3,948 matches
-
din nou în ureche gura celui din spital-„cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
el. „-Dai vina pe trup porcăindu-l, îi găsești subdiviziuni ca să-ți salvezi sufletul și să-l înalți. Uită-te mai cu băgare de seamă înăuntrul tău. Porcul e blînd, e natural. Sufletul tău îl strică, el e turbat cu toate că se-nvelește în norii poeziei. Necazul tău e că nu te poți concepe ca o treaptă. Vrei să te pășești. Sigur, avem dreptate că sîntem unici dar asta-i important doar în economia noastră. E singura armă ce sfîșie plictisul. Și ar
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
marginea mării este pîndit de surpare.” Doctorul se oprește o clipă din plimbarea sa prin cameră și se uită atent la mine. „Da?”-replică el. „-Atunci, de ce nu te faci critic?” Deasupra mării vitraliului meu răsare încet soarele luminînd păsările, învelindu-le într-o lumină roșie. Cerul e cuprins de raze vineții dincolo de orizont. Privesc cu speranță acolo. Ce eliberări va declanșa această zi neanunțată? Dar spaima se cuibărește încet, încet, din nou în mine căci, odată ridicat deasupra apei cu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și privirea omului de pe coperta ultimului număr al revistei GQ o să o ardă în continuare. Prestidigitatorul îl bate ușor pe umăr, ca să-i întindă paharul cu gin tonic, iar el mimează convingător o mică uimire. A. Mersi. Apucă delicat paharul învelit într-o crustă fină de gheață (o mică demonstrație de bon-goût), îl duce la buze și soarbe cinci mililitri de lichid rece. Femeia cu picioare strâmbe îi vede mărul lui Adam, care se zbate scurt înspre în sus și apoi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
multe cadouri. Și omul din lună îi vorbește în urechea înfundată. E fericită. Deschide rând pe rând alte cutii și-alte cutii, mereu alte cutii, mereu cutii cutii. Și fiecare dintre ele e plină de cadouri și fiecare dar e învelit în hârtie poleită și scufundat în valuri de confetti și munți de serpentine aurii și-acum omul din lună îi spune că o să plece marți la mare. Mergi în vacanță, a întrebat nebuna, și apoi s-a și mirat că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am instalat și eu, pe locul mortului. Auzi, locul mortului. Ce expresie tâmpită. Să-mi pun cen tura, sex simbolule? Nu mă aude. Sau se preface că nu mă aude. Își duce mâna la buzunar și aude fâșâitul plasticului care învelește ermetic un prezervativ. Bravo, megastarule. Îmi place de tine, ești prudent. Hai că știu ce e-n capul tău. Vrei să fii sigur că ziua de azi e doar o zi oarecare și nicidecum începutul unei frumoase prietenii, așa e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
brusc, pentru că bărbatul s-a ridicat. Nebuna respiră în continuare, în timp ce stă cu ochii închiși și aude zgomotul apei care curge în baie. Încearcă să prelungească clipa asta, care trece în ralanti, ținând în mâini o inimă roșie, de cauciuc, învelită într un prezervativ folosit. El e acolo. În baie. La doar câțiva metri de mine. Nebuna vrea să transforme clipa asta în altceva. Vrea s-o prefacă în ore și zile și ani și sute de ani, în care să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
încet și suflu spre becul incandescent. Filamentul subțire se rupe, iar camera rămâne în întuneric. Miezul nopții. Camera e goală. Pereții albi o fac să arate ca o chilie. Singurul obiect care estompează ecoul sune telor e un pat mare, învelit în cearșafuri albe. Sophia stă pe pat. Doarme. Stau la câțiva centimetri de pat. Aștept ca prin somnul ei să treacă ceva. O nălucă. Ceva care să-i schimbe ritmul respirației și să-i agite trupul. Aștept. Trag cu ochiul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
coșciug de rinocer, sau ceva de genul ăsta. Nu știa prea bine cum arată un rinocer, dar dacă ar fi fost pus să-i meșterească un coșciug, l-ar fi făcut cam ca lada aceea. Se întinse pe lemnul tare, învelindu-se cu pledul de pe ladă, cu gând să ațipească, pentru că o conversație cu Carol părea a fi, cel puțin pentru moment, inoportună. Filip avea somnul foarte ușor. Se trezea la cel mai mic zgomot. Dormea întotdeauna în aceeași poziție, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-le pe seama municipalității... Gazeta este și ea o formă de a memora evenimentele, spuse Filip mai mult ca să câștige timp, dar Carol îl amendă imediat. Memorie de câteva ore. A doua zi dimineață, precupeții din piața orașului vor vinde telemea învelită în ziarul cu pricina. Textul care anunța în ajun "... plecarea pe ultimul său drum a celui care a fost...", se va imprima cu litere toxice pe carnea albă a brânzei și va fi ingerat, în grabă și cu multă salivă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
