6,323 matches
-
stare să ne cutremure simțurile. Ambiguitatea termenului nu dispare complet, nici nu trebuie mers către așa ceva. Iar relația dintre cele două propoziții („non pudet, quia pudendum est“) nu e neapărat cauzală. Aș spune mai curând 156 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 154. că fiecare o clarifică pe cealaltă. La prima vedere, între ele inter vine ceva asemeni unui abis, un dezacord năucitor. Însă, știind că Tertulian este sensibil la formula paradoxală, îți dai seama că tocmai acest abis leagă cele două
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine. Nici că moartea și învierea Fiului sunt absurde în ele însele, în afara oricărei logici. A recunoaște limitele înțelegerii omenești nu înseamnă a spune că aceasta este complet neputincioasă. Nu sugerează în această privință o cale nouă, cum ar fi afirmarea constantă a celor imposibile. A deduce tot felul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Tertulian știe să vorbească mai multor categorii de oameni și sub mai multe intenții. La un moment dat se adresează celor care ajung să confunde lucruri radical distincte. „Fără îndoială, ar fi nebunește dacă Lam 158 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 155. judeca pe Dumnezeu potrivit cugetării noastre“ (Despre trupul lui Hristos, IV, 5). Nebunia judecății omenești nu e de această dată neobișnuită, fiind frecvent întâlnită. Se adresează deopotrivă celor care socoteau nebunie însuși cuvântul Crucii, indiferent că erau oameni simpli
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noastre“. Vedem cum în unele situații paradoxul trece imediat în antinomie sau, pur și simplu, lasă locul acesteia. Doar că, uneori, vorbirea antinomică se datorează unor intenții mai simple, chiar facile, precum cele spectaculare. Sau 160 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 158. precum cele de natură scolastică, doctrinară. Scriitorul creștin știe bine, de exemplu, că unii „academici“, cum îi numește, au provocat deja multe certuri cu privire la Fecioara Maria. „«A născut și nu a născut, fecioară și nu fecioară», ca și cum, dacă ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
precum între cele create și cele necreate - pregătește acest drum. Căci una e să spui despre cele create că au și nu au un început în timp, și cu totul altceva să spui că Fiul 162 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 159. lui Dumnezeu Sa născut și nu Sa născut. Cea dintâi afirmație poate să țină de un mod neutru de vorbire. Poate să apară lesne în vorbirea celor care se joacă oricum cu antinomiile. Un asemenea joc poate fi uneori
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să se înțeleagă altfel pe sine. Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „ia fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce ia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nevoit să presupună în ordinea existenței ceea ce caută să cunoască. De fapt, uzajul unor concepte lasă paradoxul nesatisfăcut. Una e să vorbești despre conceptul de existență - ca atunci când spui că essentia involvit existentiam, esența im 166 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 165. 166. plică existența -, și cu totul altceva să te referi la existența de fapt a unui om.<ref id="167">Ibidem, p. 57. </ref> Nevoia de paradox a intelectului nu merge prea de parte, se lovește mereu de ceea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se vede în fața propriei limite. Stă în natura pasiunii să ducă ceva la limită, să atingă limita însăși („Culmea oricărei pasiuni este de ași dori propria pieire“). Atinge cu aceasta locul în care ne întâmpină 168 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 169. 170. celălalt, cel care, cu prezența sa, poate să disloce centrarea în sine și în identitatea neutră cu sine. Însuflețită peste măsură, gândirea tinde să treacă dincolo de sine. Caută ceea ce nemijlocit o neagă, vrea „să descopere ceva ce nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt scandalizat. 170 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 173. 174. În ofensa pe care o suferă el suportă un șoc teribil, scandalul ca atare. Decisiv însă este că, în ofensă, intelectul nu se înțelege pe sine. Ofensă fiind, nu poate ieși din sine („ofensa nu se înțelege pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
scrie în același loc. În consecință, omul are posibilitatea să atingă în existență acest paradox, adevărul său. Voi încheia spunând că arareori a fost atât de clar întrevăzută situația gândirii în fața paradoxului. Nu se ocultează 174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu sa schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde. „Intelec tul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Cam același lucru afli și astăzi, chiar în forme
