3,279 matches
-
000, conform Comitetului Mamelor Soldaților. Cecenia este o regiune din Caucazul de Nord care a luptat constant împotriva ocupației străine, inclusiv împotriva Imperiului Otoman în secolul al XV-lea. Oastea căzăcească rusă a Terekului s-a înființat în zona de șes a Ceceniei în 1577, din cazaci liberi strămutați de pe Volga pe râul Terek. În 1783, Rusia și Regatul Georgian Kartl-Kakheti au semnat Tratatul de la Gheorgievsk, care transforma Kartl-Kakheti într-un protectorat rusesc. Pentru a asigura comunicațiile cu Georgia și celelalte
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
evalua numărul separatiștilor ca fiind cuprins între 2.000 și 2.500 de oameni, „împrăștiați prin toată Cecenia”. În aceeași zi, o companie de parașutiști ruși din Pskov a fost atacată pe Dealul 776 din apropierea satului Ulus-Kert, în zona de șes a Ceceniei; cel puțin 84 de militari ruși au fost uciși în urma luptelor extrem de grele. Ziarul oficial al Ministerului Rus al Apărării a raportat cel puțin 400 de separatiști uciși, cifră care s-ar fi bazat pe transmisiuni interceptate, rapoarte
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
un amestec de lut, paie și băligar de cal, umezite cu apă, pus în forme și apoi uscat la soare (nears) se obține un material de construcție numit chirpici, care ține loc de cărămidă la construirea caselor țărănești tradiționale de la șes. În casele țărănești din vechime, podeaua era din lut bătut cu maiul și muruit cu argilă (roșie ori albastră), amestecate cu funingine și balegă de vacă proaspătă. Pereții de lemn erau cercuiți, după care se lipeau (adică: tencuiau) cu pământ
Baligă () [Corola-website/Science/323063_a_324392]
-
și o mică parte din estul Bulgariei. În Dobrogea, răspândită mai mult insular, intensitatea cea mai mare fiind în județul Tulcea. Animal exclusiv de stepă cultivată sau cu vegetație spontană bogată, ocupând biotopuri atât cu coline, cât și în plin șes, construindu-și galeriile, de obicei, în terenuri înțelenite, nesupuse lucrărilor agrotehnice. Activitatea cea mai intensă în primele ore ale serii și dimineața înainte de răsăritul soarelui. Trăiește izolat, în galerii construite la 60-80 (rar 150) cm adâncime, cu o galerie mai
Hamster românesc () [Corola-website/Science/326521_a_327850]
-
apropieri putându-se face cu stâlpii totemici”. El distinge două grupe distincte ce pot fi delimitate atât în funcție de zona în care aceștia sunt prezenți, cât și din punct de vedere stilistic: "grupa din zona montană" și "grupa din zona de șes". Prima grupă, cea din zona montană se remarcă prin bogăția și varietatea elementelor ornamentale realizare cu ajutorul sculpturii și traforajului, mulți dintre stâlpii studiați purtând urme de pictură policromă, ceea ce, desigur, dau o notă de culoare și căldură unui cimitir montan
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
montană se remarcă prin bogăția și varietatea elementelor ornamentale realizare cu ajutorul sculpturii și traforajului, mulți dintre stâlpii studiați purtând urme de pictură policromă, ceea ce, desigur, dau o notă de culoare și căldură unui cimitir montan. Stâlpii funerari din zona de șes se disting prin simplitate, fără o decorație abundentă, precum întâlnim în zonele mai înalte ale văii Cugirului... Pentru localitatea Cugir întâlnim și o explicație a simbolisticii porumbelului, care, se spune, avea rolul ca să apere trupul mortului să nu-l fure
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate") și se întinde pe o suprafață de 500 hectare. Aria naturală reprezintă o zona montană constituită din ponoare, izvoare carstice ("Fântână Stanchii"), văii (Cisla, Șesuri, Vulcănescu), abrupturi calcaroase ("Cearcănul, Stana Sasului, Podul Cearcănului") și căldări glaciare (partea nordică a "Vârfului Jupania"), cu sectoare de pășuni de munte, păduri de conifere și jnepenișuri ("Cornul Nedeii, Cearcănul Mestecăniș"); cu o mare diversitate de floră și fauna apecifică
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
cunoscut de ieșeni sub numele de Râpa Galbenă este o zonă cu o importantă diferență de nivel situată la poalele delului Copou. Terenul zonei este argilos, fiind străbătut de numeroase izvoare subterane care coboră de pe Copou în drumul lor spre șesul Bahluiului. Mult timp în această zonă au existat exploatări de argilă pentru construcții sau olărit, argila extrasă aici fiind folosită la doar câteva sute de metri distanță, într-un cartier al olarilor situat aproximativ pe locul actualei Piețe a Unirii