exotic grupului de oameni țepeni în hainele lor scrobite, țintuiți, emoționați și ușor speriați de importanța actului la care se hotărâseră cu greu să participe, era neașteptată, amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și într-o zi, era pe 25, ca acum, Contesa era la plimbare cu el și a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el o ținea pe Contesa în cămașă și a dus-o tot cu tramvaiul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fi fost împreună. Nu-și spuseră nimic nici când se despărțiră la colț de bulevard. Amândoi erau preocupați să nu greșească, așa că fiecare plecă cu iubirea lui mai departe. El, cu trandafirii roșii, strânși în hârtie creponată, ea, cu garoafele învelite în celofan, sugrumate de degetul opozabil. DE-A LUNGUL RÂULUI De pe pod râul părea de asfalt. Apa gri, fără vârtejuri, în soare se schimbase într-o peliculă plată și netedă ce uneori purta frunze și rădăcini mai departe. Prin grilajul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu țin de cald semănăturilor. Le învelesc cu covoare albe și moi de nea. Eu lepregătesc copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheață pentru patinaj, pârtie pentru saniuș. Le aduc vacanța cu brad împodobit și jucarii. POVESTITORIII Ascultați! Bate cineva la.ușă! Iată! E primăvara îmbrăcată în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un orășel din Galileea, numit Nazaret, și în el trăia o fată cu numele de Maria. Ea era o fată frumoasă... C: Frumoasă... B: Da ... și cuminte... C: ...minte... B: Și foarte credincioasă. Într-o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Noapte bună. Zuco? Să ai grijă de băiat. O să am. I-a arătat camera În care o să se culce. S-a dus acolo, după ce, toate pregătirile, În acest sens, au fost, după părerea sa, Încheiate. A stins lumina. S-a Învelit cu plapuma. N-a adormit bine, că, alături, i s-a așezat, Zuca. Dar? Dar, ce, i-a luat, ea, Întrebarea, din gură. Dar?, a repetat, timid, oarecum, Costruș. Nici un dar. Întoarce-te cu fața la mine, șiam să-ți explic. Nenea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse el. ― Bun, îl iau, e tocmai potrivit pentru masa pe care vreau s-o dau prietenilor mei... Și cât face? ― Păi, la 30 de lei kilul, taman 150 de lei, boierule! ― Bine, învelește-l în hârtie și dă-mi un băiat să mi-l ducă până colea, la biserica Sfântul Andrei, că stau la frate-meu, la Popa Petrache... și ți l-oi plăti acasă, că n-am la mine bani potriviți. Pescarul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de saltea, acoperind-o cu lenjerie curată, dar destul de ponosită, iar de Învelit, Îl Înveli cu o cergă aspră adusă din pod. Mașa insistase să-i ofere canapeaua, vizitatorul Însă o refuză politicos, spunând că nu a venit aici ca să se lăfăiască În huzur și nici să ia locul nimănui. Dimpotrivă, oaspetele dorea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe omul tânăr de cel bătrân. Erau extrem de atenți, vorbeau mai mult În șoaptă și făceau mereu semne arătând spre geam sau spre ușă ori Își exprimau teama lipindu-și urechea de pereți. Aduceau din Marea Rusie pachețele de ceai Învelite frumos În staniol și parfum tare, cu miros specific, de care nu puteai scăpa ușor... Plecau Înapoi Încărcați cu tot felul de pachete, făcând plecăciuni adânci În fața fiecărui om pe care-l Întâlneau În cale. Își luau rămas-bun făcând semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
veneau la vremea cositului, coseau iarba dintre cele două fâșii și apoi dispăreau. Niciodată nu răzbătea de acolo nici un glas. Oamenii păreau muți, iar coasa ce foșnea prin iarbă nu se auzea nici ea, de parcă tăișul ei ar fi fost Învelit În cârpe. Sau ca și cum iarba pe care o coseau ar fi fost din câlți. La vremea secerișului, babulea Tatiana Începea să se agite. Strângea prin casă tot ce apuca și, la lăsarea serii, luând-o pe albia pârâului, se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut cunoștință cu o învățătoare, tot necalificată ca și mine
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Aceeași ostilitatea o strecura și în comportamentul primăriei, producția de rău fiind la el un fel special de a respira. Salariul crscuse cu încă o treime dar focul în sobă tot cu paie se făcea. Școala era din ceamur și învelită cu țiglă. Din trei clase doar una era funcțională din lipsă de mobilier. Farmacii nu erau decât la Bolgrad și Ismail, la peste 35 de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Și am scăpat și copiii de pericol. Brava lui. Și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. Coletul...Care colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre lo cul care se va numi livada școlii. Și am simțit o săgetătură în dreapta, la stinghie. Nu, nu era prea plinul inimii, era apendicita care chema spre
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]