3,557 matches
-
sociale este Însă puțin explicitat de Granovetter, accepțiunea fiind probabil considerată de la sine Înțeleasă. Perspectiva lui Granovetter ne obligă să explicăm, Într-o manieră, sperăm mai clară, conceptul de relații sociale. Așadar, noțiunea de relații sociale este definită, Într-o accepțiune weberiană, drept acțiune semnificativă a unei pluralități de actori concreți, acțiunea fiecăruia fiind orientată În funcție de acțiunea celorlalți; relațiile sociale presupun existența unei probabilități subiective de manifestare a unei anumite semnificații din partea celorlalți actori implicați În raport. Relația socială este o
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
prin integrarea Într-o logică, istoric contingentă, a credințelor și semnificațiilor. Participând la viața socială, indivizii urmăresc nu doar (și nu În primul rând) interese materiale, ci evocarea unor simboluri care constituie logica instituțiilor. Instituții diferite (sau câmpuri diferite, În accepțiunea lui Bourdieu care delimitează Între câmpul schimburilor economice și cel al schimburilor familiale tradiționale) evocă logici diferite (piața, familia, religia etc.), dar funcționarea societății presupune integrarea acestora (prin diferențiere laterală și/sau verticală) Într-un univers de semnificații coerent. Violarea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de proprietate (acțiune). Ierarhiile ca instituții presupun, de asemenea, precizarea drepturilor de proprietate În sensul de mai sus, diferența constând În faptul că ierahiile Învestesc În poziția de autoritate capacitatea de a dispune alocarea acestor drepturi Între anumite limite. În accepțiunea antropologei britanice Mary Douglas, dimensiunile definitorii ale instituțiilor sunt „latura tranzacțională, referitoare la eficiența (n.a.) individului, eficiență descrisă prin calcularea raportului cost-beneficii”, precum și cea „cognitivă ce include nevoia individuală de ordine și coerență, precum și cea de a deține controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dimensiunile definitorii ale instituțiilor sunt „latura tranzacțională, referitoare la eficiența (n.a.) individului, eficiență descrisă prin calcularea raportului cost-beneficii”, precum și cea „cognitivă ce include nevoia individuală de ordine și coerență, precum și cea de a deține controlul asupra incertitudinii” (2002:37). În accepțiunea lui North (1990), latura cognitivă este covârșitoare și este responsabilă de persistența În timp a unor instituții ce produc ineficiență. proprietatea privată este o precondiție a capitalismului; „capitalismul poate exista numai dacă individul are un drept legal de a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comunicării organizaționale Organizarea formală a oricărei organizații este concepută și ca un sistem de comunicații cu o structură specifică care asigură funcționalitatea ei. Comunicarea este o funcție esențială a organizației, iar pentru realizarea ei informația joacă un rol decisiv. În accepțiunea curentă, constituie informație tot ceea ce reduce neștiința sau incertitudinea noastră cu privire la un eveniment, fenomen sau obiect. De aceea, pentru liderul organizației orice mesaj purtător de informație care reduce incertitudinea înseamnă implicit reducerea numărului de alternative posibile în procesul de luare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și retorică, etnografie și studii culturale, sociologie și știința politică, psihologie, istorie, educație etc. În plus, analiza de conținut este în relație strânsă cu socio- și psiholingvistica și joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea inteligenței artificiale (Agabrian, 2006). Într-o accepțiune foarte largă, tehnica analizei de conținut poate fi considerată un sistem de decodare a mesajelor. Dintr-o asemenea perspectivă, ea este practicată de oricine ori de cât ori dorește să extragă informația pe care o conține un mesaj. În științele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
general în care sînt cuprinse în interconexiune filosoficul, politicul și religiosul cu manierele specifice de răspuns la ingerințele postmodernității. Concluzia anticipată în Prefață evidențiază de ce identitatea socială sau personală nu poate supraviețui în absența culturii înalte în cea mai profundă accepțiune a cuvîntului. În continuare își propune să sublinieze căile proprii prin care cultivarea literaturii asigură sănătatea valorilor culturale și posibilitățile lor de dezvoltare. Aici asistăm la o strălucită aplicare a demersurilor proprii în siajul celor demonstrate în O teorie a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și vocație a fost susținută în iarna anului revoluționar 1918-1919 în fața Ligii Independente a Studenților din München. Își propune să prezinte auditoriului, în viziune proprie, ce este și ce poate însemna politica, privită ca profesie și ca vocație. Într-o accepțiune foarte largă, politica îmbracă orice fel de activitate de "conducere" autonomă. Max Weber, în sens restrîns, înțelege prin politică doar conducerea sau influențarea conducerii unei grupări politice, respectiv, în ziua de astăzi, a unui stat. Sociologic, singura trăsătură definitorie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
