5,591 matches
-
încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejești, carile nimenea din domni, nici mai înainte, nici după aceia l-au ajunsu”. Priveam la bătrânul călugăr - sfântul coborât din frescă - cum declamă cele spuse de cronicar. Mă învăluise într-o voce profundă, cu reverberații ale unei rostogoliri de tunet sau șoaptă duioasă... Când a sfârșit, și-a tras sufletul și, mângâindu-și barba, s-a uitat la mine cu oarecare jenă. --Te rog să-mi ierți înflăcărarea. Slăbiciuni
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trudă - completez eu spusa bătrânului. Cât timp am vorbit despre Chirvasie, nu am stat locului și ne-am trezit în Ulița Fânăriei. Tot locul e plin de fân. Unii încarcă, alții descarcă harabale mari cât o lume. De peste tot ne învăluie un miros plăcut de fân proaspăt...Privesc spre bătrân și îl surprind umblând cu nările în vânt, ca un copoi de vânătoare. Unele stoguri sunt clădite cu fân abia adus de pe pajiște, de aceea au o miroaznă atât de plăcută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de teama zilei de mâine și de proiecte de doi bani, care au doar calitatea de a fi foarte riguros concepute, prin despicarea la modul ingenios al firului în patru. Mi se părea demult, că anul 2000 este undeva departe învăluit în ceață și socoteam eu, că atunci voi avea o vârstă foarte înaintată, o căruță de ani trăiți. Așa gândeam eu, despre cei 53 de ani, pe care aveam să-i împlinesc în anul 2000, anul de sfârșit al mileniului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu gândul la copii, la bărbat și la necazurile care s-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Dacă aș fi avut o soră geamănă cred că ar fi fost cam același lucru. Am reușit să ajung la fereastră fără să mă mai Împiedic de nimic pe drum. Cerul era Înnorat, ca de obicei, iar orașul taciturn era Învăluit În sclipirea zăpezii. Ninsese peste noapte, ceea ce urma să-mi Îngreuneze și mai mult drumul. Aveam să Întârzii dacă nu plecam Îndeajuns de repede. Mi-am apucat hainele În grabă și am dat să ies din cameră când am auzit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
revenind la starea de panică. Alex pur și simplu trebuia să fie acasă, ori eu muream. Ignorându-mi durerea de picior, am Început să alerg naivă după acea speranță. 9 Casa era pustie. Particule de praf planau În aerul Închis, Învăluite de tăcere. ― Alex! am strigat inutil. Alex! Era atât de liniște. M-am așezat pe canapea, cu gândurile Împrăștiate. Nu știam ce era de făcut acum. Refuzam să recunosc că ar fi trebuit să o sun pe mama și să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și mări moarte Ora încovoiată ca unghiile moirelor decupând pâlcuri de litere orânduite în soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a răspuns Străpuns de dorință Căință și rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sfințiile lor, fiule. Dacă lucrurile n-ar fi atât de evidente, aș tăcea,dar așa... n-am încotro... Poate ai știut, dacă nu, afli acum, iar dacă ai știut nu strică să repetăm. Despre ce ar fi vorba, părinte, de mă învălui așa pe departe? Păi despre beizadelele domnești cred că am mai auzit noi, dar să vorbească precum vodă n-ai aflat încă. Uite cum beizadea Alexandru, fiul lui Antonie Ruset voievod, își ia rolul în serios și la 9 mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Parfumul florilor de tei îmi dă o stare de bine... Merg tăcut ținându-mă pe urmele bătrânului... Nici nu știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu în așternut și că lumina ce mă dezmiardă e a soarelui care a răsărit deja. „E dimineață?... Și eu când am fost la mănăstirea Copou? Și.. Și călugărul unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și surorile mele adormeam legănate de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
joc eu cu tine. Din clipa în care mă trezisem îmi ținusem picioarele bine strânse. Dar acum, Luke și-a strecurat mâinile între coapsele mele și le-a împins în lături cu blândețe. Iar eu am simțit cum dorința mă învăluie. Mă cotropește. înainte să-mi dau seama, mi-a scăpat un sunet. —Poate nu vrei să te joci? m-a întrebat el cu inocență. Apoi s-a aplecat și m-a mușcat de un sfârc. O mușcătură blândă, dar pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mutat repede periuța de dinți ca să pot da mâna cu ea. Părea drăguță și amabilă. Maternă. Deși nu semăna deloc cu mama. Ușa de la baie s-a deschis într-un final, iar Oliver, tipul care semăna cu Stalin, a ieșit învăluit într-un nor de Blue Stratos. N-avea pe el decât o pereche de pantaloni, iar pe umăr îi atârna un prosop de față. Arăta de parc-ar fi fost gravid în nouă luni. Burta aia imensă, dezgolită, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în loc să-și trăiască viața, fie ea bună sau rea. Dar eu nu vreau să fiu anormală, am izbucnit. Ce naib...? m-am gândit surprinsă. Nu avusesem de gând să spun așa ceva. Nimeni nu vrea să fie anormal, a spus Josephine