60,912 matches
-
reglementată ulterior prin lege. Avem astfel un nou exemplu de reglementare directă a regulilor operaționale de către nivelul constituțional. Pentru supraviețuirea copacilor, operația se făcea la trei ani. Revenind la regulile operaționale, frunzele se culegeau toamna și se lăsau în pădure așezate în pomi cu lemne groase peste ele pentru a nu fi luate de vânt. Iarna veneau cu vitele în pădure și le dădeau să mănânce frunzele culese toamna. Dacă vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
sunt mai puțin ale lui Țuțea. Rămâne doar să ne întrebăm ce reprezintă ele în fond. La ce trimite această operă stranie care s-a născut în absența operei și dincolo de orice operă preexistentă? Zeul nu vine niciodată să se așeze în colțul camerei când vrea omul sau când crede el că e bine. Se întâmplă să ne fie asistate — și deci încărcate de har — gesturile la care nu ținem cel mai mult, în vreme ce în punctele în care am vrea să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mult la viața mea, dar nu cred că scrierile mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele. Poate eu însumi m-am împiedicat să mă realizez. M-a întrebat cineva odată: Mă, Petrică, tu când te așezi la masa de scris, cum scrii? — Sunt emoționat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios. — Ești inspirat? — Nu, nu stă niciodată un zeu în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Letiția nu putea trece neobservată de colegii de liceu, cu care făcea naveta până la liceul cel mai apropiat de satul bunicilor ei. Așa se face că venind spre casă grupuri, grupuri de tineri, un băiat Înalt și subțirel se tot așeza În apropierea ei și-i povestea câte ceva hazliu. Îi plăcea râsul ei cristalin și privirea jucăușă dar, avea ea și un fel de a-l privi când erau numai ei doi În urma grupului. Mai mult nu i-a trebuit tânărului
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fereastră. Femeie tânără și nechibzuită, neglija casa, nu făcea altceva decât să stea la bârfă cu altele câteva de teapa ei, iar tânărul soț când venea de la lucru, nu găsea nimic de mâncare și o dezordine de nedescris. S-a așezat la pânda Într-o noapte, a prins-o cu iubitul ei Într-o căpiță de fân. A strigat un vecin ca să aibă martor și a divorțat de femeia care nu a știut să aprecieze nimic la el. I-a lăsat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și tot felul de primejdii. Trebuie doar să crezi În El și să fii sigur că nu vei rămâne neajutat. Atunci a luat Ionuț o bucățică de lumânare și un chibrit, s-a refugiat În magazie și Îngenunchind În fața iconiței, așezată pe o scândură, a Început să-I vorbească. Nu prea știa cum să se roage În necazul lui. Iată, vezi? Eu am un mare necaz... de fapt, am două...ajută-mă te rog să pot merge și eu la școală
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să mă despart de el. Te rog să faci Tu o minune pentru familia mea, așa fără nici un ajutor nu ne putem descurca. Sărutase iconița și-și lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pantalon, o pereche de pantofi rămași de la răposatul respectiv. Fiind o vară toridă și strugurii se copseseră devreme, așa că pe tatăl lui Ionuț Îl chemase fermierul și la cules de vie, dar l-a pus la zdrobitorul de boabe, cel așezat pe un butoi mare de trebuia să se urce pe scară ca să ajungă sus să toarne strugurii Între cei doi cilindrii care-i zdrobeau când omul Învârtea manivela. Seara când au fost chemați toți la masă, În traista tatălui lui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pot să avansez... În spate zisese și mama Andreei cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți face griji și compostează tu bilet și pentru mine, o auzise pe Andrea care se așezase chiar pe geamantan, pentru mai multă siguranță. Șoferul mâna ca nebunul, nu ținea cont de apostrofările celor din mașină care se balansau când pe o parte când pe alta Într-un echilibru fragil. El avea de respectat un grafic și
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cochetă și cu toate utilitățile. Chiar dacă nu era cu fereastra spre mare, puteau să vadă aleile din jur și parcul. După despachetarea bagajelor s-au pregătit pentru masă, apoi program lejer, fiecare putea face ce-i place. În timp ce fiecare Își așeza vestimentația de vară, pe umerașe În dulapul pentru haine, Andreea descoperise o rochiță pe care Încă nu o văzuse și nu o Îmbrăcase niciodată. Ce-i cu asta? când ai facut-o? o Întrebase nedumerită pe mama. Este un dar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
grupul din față. Nici pe plajă nu s-au oprit din alergat, deși mama se simțea obosită. Rar avea ocazia să facă acest lucru cu fiica sa, și era Întrecută de fiecare dată. Lăsaseră În urmă mai multe grupuri zgribulite, așezate pe pături să nu mai simtă vântul rece. Numai după câteva zeci de metri, Andreea abia răsuflând arătă mamei cu mâna Întinsă; Uite! Uite! Mașina aceea roșie ... vezi? este aici... Nu poți fi sigură că este el, mergem mai departe