În absența constrîngerii, statul, inclusiv noțiunea de stat ar fi dispărut și ar fi devenit în sensul cel mai propriu, anarhie. Constrîngerea nu este unicul instrument al statului, dar constituie instrumentul său specific. Sociologul german definește statul, nu departe de accepțiunea sa actuală, ca fiind comunitatea umană care își arogă (cu succes) dreptul de a avea, în granițele unui anumit teritoriu - și acest "teritoriu" face parte din caracteristicile sale -, monopolul asupra constrîngerii fizice legitime. E un drept asupra căruia are monopol
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
poate duce, ca un blestem ignorat, la Alzheimer. Lecția cumplită a destinului poate veni pe neașteptate sau pe nemeritate, oricând. Mă voi strădui, deci, să fiu un sceptic "vaccinat", cu jumătate de normă, atent totuși la slujbă (în dubla sa accepțiune de serviciu și de ritual). 5 ianuarie 2009 Termenul de provincial, astăzi cu o evidentă conotație negativă, peiorativă, nu a fost așa dintotdeauna. În ale sale, celebre, Les Provinciales, epistole scrise unui provincial de către unul dintre prietenii săi, Blaise Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unele de altele, ceea ce constituie baza anatomică a hepatectomiilor. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ În anatomia funcțională a ficatului se descrie segmentația hepatică ce se bazează pe distribuția pediculilor portali și topografia venelor hepatice. Segmentația descrisă de C. Couinaud are cea mai largă accepțiune, cuprinde 8 segmente, care sunt teritorii de parenchim cu pediculi vasculari și biliari perfect individualizați [5]. Delimitarea anatomic-funcțională între ficatul drept și cel stâng nu este cea clasică, corespunzătoare ligamentului falciform, ci este realizată de o linie virtuală ce unește
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
reprezintă experiența directă, nemijlocită, a unui individ. Desigur, e ceva religios În această revenire nepremeditată la origini. Și poate nu Întâmplător Sfântul Augustin e unul dintre primii autori de literatură „memorialistică” - dacă suntem dispuși, firește, să acordăm termenului și o accepțiune spirituală. Dar ce altceva decât o aventură spirituală sunt cele trei mii de zile În Închisorile comuniste ale Lenei Constante? Ce altceva rememorarea lui Ion Ioanid, În clipele când ființa sa fizică era anihilată, redusă la consistența abia pâlpâitoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
caracteristic. Pentru mulți, modul profund original al limbajului poartă specificul profesional: poeții, romancierii, pictorii, sculptorii, muzicienii sunt preocupați de forma în care redau ideea, căci ea valorează prin ea însăși. Intelectual subtil reușește după o lungă succesiune de analogii, refuzuri, accepțiuni, să comunice accesibil și clar, pentru alte spirite adevărul sensului (semnificatul) printr-un sistem de semne, adică o combinație de cuvinte, sunete sau figuri, desene etc. (semnificantul). Gândirea și limbajul se constituie simultan. C. Păunescu arată că în perspectivă sistemică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
nemijlocit nici cu o conotație axiologică (cu aceea a păcatului, a răului ca principiu, de exemplu), nici cu una gnoseo- sau praxiologică (cu aceea a minciunii, bunăoară), ci doar cu una strict ontologică (aceea a devenirii creatoare). Conform unei atare accepțiuni, ar trebui să recunoaștem că nu există devenire (progres) decît acolo unde există mișcare, tensiune, contradicție. Aceasta este rațiunea heraclitiană a lui panta rei: "totul curge". Ipoteza spinoziană că Dumnezeu își are toate cauzele în sine, sau dialectica hegeliană a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ascunse ale înșelăciunii Să ne întrebăm, o dată mai mult, și în acest context: în fapt, CE SENSURI PROFUNDE ocultează actul înșelăciunii primordiale? Ce se ascunde dincolo de actul aparent banal al înfruptării din mărul cunoașterii binelui și răului? În consens cu accepțiunile hermeneuticii religioase, semnificațiile simbolice ale actului căderii pot fi urmărite din trei perspective și anume [Popescu, Costache, 1997:162-177]: teologică, antropologică și cosmologică. • Perspectiva teologică acreditează ideea că în ciuda faptului că "a ales să trăiască diabolic (dezbinat, înșelat în propriile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1998:6]. Să fie adevărată ipoteza lui Hegel că "Edenul" nu este altceva decît o stare primitivă, pașnică în existența omului, neîncercat încă nici de obligația de trudi pămîntul, dar nici de viciile pe care cultura le impune? În această accepțiune, mitul căderii dobîndește o interpretare specială: păcatul echivalează cu pătrunderea omului în cultură, în civilizație, care nu ar face altceva decît să activeze potențe latente pe care omul le are prin naștere, dar pe care nu a avut încă prilejul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