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
pornirea mișcării de cercetași din România și la dezvoltarea organizației Cercetașii României. a fost un susținător vocal al drepturilor omului, si a acuzat antisemitismul în perioada ce a urmat după Primul Război Mondial. După ce a publicat broșură „La Roumanie et șes prisons", Adunarea generală extraordinară a Sindicatului Ziariștilor din București a hotărât excluderea sa din organizație, considerând "incompatibilă situația de membru în Sindicat a dlui C. Costa-Foru, cu aceea de impresar a tuturor acestor defăimători ai țării și agenți ai intereselor
Constantin Costa-Foru () [Corola-website/Science/322019_a_323348]
-
1939, MANU, Skopje, 2007, 205 stranici (priredil Petar Atanasov). 70. Pogovor kon knigata Turskite elemenți vo aromanskiot od Haralampie Polenakovič doktorska teza odbraneta vo Zagreb, 1939, MANU, Skopje, 2007, 205 stranici (priredil Petar Atanasov) 71. La romanité nord-et sud-danubienne et șes rapports avec l`albanais, Skopje, 2007, pp. 5-17. 72. Repartiția graiurilor meglenoromane, în ”Studia lingvistică et philologica”, Omagiu Profesorului Nicolae Saramandu la 70 de ani, București, pp. 57-62. 73. L`oppsizione del numero nel romeno e nell`italiano, în ”Lingua
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
adică „Vau” nemțesc -„Veyerd”. În arhiva de stat din Budapesta, sub Nr. 28715 din 1314, se pomenește numele localității Feiurdeni. Naționalitatea locuitorilor este ușor de dedus din toponimele localității din zona intravilană, care sunt de origine română, cum ar fi: Șes, Cot, Subpădure, Ulița Mare, Dâmbul Popii și altele, iar pentru zona extravilană: Țelini, Dos, Față, Deal, Curmătură, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului. În Feiurdeni sunt două biserici: una ortodoxă și una reformată, în stare de paragină. După primul război
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
femelelor. După depunerea ouălor, femela moare. Masculii mor imediat după acuplare. "Ixodes ricinus" este cea mai răspândită specie și cu populația cea mai densă din România. Se întâlnește de la Dunăre până în regiunile de nord a României, atât în regiunile de șes și deal, cât și în regiunile montane de mare altitudine, la peste 1.600 m. Atacul de "Ixodes ricinus" în regiunile de șes și deal asupra animalelor și omului se desfășoară în două valuri: primul are loc primăvara în martie
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
densă din România. Se întâlnește de la Dunăre până în regiunile de nord a României, atât în regiunile de șes și deal, cât și în regiunile montane de mare altitudine, la peste 1.600 m. Atacul de "Ixodes ricinus" în regiunile de șes și deal asupra animalelor și omului se desfășoară în două valuri: primul are loc primăvara în martie, ajunge la un maximum la jumătatea lunii mai, apoi regresează în iunie și începutul lunii iulie. Al doilea atac al căpușelor începe la
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
amândouă părțile ale gurii în care își depozitează hrana pentru a transporta în galeriile subterane. Hârciogul european (Cricetus cricetus) este prezent nativ într-un areal larg în majoritatea regiunilor Europei, Rusiei, până în Kazahstan. Hârciogii trăiesc de regulă în regiunile de șes sau munte cu climă uscată, sau semiuscată. Hrana lor este în general de natură vegetală, formată din semințe, rădăcini, fructe, frunze sau flori, ce o procură din iarba sau tufișurile care cresc în regiunile de stepă, sau zonele păduroase din
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
trece prin albia îngustă a unui fost râu. În cursul superior secționează zonele compuse din calcar, creând ziduri înalte și abrupte. Cel mai valoros dintre acestea este defileul Załęczański Przełom Warty, dar la fel de impresionante sunt și defileurile din zonele de șes, formate din depuneri glaciare, de exemplu Poznański Przełom Warty, inclus parțial în cadrul Parcului Național Wielkopolska. Înainte de vărsarea în Odra, Warta creează o întindere de apă de mică adâncime, refugiu pentru păsări, ce face parte din Parcul Național Ujście Warty. Multe