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se Îndreptaseră spre mașina parcată aproape de plaja de nisip, doar că Silviu se grăbise să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să se Întâmple un miracol. Rar se mai Încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Oprise și muzica. Ceva mai tăcută Andreea Își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, Încercând să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă fereastră scrutând orizontul. Cu aparatul foto pregătit să rețină cât mai multe imagini. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea În unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate Începuseră să se vadă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
invita prima...poate că mergeam cu el la cinema dar, nu-mi place să fiu vioara a doua. Așa deci, oricum va trebui să fii mai prudentă...voi avea eu grijă să nu uiți asta. Teia trăsese scaunul și se așezase la masă Împreună cu fiica sa. S-au regăsit pe plajă cu Silviu și Pavel, le rezervaseră și lor un loc alături de ei pe nisip. La acea oră soarele nu era foarte puternic dar de ultraviolete se bucurau din plin. Când
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Înghețate În mână. Începuseră să se topească și curgea pe mâinile lor un fel de cacaua cu lapte. Luați-le repede că ne-am murdărit cu ele, se topesc așa de repede, spusese Andreea. Își servise fiecare părintele și se așezaseră pe cearceaf. Un timp nimeni nu a spus nimic, doar râdeau unii de alții cum se fereau să se murdărească și mai rău. Pavel propusese să meargă să se spele undeva și să se retragă la umbră, se prăjiseră destul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
prima ei decepție În dragoste. O vedea cât de bine se Înțelegea cu Silviu și credea că prietenia lor se va transforma curând În sentimente mai profunde, de dragoste. Andreea trebuia pregătită. Când muzica Încetase cei doi tineri erau deja așezați la masă iar la Închietura mâinii lor drepte fiecare avea câte o dungă roșie, ca o tăietură din care ieșise sânge. Asta au crezut cei doi părinți la vederea acestei scene. Ce ați făcut? Ce Înseamnă asta? Se impacientase Teia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în lut, bustul monumental era așezat pe o masă rotundă în sufragerie și ne privea cu resemnare. Îl cunoșteam pe părintele Iachint din povestirile detailate ale profesorului Claudiu Paradaiser care a petrecut luni de zile în preajma acestuia, la mănăstire, pregătind cartea Comori ale spiritualității romaneaști la
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
spontană, tot apare. Am schimbat yala de frică, nu era în intenția mea, dar cineva ascunde lucrurile de ochiul meu, de ceilalți ochi; febril se încearcă, să le găsească, să putem pleca. Cineva a luat o ceașcă de cafea, a așezat-o cu fața la pământ în sens invers -. La întoarcere, am găsit cheile acolo unde le căutasem. Suntem toți frustrați, încât simțim nevoia unui suport, să aparțină unei lumi verosimile. Priveam de sus, de la fereastră, la copacul bântuit de furtuni, a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și moartă. Țiganii s-au așezat la margine de sat. Eram mică când am plecat, fără cheile de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum! Tușa mea de zare încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul ceasornicului așezat pe scrin, când depresia de venin o mai ascunde: în nevrozele fără cer adunate în sertarele încuiate demult. Candelabre Enorme, princiare, în cupolele de catedrale se desfășoară sferic cu luminile venite din întuneric. Niște coarde muzicale trec prin cristale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în hol să mai vorbească subțire, elevat în galbena lumină a vocilor ce n-au mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dintâi idealul tot mai îndepărtat Pe Zeus Hera l-a iertat?! Când e noapte, e frumos să crezi în lumină. (Edmond Rostand) Ce bine, ce bine, să mai revin, în timp, lângă tine. O iluzie mare crește din depărtare, se așează lângă ceasul meu cu rama de aramă. Tot roșie și gălbuie a rămas, de parcă nu a trecut decât o clipă nebună, care demult nu mai sună; nici nu mai bate în singurătate. Eu stau și aștept cu mâinile tale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
somn să nu mai adorm cu ele apăsată de vise. Puritatea dulce din copilărie am prefăcut-o fără să știe într-o lume secretă, atât de discretă, încât am trăit fără ispite, fără căinți, lăsate în margini de dorinți. Ritual așezat într-o altă lume a credinței mele. Aproape de cer am strâns amintiri inelate; în al doilea joc din loc în loc schimbate, din carul de carne în cel de foc. Uneori întârziem să intrăm în moarte, nu se știe de ce, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]