezolarea este generată de potopul de lacrimi ce cuprinde universul; și plânsul este orb, de rouă, de flacără, este râu: "Se-ntunecă doar cine nu a plâns, n-a râs cu-adevărat". Nostalgiile îl poartă spre ținuturi-limită în care sălășluiesc tatăl Dumnezeu și Dumnezeu mama, liniștea și tăcerea. Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul de estetizare se accentuează în volumul "Pur" (1971). Poetul este obosit, nu mai receptează bucuria existenței, dragostea este înlăcrimată, spațiul este nemărginit ca o durere care îți întunecă mințile: "Trupul tău ardea profund chinuit/ iar eu sunt acum prea departe, Parc-am fost și-am trăit și am murit/ și mă plimb fără moarte prin moarte.". Actul creației este o dureroasă naștere, asemenea unei mări înjunghiate și cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l caută prin lunga meditație încorporează idei semnificative, apropiate de suferința generată de resimțirea limitării libertății, a închistării și a destinului: "E lumea văruită în somn/ mari păsări se lasă/ pe un fir de păianjen/ cât steaua de subțire/ se întunecă și nu știu dacă tu mai semeni cu tine." În "Cartea de nisip", N. Ioana încearcă un alt portret, după ce în volumul "Monologul alb" nu reușise să spună nimic în plus, portret care amintește vag de Lucian Blaga: Acolo s-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973. Poemele Ilenei Mălăncioiu evocă întâmplări, pentru a ne sugera stări afective: drumul este întunecat și boii timpului șchioapătă din cauza potcoavelor care-i rănesc; la răscruce, berbecii se împung și îi taie drumul, generând un sentiment nostalgic: "Eu am plecat din munte prea devreme/ și mi-au amestecat pe drumul lung/ De bunăvoie turmele în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă până în vârful degetelor. Pleoapele alunecă în depărtări și cine știe: "Câteodată nici nu se mai întorc înapoi". Lumea este bună și rea, întunecată de pământ și luminată de cer; între cele două realități se află un "glassvand"--intrarea separată între frumos și urât. Lumea este o arenă în care " Nemișcarea este/ pândă,/ Mișcarea salt." ("Unde"). Sentimentul de monotonie, de viață banală, infinit repetabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga muntele reprezintă un punct luminos, un punct de comunicare cu absolutul, ("Munte jumătate-n lume, jumătate-n infinit"), la Adrian Păunescu muntele este întunecat, sentimentul este de apăsare, dar va rămâne seninătatea în fața morții, seninătate de sursă folclorică. Prezența tradiției, a folclorului, se realizează într-o rară poezie: "Călușarii" sunt purtătorii de datini străvechi, de trăire autentică, într-o mișcare de ansamblu și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că noaptea lumina vine de la lună și de la lumînările cerești numite stele. îngerii stau în al nouălea cer, aprind noaptea lumînările și le sting în zori. (Gh.F.C.) Unii cred că în timpul eclipsei luna trece pe lîngă soare și Dumnezeu îl întunecă ca să n-o vadă. (Gh.F.C.) Pe Calea-Laptelui, ori Drumul-Robilor, merg oamenii la Judecata de Apoi; pe acolo trec sufletele morților în rai. (Gh.F.C.) Cerb Atunci încep a îngheța apele, cînd se pișă cerbul în apă întîi. Cerc Nu e bine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sale, va fi oare în măsură să se reorganizeze la scară europeană și să reia "lunga tradiție de cooperare directă și de compromis" care îl caracterizează?1 Împrejurările par să-i fie favorabile. Totuși, foarte repede, umbre din ce în ce mai amenințătoare vor întuneca acest tablou, aparent seducător, dar care nu ține seama de realitate. Mai multe coordonate trebuie luate aici în considerare. Întîi de toate, importanța trecutului și manifestările "internaționalismului eșuat" care au caracterizat ultimii ani ai ISM, vor cîntări greu în reorganizarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se învinețeau, și totuși privirea își păstra strălucirea însuflețită, parcă nici moartea n-ar fi în stare s-o întunece sau s-o nimicească..." (s. n.) Postura lui Bologa este în măsură să vorbească despre tendința sa obișnuită de a suprapune realității o imagine gata pregătită, o semnificație dinainte verificată ("se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
bordură, desfăcîndu-și aripioarele ca un fluture. Radu a rîs la rîndul lui, ascunzîndu-și furia. Au mai fost și alte încercări. Unui bețiv bătrîn i-a tras un șut în haina prăfuită și a fugit de urmărirea împleticită, ascunzîndu-se prin cotloanele întunecate pînă a avut prilejul să-i mai tragă unul încît să-l dezechilibreze și l-a ajutat să pupe asfaltul, îmbrîncindu-l. L-a buzunărit apoi în mai puțin de-o secundă, înainte ca ăla s-apuce să facă vreun gest
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
din el, iar el nu se opune nici măcar în gînd. Poate ca să-și ascundă frica cu care se fortifica. Dar ăștia n-ar înțelege. Ar trebui să dea prea multe explicații și degeaba. 3 Fără zgomot, o siluetă i-a întunecat lumina de peste umăr, făcîndu-l să tresară. S-a întors și uite că era mama. Iar te joci? Parcă spuneai că ai de învățat. Voiai să te las în pace. Părea supărată, deși Cornel nu-și amintea să-i fi dat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
au dat de-a gustat Cu oțet l-au adăpat İ-au bătut piroane-n talpe Pentru păcatele noastre. CÎnd sufletul și l-a dat Munții s-au cutremurat Păduri mari s-au legănat Bisericile-au crăpat Soarele s-a-ntunecat Luna-n sînge s-a schimbat Îngerii-ncepură-a plînge Cu sfinte lacrimi de sînge. ăă - Rabdă Doamne răstignire Pentru-a noastră mîntuire Și de-acum pînă-n vecie Amin Doamne, slavă Ție ! >> -//,,O dascăle prea- Învățate ”, este un cîntec de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nocturn este dominat de imaginea astrului tutelar, luna, stăpână a universului (esență a imensităților), alinătoare de suferințe, zeitate omniprezentă și omniscientă aflată sub zodia eternității: "Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului), dar și a timpului universal, când ea "varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"). În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de imagini sugerează întinderea imperiului. Următorul tablou al poemului prezintă o incursiune în istorie; de la Osman la Baiazid. Rovine a devenit un simbol al patriotismului. În antiteză sunt prezentate cele două oști: puhoiul turcesc, venit "în sunet de fanfare" ca să întunece "pământul la Rovine, în câmpii" și oastea românească ascunsă undeva, în codru ("Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și solul român evidențiază opoziția dintre trufia turcului și diplomația românului. Baiazid, îngâmfat, se laudă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
neserioasă propunere: Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]