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]
-
și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din aripi, atacând și prăzi mai mari decât el. Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
întinde din sudul Europei până în Sudul Suediei, centrul Finlandei și peninsula Kola. Spre est se întinde până în nord-estul Rusiei și centrul Ucrainei. În România și Republica Moldova este destul de răspândit, trăind în apropierea așezărilor umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își poate face o vizuină și de unde să-și procure hrana: păduri, zăvoaie, lunci, zone stâncoase, pajiști. Teritoriul de vânătoare al unui dihor poate
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
fund mâlos, cu vegetație foarte abundentă (macrofite, mușchi de apă, arbori căzuți etc.), sunt tulburi și oxigen puțin. Aici, țigănușul trăiește alături de țipar, zvârlugi și guvizi mici. Adesea este găsit în canalele mici de irigație, ape stagnante, râurile mici de șes cu un curs lent, de obicei, cu vegetație densă, în șanțuri mici, brațuri moarte și zonele marginale ale lacurilor de câmpie puțin adânci. Preferă vegetație de tip "Potamogeton" (broscăriță, limba apei), "Myriophyllum" (peniță), "Ceratophyllum" (cosor), "Elodea" (ciuma apei), "Egeria" etc
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
o mărime de 25 cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și își face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului și este răspândită peste tot in ținuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecvență în parcurile orașelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: "Dendrocopos major major", "Dendrocopos major pinetorum" și "Dendrocopos major candidus". Ciocănitorile sunt aproximativ de
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
3 în România: În România este prezentă tot timpul anului; este răspândită în Carpați, de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos, în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai joase de șes ale râurilor, fără însă a ne părăsi țara. Este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate. În România trăiesc 3 subspecii:
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
de calcar, regiunea nisipurilor străpungând-o în mai multe locuri, mai ales la gura râurilor. Pe lanțul de calcar de mijloc se află satul Kfar Witkin. La est, între acest lanț de mijloc și lanțul de calcar răsăritean se întinde Șesul Sharonului, zonă de sol nisipos roșu numit „hamra”, propice culturilor de citrice Pe lanțul de calcar vestic se află moșavul Kfar Monash. La est, de la râul Nahal Alexander, trecând prin moșavul Beerotaiym și până la poalele Munților Samariei se întinde o
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]
-
al clădirii principale a Direcției Silvice a fost înființat un mic muzeu cinegetic, deschis pentru publicul vizitator în decembrie 2013. Expoziția muzeului include exemplare de animale sălbatice care se găsesc pe teritoriul județului Suceava, din vârfurile munților până în bălțile de șes, evidențiind diversitatea faunei locale. Între exemplarele de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
nuntă. Deranjat de inelul cu diamante, acesta și-l scoate și-l pune pe inelarul statuii, ca să nu-l piardă. Ca urmare a intervenției lui Alphonse, echipa câștingă și căpitanul echipei adverse îl avertizează: „Me lo pagarás”. Alphonse remet succinctement șes habits en ordre et monte dans la calèche pour se rendre chez son ex-fiancée afin de célébrer le mariage. Sur le chemin de la mairie, îl se rend compte qu'il a oublié l'alliance au doigt de la statue et se
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
Paris 6. Puis leș invités se mettent à table, la mariée semble être très en retrăit 11,12. On regarde danser leș paysannes et la mariée présente să corbeille. On rentre à Ille pour le souper. M. de Peyrehorade et șes amis font des plaisanteries vulgaires et équivoques à l'encontre de la mariée, ce qui attriste le narrateur. Après l'épisode de la jarretière, la mariée quitte la table pour aller se coucher, îl est presque minuit. M. Alphonse, pale et froid
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]