11,260 matches
-
-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îndreptată în jos, se oglindește în apa unei bălți. Cască puternic, închizând ochii. Dacă are nostalgii, va sâsâi un cântec vechi, auzit în copilărie, pe vremea când radioul încă nu fusese interzis. Cântecul va pluti pe oglinda bălții ca un abur, va mângâia urechile patrulelor din apropiere și se va împleti cu țârâitul insectelor. Deasupra copacilor, o cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își răsucea insistent unul dintre inele, gest care atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fapt, avea pulpe, lucru de care eram mulțumită. Mi se uscase gura. Începu să se apropie de mine. Capotul rămase acolo unde îl lăsase, o grămadă de brocart pe podea. În spate, se zărea oglinda din baie, opacă, umedă din cauza aburului de la duș. Încălzit pe piele, în jurul lui începu să se simtă parfumul Issey for Men. — Hugo? zisei eu, cu o voce pierdută. Aveam senzația că mă scufundam rapid într-o mare neînțelegere, agățându-mă cu disperare de orice m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz care le ajungeau până la brâu, deasupra cărora se afla un vas enorm de oțel inoxidabil, din care se ridicau nori groși de abur de mâncare. Îmi amintea de o instalație de la galeria Saatchi, care îmi plăcuse foarte mult în urmă cu câțiva ani. Chiar deasupra zonei unde se gătea era un mic raft pe care clienții, așezați la rând, ca la carte, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă să măsoare distanța dintre cei doi ochi. Dacă trecea de o palmă, era un animal mare, o pradă în stare să ofere o piele de peste o sută de pesos. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acele ploi, dar nici unii, nici ceilalți nu îndrăzneau niciodată să prevestească dacă apele vor fi sau nu atât de întinse, încât vor îneca și peștii... Ploaie, ploaie, ploaie. Ploaie, ziua, și ploaie, noaptea. Apă ce curgea din cer și un abur dens, de saună finlandeză, ridicându-se din pământ. O umezeală de sută la sută, pentru că lumea încetase să mai fie compusă din patru elemente și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
râul larg San Pedro nu bătea nici o adiere de vânt, iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și se îndreptară spre malul mlaștinii. Începură să-l umple cu căușul mâinilor și de fiecare dată când o făceau repetau o ciudată îngânare monotonă. — Ce spun...? — „Umplu vasul cu apa lui güio“, îl lămuri José Correcaminos. Este formula magică... Aburul pestilențial al anacondei va alunga spiritele care încă mai caută să se răzbune. Spiritele par deja biruite când îi permit lui Xudura să se așeze deasupra lor, dar sunt foarte viclene și în orice clipă se pot răzvrăti. Apa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
americani. Știa că omului nu-i plăcea asta, nesfârșitele apeluri la hoteluri, pagini după pagini pline de ele pe lista poliției. Iar după ce sunau la hoteluri mai rămâneau pensiunile și căminele, alte pagini cu nume și numere. Căldura plină de aburi a barului era reconfortantă și familiară, așa cum erau și mirosurile de cafea și foietaje. Un bărbat și o femeie care stăteau la tejghea aruncară o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se postă În fața ușii parțial deschise. — Ești acolo? Întrebă el. Întrebarea era atât de prostească, Încât ea nu se sinchisi să-i răspundă. În schimb, Întrebă: — Îți vei lua costumul gri? — Costumul gri? repetă el, pășind În Încăperea plină de aburi. Îi văzu capul Înfășurat În prosop plutind separat de corp pe-un nor de spumă, de parcă fusese așezat acolo cu grijă de persoana care-o decapitase. — Costumul gri? repetă el, gândindu-se la ce cuplu ciudat ar părea, el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la Împărtășanie?). Îl Închise cât mai era timp să-și salveze ziua și se Întoarse spre Paola. — Ești trează? Ea clătină din cap, Încă incapabilă să vorbească. — Ce-o să facem cu banii? Ea scutură din cap, cu nasul Îngropat În aburii cafelei. — Vrei ceva În mod deosebit? Ea Își termină cafeaua, Îi dădu ceașca fără nici un comentariu și se lăsă Înapoi pe pernă. Uitându-se la ea, Brunetti nu știu dacă să-i mai facă niște cafea sau respirație artificială. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus. Cer și pământ, ape și foc reunite
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
