4,027 matches
-
pe drumul spre Chasté, peninsula din Silsersee, respirând atât de greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu și plin de forță deasupra apei, își desfăcea crengile cu acele prinse în smocuri, raze filigranate de verde, luminate de o dungă de zăpadă peste apa întunecată. Tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un fotoliu, cu Tally îngenuncheată lângă el, încercând din răsputeri să-l liniștească. Alfie sări din taxi să deschidă ușa, dar Lisa traversă strada în fugă și începu să alerge stângaci către râu. — Ce se întâmplă? mă întrebă când am țâșnit pe lângă el. — Trebuie s-o prind din urmă! am strigat. Nu am timp de explicații. Nu credeam că voi avea probleme s-o prind pe Lisa din urmă, numai că-și dăduse jos pantofii cu toc, iar eu mă loveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
împreună. Ce mai face Maria? m-a întrebat el, întinzându-mi cana de la Beatrix Potter. La fel cum o știi, am răspuns, știind că oricum nu îi pasă, că pur și simplu încerca să deschidă niște uși sperând că voi țâșni în sfârșit din spatele uneia dintre ele. Nu mi-ai spus niciodată de ce nu te-a adus ea cu mașina dupa acel weekend. Își sorbea băutura cu o nonșalanță exagerată, evitând contactul vizual în mod intenționat. Așa deci, iată-ne. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de carne desfăcut să mă primească. „Unde îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a bluzei, se reflectară, legănându-se în ritmul brațelor înfipte în parchetul lustruit. „Albertino, stai așa!” îi poruncii. Ea duse mâna înapoi și se descoperi. Linia hotarului nu se vedea pe dealul neted de carne albă, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capul ca după o palmă zdravănă și primită pe neașteptate: „eu l-am pus să fermenteze și nu trebuie să uiți, îi spun, că sfecla e semănată și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în nimeni și ceea ce este cu mult mai grav nu cred nici în dumneata. Singura mea dorință e să posed un pistol automat. Închipuiește-ți cât de departe a ajuns tehnica modernă: să apeși pe un trăgaci o singură dată, ca să țâșnească douăzeci de caramele și tot atâtea stele verzi... Cred că totul stă în felul cum reacționează mâna încleștată pe această jucărie, la cele douăzeci de zvâcnituri, și mai cu seamă în puterea de a te concentra în timpul tragerii, ca să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din sufragerie lipind pozele într-un album. De data aceasta, e vorba de goticul târziu, printre ele și Ispitirea Sfântului Anton de Hieronymus Bosch: el, printre fiare umanizate. Este aproape un ritual festiv, din momentul în care lipiciul începe să țâșnească din tubul galben... Pe vremea aceea, mulți colecționari vor fi fumat peste măsură din cauză că erau iremediabil ahtiați de artă. Eu însă am devenit beneficiarul tuturor acelor fumători pentru care bonurile valorice nu aveau nici o valoare. Din ce în ce mai multe poze, colecționate, obținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Marele Reich German, tineretul care-i purta numele era chemat ca, în continuare, cu o fidelitate indestructibilă, și anume până la victoria finală, să... Ne-a străbătut un fior. Ceva ca un fel de evlavie a făcut ca transpirația să ne țâșnească din pori. Führer-ul era salvat! Încă, sau din nou, te puteai baza pe providență. Au fost cântate amândouă imnurile. De trei ori s-a strigat Sieg Heil. Ne-a cuprins mânia, sau mai degrabă o furie lipsită de țel împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spunea, Führer-ul apăra poziția. Asta a avut drept urmare ordine contradictorii și a dus la devălmășia unor mișcări de trupe care-și blocau drumul reciproc; numai refugiații silezieni încercau să-și mențină fără echivoc direcția: către vest. Ah, cu câtă ușurință țâșneau din mine cuvintele pe la începutul anilor ‘60, atunci când eram destul de lipsit de chibzuință încât să acuz faptele de minciună și să găsesc o rimă la tot ceea ce voia să fie potrivnic. În