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare, doar că în direcții opuse; fiindcă ceea ce ne reamintim a fost și se repetă îndărăt, în timp ce adevărata repetare ne o amintim către înainte.“<ref id="181">Søren Kierkegaard, Repetarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Kierkegaard, Repetarea, traducere de Adrian Arsinevici, Editura Amarcord, Timișoara, 2000, p. 27.</ref> Paradoxul e deja prezent în acest înțeles al repetării: ați aminti orientat către înainte, către cele viitoare. În logica obișnuită a succesiunii temporale, formula din urmă este absurdă. La fel și atunci când spui că „existența, care a fost, devine acum“<ref id="182">Ibidem, p. 45.</ref>. Ceea ce deja a fost ia naștere în această clipă: dacă în aceste propoziții își face loc vreun sens, logica noncontradicției nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Gândirea nu poate dezlega ideea de mișcare, însă trece ea însăși de la o stare la alta, se vede surprinsă de cele întâmplate. Întradevăr, Diogene merită să fie pomenit într o discuție care lasă a se vedea jocul dublu al celor „absurde“. Față de cei care șiau fixat atenția asupra unui concept, el a știut să navigheze dincolo de acesta și, deopotrivă, dincolo de sine. Imaginea din urmă, a navigării dincolo de sine, revine prin vocea unui personaj ce consemnează întreaga discuție, Constan tin Constantius. Acesta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și pentru mine. Pot naviga și eu, în jurul meu, dincolo de mine nu pot însă ieși, acest punct arhimedic nul pot încă descoperi.“<ref id="185">Ibidem, p. 82.</ref> A naviga dincolo de sine înseamnă a ieși în întâm pinarea celor „absurde“, ce tind să desfacă orice identitate neutră cu sine. În fața lor devine posibilă alegerea însăși, înainte de toate alegerea de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
alegerea însăși, înainte de toate alegerea de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul său îl duce departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ref> Ea transcende atât mișcarea proprie imanenței, cât și voința singulară a celui în cauză. În una din notele sale, Kier kegaard face o precizare importantă în acest sens. Spune că repetarea este prin definiție transcendență, „o mișcare religioasă în virtutea absurdului; atunci când este atinsă limita a ceva minunat, eternitatea este adevărata repetare“. Paradoxul apare din nou, odată cu acest absurdum în virtutea căruia are loc transcenderea de sine. Semnificația termenului, ne dăm seama, este departe de cea comună sau negativă. Aflăm apoi că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să experimenteze posibilitatea repetării caută de fapt tocmai clipa potrivită acesteia. „Când are ea loc? Știu și eu, cam greu de zis pe vreo limbă omenească. Când sa produs ea pentru Iov? Atunci când imposibilitatea producerii 180 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 187. 188. ei era, omenește, cât se poate de certă și posibilă.“ Ea devine posibilă atunci când imposibilitatea ei este cât se poate de certă. Ne dăm seama că nu e nevoie să căutăm sensul logic al formulării din urmă. Însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate, spune paznicul, dar acum nu.» Întrucât poarta legii este deschisă ca întotdeauna, iar păzitorul 182 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE se dă întro parte, omul se apleacă pentru a privi pe ușă în interior.“ Deși bănuiește că e greu de ajuns la lege, omul de la țară crede în această posibilitate. Știe că legea, la care dorește să intre, este întrun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
vom lua în seamă doar ceea ce suportă omul de la țară, faptul că nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu i se permite să intre, nu i se spune nimic sigur, nu se răspunde în nici un fel așteptării sale, atunci am putea spune că el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
el face experiența absurdului. La fel și despre păzitorul legii, 184 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE întrucât refuză fără nici un motiv rugămintea acelui om și îl amenință la nesfârșit cu puterea sa, am putea crede că întruchi pează o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Primesc numai ca să nu crezi cumva că nai făcut tot cear fi fost cu putință.“ Ciudate cuvinte din gura unui paz nic! Pe de o parte, aceeași amânare indefinită. Pe de altă parte, o anume 186 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 194. compasiune față de celălalt. Echivocul situației este aproa pe desăvârșit. Acest echivoc din fața primei intrări tre zește în omul de la țară sentimente opuse. Ajunge să vadă în primul dintre paznici o figură obscură, „singurul obstacol carel împiedică să intre în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fără a prelua neapărat temele teologice ale scriitorului danez. Unele locuri din corespondența sa sunt elocvente în această privință. Cunoaște deopotrivă unele pagini ale lui Nietzsche, felul în care acesta devine martor al fenomenului numit 188 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 195. nihilism. Doar că nihilismul, între timp, a cunoscut și destui profeți populari, expuneri naive sau vulgare. În acest sens, revenirea la unele pagini mai vechi poate valora în felul unei terapii. Ea poate inspira o replică - discretă, însă sesizabilă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]