la grădiniță, mătușa mă întreba de el; nici acum nu-l știu..., destăinui Victor. Putem foarte bine să stăm în casă și să așteptăm să se îmbuneze vremea. Nu te poți lupta cu natura! E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să aibă bariere de acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta către casă, neluat în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tratament. L-a făcut întocmai și tot nu a rămas însărcinată. O femeie din alt sat cu care se întâlnea duminica la biserică, la sfânta Liturghie, a sfătuit-o să facă băi calde cu tărâțe de grâu, să stea în aburul lor cam o jumătate de oră, în fiecare zi, cu rugăciuni seara și dimineța. Astfel i se vor desfunda trompele fiindcă și ei i s-a întâmplat această minune.După un an de zile de ‚tratament “ și cu rugăciuni în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a fost primul pumn zdravăn În Învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea Adina Dabija 42 fi aruncat Într-o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur Învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, În formă neutralizată, semifermentată și În curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ori de câte ori m-am Întors cu capul plin de cucuie, căutând temporar un refugiu. Dumnezeu să-l odih- nească și să aibă grijă de el acolo unde se găsește acum ! Șaman 51 *** FĂcând poezie, am devenit subțire și ușoară ca un abur. Înainte să-mi dau seama, viața mea de zi cu zi a devenit complet aservită unui proces metabolic de transformat substanța fizică În substanță metaforică. Întocmai ca o omidă care Își țese coconul, și eu preferam din ce În ce mai des să stau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la București umblasem numai În coaste, cu inima, venele și plămânii la iveală. Era al naibii de diferit de tot ceea ce fusesem până atunci : În anii de beție ai poeziei nu făcusem decât să gravitez deasupra lucrurilor și să le transform În abur. Acum totul mă atingea din plin, iar eu nu mai voiam să mă apăr, ci speram să devin În sfârșit om, dar nu În sensul descris de caietul cu coperți albastre - care vorbea În mare parte despre cum să ții
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eu le vedeam nu ajuta pe nimeni. Eu Însămi aveam sforile mele, de care nu mă puteam, nu știam cum să mă eliberez. CĂzusem Într‑o nouă capcană. Acum nu mai aruncam totul În oala poeziei ca să transform lumea În abur - acum lumea devenise un imens laborator În care eu mă plimbam de dimineața până seara, văzând și judecând totul dintr‑o singură privire. „Cred că Îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
amintea de vinul din poeziile lui omar Khayyam. Dacă eu sunt vinul, tu trebuie să fii cupa... șopti el. o ninsoare măruntă și deasă a Început să cadă Între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se În abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
canalizărilor. inima nu poate sta prea mult timp Împietrită. Nici o dictatură, nici o Închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot Îngheța inima definitiv. Topește-mă, Îți șoptește Încontinuu inima. Pe măsură ce o topești În căușul palmei, bucata de gheață se transformă În abur exploziv, de aruncat În aer orice tentativă de Înțelegere a lumii. iubirea topește instantaneu și ultima fărâmă de Îndoială din inimă. În clipa În care m-am Îndrăgostit, planul meu de Închegare a unui fir de Înțelegere a lumii pornind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de râs. iar fumează Hind și Nadine. ies Adina Dabija 148 din cameră și mă plimb pe coridor fărĂ țintă. În dreptul afri- cancei din Coasta de Fildeș miroase a vanilie și a bețișoare parfumate. De la chinezoaica de alături răzbate un abur de ceai cu aromă de iasomie. În dreptul camerei lui Sophie, franțuzoaica, miroase a coji de portocale și a șampon Garnier. Fiecare cămĂ- ruță este o pată de culoare care Își Înșurubează propriul tunel de mister În Întinsul strălucitor, imaculat al
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce În ce mai tare În jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a Întrebat altă dată Jan. Îmi era deja foarte greu să le diferențiez. Una vine din cealaltă, precum un șarpe care Își Înghite coada. Nu era așa de simplu să mă despart de Jean-Claude. Aveam nevoie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
luat primul tren spre Timișoara. Expresia aceea perplexă de pe fața lui roberto după reve- nirea din Kosovo, privirea fixă cu care ducea țigara la gură, stând În capul oaselor la ora trei dimineața, În timp ce din trupul său Încă mai ieșea abur după duș mi s-au părut metafizice. Uimirea aceea de dincolo de neînțelegerea lucrurilor gravată pe fața lui era expresia uimirii mele fundamentale din copilărie că e posibil să obții un castel În propria-ți palmă lăsând ceara unei lumânări aprinse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]