învăluindu-mă într-o privire plină de afecțiune. Tocmai de asta, în cele mai multe cazuri, persoana care suferă de o formă de dependență neagă această realitate. Dar aici, la Cloisters, ai să înveți alte răspunsuri. Răspunsurile normale. Șocată și nedumerită, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ingredientelor, sitele și toate celelalte ustensile. Clarence se tot trezea cu mâna pe sus, strigând „Doamna profesoară“. Iar Betty îi tot zicea: —Spune-mi Betty. Iar Clarence îi răspundea de fiecare dată: —OK, doamna profesoară. După asta, încăperea a fost învăluită de o pace adâncă. Toată lumea era așa de concentrată - puloverele maro erau pline de făină - încât, la un moment dat, mi-am dat seama că atmosfera din cameră era teribil de încărcată. Peste toți plutea o armonie stranie care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de beton. O bucată de beton întunecată, greoaie și goală pe dinăuntru. Nici Chris nu s-a prea omorât cu conversația. Multă vreme ne-am plimbat în tăcere. Singurele sunete pe care le auzeam erau răsuflarea noastră fierbinte ce ne învăluia fețele într-un nor de aburi și scârțâitul ierbii pe care o striveam sub ghete. Era mult prea întuneric ca să pot vedea fața lui Chris. Așa că, atunci când a zis „Stai puțin, stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea, am descoperit că, azvârlită în mijlocul acelui cutremur lăuntric, uitasem s-o mai urăsc pe Misty. Nu mai eram roasă de gelozie din cauza frumuseții ei pline de grație. Ba chiar simțeam nevoia s-o protejez. O căldură reținută ne-a învăluit pe amândouă. Când ne-am ridicat de la masă, după ce ne prefăcuserăm a fi niște femei mature, Misty mi-a atins obrazul cu mâna. Era un gest neobișnuit pentru ea, dar am stat acolo și am lăsat-o să mă mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am crezut c-o să fii bun cu mine. De ce să nu fiu? m-a întrebat Luke sincer surprins. Eu sunt bun. Sigur că era. Era un om bun, iar odată fusese omul meu bun. Pentru câteva clipe, m-am simțit învăluită de sentimentul dureros al unei pierderi ireparabile. Nu mă așteptam să fiu așa de tristă, am spus. — Eu mă așteptam. — Da? Eram foarte surprinsă. —De curiozitate: de ce ai acceptat să ne întâlnim? —Eram curios. Am vrut să văd dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne trage către cartierul general al nunții. Mă târșâi fără un cuvânt, în spatele ei, ca un prizonier chemat din curte să intre înapoi în închisoare. Când să dăm colțul către apartament, mama aleargă către mine, trăgându-mă de lângă Mandy și învăluindu-mă în exact genul de îmbrățișare de care aveam nevoie cu disperare. Simt cum umerii și gâtul mi se relaxează. E așa de bine să te țină cineva în brațe - să te țină cu-adevărat în brațe. Inspir profund, inhalând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu-ne, pe amândoi, într-o îmbrățișare strânsă și plântându-ne câte-un sărut umed pe fiecare obraz. Lucille era cea mai bronzată și mai subțire femeie pe care o văzusem vreodată. Era îmbrăcată impecabil, iar ansamblul se finaliza cu un păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
piept. — Îmi pare rău c-am adormit. — E în regulă, ursulețule, mi-a spus el, sărutându-mă pe creștet și întorcând pagina. Ai nevoie de odihnă. — Noapte bună, am zis, sărutându-l pe piept. Cuibărită lângă el, m-am trezit învăluită într-o stare de siguranță și confort pe care nu-mi mai aminteam s-o fi simțit din copilărie. — Noapte bună, Coral, mi-a șoptit el cu o voce neatentă, scriind ceva pe marginea unui document. M-am ridicat instantaneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
holului lucea și mai tare, iar Eva Wilt era și ea mai strălucitoare și fredona într-o zi prințul meu va veni în timp ce aspira treptele scării interioare. într-una din zilele ei bune Eva ieșea la întâlnirea ei cu lumea învăluită într-o blândețe dezarmantă și trezea în ceilalți exact aceleași speranțe de viitor care o înfiorau și pe ea pe dinăuntru. Și în zilele bune ale Evei Henry trebuia să se descurce singur cu masa și era foarte înțelept din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era. Femeia continuă să lustruiască și să curețe până când ieșiră din ecluză și o porniră în josul râului, spre apele largi și liniștite de pe Broads. Apoi urcă pe punte și se așeză acolo, privind în zare, la spațiul vast și gol învăluit în apus. Totul era așa de romantic și de incitant, așa de diferit de absolut orice văzuse ea până acum. Era viața pe care visase întotdeauna s-o trăiască: bogată, veselă și plină de satisfacții. Eva Wilt oftă. în ciuda celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O dulce amețeală îi învălui relaxarea. Asistenta aduse o ceașcă de ceai rece și un cornet de hârtie plin cu pastile. Doctorul își trecu din nou palma peste barba neagră, își puse ochelarii fumurii. Înghiți pumnul de pastile. Sorbi lent din ceai. — Sunteți obosit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]