cascade se prăvălea șuvoiul de vorbe îmblânzite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în permanență în jgheab ca să nu facă cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai stins, că simțim căldura sângelui, că inspirăm mirosul de sânge. De îndată ce, în anii de mai târziu, eram invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lună. El, care a reușit chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi veneau decât gesturi neîndemânatice și de aceea lesne de înțeles greșit. Lui, trucurile străvechi ale artei seducției îi țâșneau de pe buze cu un farmec irezistibil; eu puteam fi auzit doar înghițind în sec, reținându-mi vorbele. Oh, de-aș fi fost și eu obraznic precum Oskar! Oo, de-aș fi fost și eu spiritual ca el! În plus, ghinionul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
socializeze, merseserăm împreună pe drumuri diferite: el ca dansator, urcând treptele cromatice ale curcubeului, trecând dincolo; urmele mele mergeau și se încrucișau negru pe alb. Câteodată îl urmăream când, cu mai multe pensule odată, povestea legendele sfinților și lăsa să țâșnească sângele martirilor ca dintr-o fântână. Pe pânzele lui vorbea cum nu se poate mai limpede - roșu lângă albastru, galben lângă verde; în rest, însă, cuvintele lui derutau și făceau să se ridice în aer acea poezie care este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am ajuns acolo, toți prietenii mei zburdau În apa mării. Fratele meu mă stânjenea, pentru că voiam să mă duc În larg, unde erau valurile mai mari, iar el trebuia să rămână lângă țărm. În tot cazul, pe la mijlocul după-amiezii, Tim a țâșnit din apă, țipând ca de frica morții și ținându-se de șoldul drept. Fusese Înțepat de o meduză. Era Încă agățată de el, atârnând Într-o parte. Apoi s-a prăbușit pe nisip. Una din mamele aflate pe plajă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură de la Îmbinarea pereților. Privi În jur și văzu cum apa țâșnea Înăuntru În mai multe locuri din tavan și din pereți. Se gândi că În curând Încăperea avea să fie făcută bucăți. Beth se agăță de el, Își apropie capul și strigă: — A pătruns apa! Dumnezeule, avem scurgeri În habitat! — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament: sulițe cu capete explozive J-9. Încărcate cu Tanglin-59. O să-i arătăm ticălosului ăstuia câteva șiretlicuri. Liniște. — Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trapa din tavan. Cercetă aragazul, cuptoarele. Deschise ușa cuptorului și mai multe bule de gaz se năpustiră afară: aerul rămas În cuptor. Dar ceva nu era În regulă, Își zise el, căci gazul continua să iasă dinăuntru. Șuvoiul de bule țâșnea neîntrerupt din cuptor. Ce spunea Barnes despre gătitul sub presiune? Era ceva neobișnuit legat de asta, dar nu-și putea aminti cu precizie. Foloseau gaz parcă. Da, dar aveau nevoie și de mai mult oxigen. Asta Înseamnă că... Împinse de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
niciodată umiliți. Nu ne împiedicăm pe stradă și nu ne pătăm costumul cu untură. Noi nu sîntem niciodată ridicoli. O spaimă viscerală ne-a interzis asta de mult. Și de ce am fi sinceri? Omenirea a înebunit căutînd adevărul. Ideile filozofilor țîșnesc ca ieșite din malaxoare. Adevărul? Am rîs cu bucuria aprobării citind constatarea unui logician că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se întoarcă. Căci le aduce aminte de ceva. Că și ei pot muri. Și se străduiesc cu încăpățînare să uite asta. V. tînăr, transparent, îmi las undele străbătute de vîrtejurile răului și de rugăciuni îngerești ca de niște pești străvezii țîșnind dezorientați într-un recif ce arde. Minciuna promisă a vieții fără de moarte. Am înțeles că omul se amăgește că se amăgește. Căci, de fapt, totul e numai orgoliu. Ne e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și în același timp fericit. Fumează o țigară, apoi se culcă din nou uitînd visul. A doua zi însă rămîne blocat citind în ziare despre
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]