iată întrebarea căreia îi vom căuta răspunsul în cele ce urmează. O definiție de dicționar sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate" [DEX, 1975:11]. Rezultă de aici că minciuna
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
numitor comun al acestora.” („Teoria Educației Fizice și Sportului”, 2006). După cum susține și Rață G. în „Didactica educației fizice școlare” (Ed. Alma Mater, Bacău, 2004) o definiție care să sublinieze toate aspectele este greu de realizat. Totuși, autoarea spune: „Într-o accepțiune recunoscută de marea majoritate a specialiștilor, educația fizică reprezintă o componentă a educației generale, care prin intermediul exercițiului fizic, desfășurat în mod organizat și independent, produce schimbarea comportamentului uman în plan motric, cognitiv, social, estetic și afectiv.”. Sintetizând o parte din
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice a a oamenilor.”. Totodată, același autor, mai dezvoltă o definiție a exercițiului fizic: ,,repetarea sistematică și conștientă a unei acțiuni în scopul formării sau perfecționării unei priceperi sau deprinderi”. Multe din notele acestei accepțiuni, desigur particularizate, precizează Șiclovan I., se potrivesc, sunt valabile și pentru exercițiul fizic: și exercițiul fizic este o acțiune, însă cu caracter preponderent corporal; exercițiul fizic este repetat în mod sistematic și conștient (deci deliberat conceput și aplicat în mod
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
presupune doar o repetare sistematică, ci și posibilitatea de a construi, de a asambla, pe baza mișcărilor învățate, o conduită motrică proprie subiectului care a asimilat anumite cunoștințe motrice, pe care le exteriorizează apoi sub forma comportamentului motric.”. Într-o accepțiune mai generală, Mârza Dănilă Dănuț (Teoria Educației Fizice și Sportului, 2006) spune că exercițiul fizic reprezintă: „acțiunea motrică voluntară, deliberat concepută și sistematic repetată, în cadrul unui proces educațional, organizat sau nu, în scopul realizării unor obiective specifice”. În altă accepțiune
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
accepțiune mai generală, Mârza Dănilă Dănuț (Teoria Educației Fizice și Sportului, 2006) spune că exercițiul fizic reprezintă: „acțiunea motrică voluntară, deliberat concepută și sistematic repetată, în cadrul unui proces educațional, organizat sau nu, în scopul realizării unor obiective specifice”. În altă accepțiune, același autor, consideră exercițiul fizic ca fiind un: „instrument didactic în vederea înfăptuirii sistematice a obiectivelor educației fizice și sportului.”. După părerea autorilor Ghenadi. V, Grapă F. și Balint Gh. (2002), conceptul de „exercițiu fizic” și-a modificat sensul și conținutul
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
fiecare calitate motrică de bază, un element caracteristic, ca predominanță: Viteza, îndemânarea, rezistența și forța sunt cele patru calități motrice de bază, care în practică nu pot fi separate, fiind permanent într-o strânsă interdependentă și corelație. Viteza „Viteza (în accepțiunea cea mai largă) se referă în principal la iuțeala sau rapiditatea efectuării mișcării sau actului motric în unitatea de timp.” A. Dragnea - „Antrenamentul Sportiv”, 1996. Trebuie să amintim că în cadrul literaturii de specialitate studiate am întâlnit excluderea vitezei ca termen
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
aflate în opoziție unele cu altele, care conferă interpretări diferite unei aceeași Weltanschauung. Revenind la concepția marxistă, avem de-a face cu o singură realitate, dar care este distorsionată de diferitele interpretări care i se acordă. În viziunea lui Mannheim, accepțiunea negativă a ideologiei ca distorsionare a realității este eliminată odată cu anularea ideii existenței unei ordini unificate a lumii, a unei realități singulare care atrage interpretări diferite. Acesta este momentul în care se realizează trecerea de la concepția particulară, la "concepția totală
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
astfel de înțelegere a ideologiei, chiar dacă pare generală și neutră, încearcă în fapt să se constituie într-o explicație alternativă la cea care conferă ideologiei în tradiție marxistă caracterul negativ: "Acolo unde comentatorii nemarxiști au reținut dubla conotație peiorativă asociată accepțiunii metaforice inițiale a termenului, ei au generalizat-o și au oferit o varietate de explicații suplimentare pentru distorsionarea sistematică a cunoașterii și manipularea interesată a convingerilor, pe care vor să le sugereze atunci când caracterizează drept ideologii anumite sisteme simbolice orientate
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
artă, ar fi o formă de manifestare a unei lipse de cultură, caracteristică unor persoane cu un redus bagaj intelectual. E o modalitate binecunoscută de a cataloga ceva fără să fi cercetat Îndeajuns pentru a Înțelege, deoarece, este necesară depășirea accepțiunii comune a termenului de “naiv” și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca stare de spirit, nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]