4,780 matches
-
Legii lustrației, ce se inspiră din Declarația de la Timișoara, prevede limitarea accesului la demnități publice al celor care au făcut parte din structurile de partid și din aparatul represiv al regimului comunist. Sînt vizați cei care au deținut următoarele funcții: activiști salarizați ai PCR și UTC, cadre cu funcții de conducere în PCR și UTC, membri ai Consiliului de Miniștri, ai Marii Adunări Naționale și cei aflați în conducerea Uniunii Asociației Studenților Comuniști, redactori din unitățile de presă și edituri ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deținerea" pistolului, era acuzat și că l-ar fi înjurat pe Groza în alegerile din 1946. Savel Pintilie (n. 1916), agricultor din Bucecea, va fi arestat cînd a ajuns colectivizarea și la ei, în primăvara lui 1959. Le-a spus activiștilor: "De ce vreți să luați pămîntul cu care tata a fost împroprietărit? Știți voi că tata a fost prizonier de război și este veteran și invalid?" Această frază îi va fi fatală: va suferi o condamnare de 3 ani petrecuți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
progres social, firește în orice orînduire, este semnificativ, pentru că, îndreptățit remarcă istoricul literar, partidul construiește mai ales "omul nou". Aici cultura este chemată să se implice și să ilustreze, totul gravitînd, cu excesivă obediență, în jurul eroului pozitiv, care este sau activistul, sau omul simplu "din popor". Despre "omul nou" și aspectele inovatoare în lirica actuală scria și Al. Călinescu, într-un articol cu același titlu, în "Iașul literar", aprilie 1964, p. 73-74. Criticul foii ieșene, în maniera triumfalistă a epocii, afirmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întocmirii listelor de către comisiile special numite. E ziua cea mare a triumfului Birocrației. Și după ce birocrația rasistă în atmosferă de inventariere și de lagăr de concentrare și-a încheiat lucrările, femeile străine și copiii lor sînt alungați. Abia atunci îngăduie activiștii lui Ezdra poporului să intre în oraș, să-și caute adăpost. Celor ce înțeleg anevoie cuvintele Sfîntului Pavel am ieșit de sub blestemul legii și am stat sub milă le-ar fi de folos să citească întîia carte a lui Ezdra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securitate și din alte unități ale ministerului de Interne erau cei care acționau direct pentru supravegherea și intimidarea populației. Securitatea, Miliția, procuraturile militare, grănicerii erau subordonați la rîndul lor secțiilor specializate ale CC al PCR. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid, înainte de a lucra în Securitate. Cînd încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru supravegherea, intimidarea și terorizarea populației. Securitatea, miliția, procuraturile militare, grănicerii erau subordonați la rîndul lor secțiilor specializate ale CC al PCR. Miniștrii de interne și șefii Securității au fost cu toții soldați fideli ai partidului. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid înainte de a lucra în Securitate". Sînt menționați, în calitatea lor de demnitari ai aparatului represiv, cei responsabili pentru sutele de mii de morți și deportați, de la Teohari Georgescu și Alexandru Nicolschi (Grünberg), la Alexandru Drăghici și Alexandru Moghioroș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lipsească: "Declararea crimelor și abuzurilor regimului comunist în baza dovezilor existente ca fiind crime împotriva umanității și, în consecință, imprescriptibile juridic". La care mai adăugăm: Toate nedreptățile și nelegiuirile făcute de regimul comunist trebuie reparate prin legi. De exemplu: foștii activiști comuniști de frunte, foștii conducătorii ai Securității, ai miliției și ai Ministerului de Interne, ai "Justiției" comuniste, foștii torționari să nu poată beneficia de pensii peste nivelul minim al populației. Pensia foștilor deținuți politici și a urmașilor direcți ai acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanității comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi și alte forme comemorative în raport cu activiștii comuniști. Interzicerea afișării în public a simbolurilor și însemnelor comuniste (steaua roșie, drapelul roșu cu secera și ciocanul, stema RPR, respectiv RSR), cu excepția contextului educativ antitotalitar. Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afișe, pliante, cărți, filme, cîntece), cu excepția contextului educativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a împins în cele din urmă arbitrarul în cotidian. Prin '89, Securitatea era de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas pînă astăzi, cînd structurile ei continuă să impregneze societatea. Moștenitorii ei sînt clasa politică a foștilor activiști, securiști și informatori, care au tot interesul să păstreze în continuare, sub acoperirea unui discurs de subestimare a răului, cît mai puțin știrbite structurile și puterea ei. Voința politică a fostei Securități a fostului activ al partidului comunist, dominată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voie la Centrul Universitar cu un pachet de scrisori. Scrisorile le primise în timpul vacanțelor sau al practicii în producție tocmai de la colegii care fie îl criticaseră, fie nu avuseseră curajul să-i ia apărarea. În ele se vorbea despre abuzurile activiștilor în campania de colectivizare a agriculturii, despre prostia nu știu cărui secretar de partid, despre propaganda mincinoasă, despre fractura dintre vorbe și fapte în politica partidului. Tovarășii de la Centrul Universitar au predat corespondența organelor de securitate, iar organele, ca să țină dreaptă balanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl interpretaseră drept crimă contra păcii. O asemenea interpretare subtilă nu ar fi fost posibilă fără contribuția altui poet, Mihu Dragomir, care își pîrîse confratele cu aceeași ușurință cu care trecuse de la legionari la comuniști. Despre delatorul acesta, ajuns mare activist cultural, Robert Cahuleanu spunea că are stilou verde, din care curge cerneală roșie. La Canal, Cahuleanu nu se astîmpărase. Spărsese el piatră, dar compusese și versuri. Poeziile lui, insuflate de cea mai adîncă dragoste de țară, erau învățate pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ani pentru totalul deținuților politici. Înfricoșător. Cifră geologică. Vîrsta glaciațiunilor, multiplicată cu opt. Sau, la scara evoluției umane, de patruzeci de ori mai mult decît paleoliticul, mezoliticul și neoliticul, împreună. Iar performanța aceasta halucinantă aparține judecătorilor militari, grupului restrîns de activiști de partid care, în locul șepcii și salopetei proletare, au ales să poarte caschetă și uniformă cu însemne și stele sovietice pe epoleți. Săracă, zestrea lor culturală nu-i ajuta să gîndească. Noțiunile pe care le aveau despre dreptate se dovedeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
împlinirea a 400 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna. Și unii, și alții urmăriseră același lucru: deșteptarea, redeșteptarea sentimentului național. În secolul al XIX-lea, autoritățile Bucovinei, supuse Austriei imperiale, îngăduiseră o manifestare ce le era ostilă; în secolul XX, activiștii partidului comunist, credincioși Moscovei proletare ruși de limbă română, cum i-a numit filosoful Petre Țuțea, alt mare întemnițat al vremii -, i-au arestat pe studenții patrioți, i-au batjocorit în anchete și în procese trucate și i-au expediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr pe țăranii de la Răstoaca, peste douăzeci la număr, cu toții condamnați pentru că s-au opus colectivizării. Întîmplarea este redată în amănunt, eroul fiind cel mai iubit fiu al poporului: "Haite de activiști de partid intrau seara prin casele vreunui gospodar și nu ieșeau de acolo decît după ce șeful familiei binevoia să semneze adeziunea de intrare în colectivă. În urma activiștilor rămîneau ai casei, plini de sînge, cu capul spart, mulțumiți totuși că scăpaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
redată în amănunt, eroul fiind cel mai iubit fiu al poporului: "Haite de activiști de partid intrau seara prin casele vreunui gospodar și nu ieșeau de acolo decît după ce șeful familiei binevoia să semneze adeziunea de intrare în colectivă. În urma activiștilor rămîneau ai casei, plini de sînge, cu capul spart, mulțumiți totuși că scăpaseră doar cu atîta. În ziua în care se strînseseră destule adeziuni și urma să se declare oficial constituirea gospodăriei agricole colective, țăranii și-au dat din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o la sănătoasa. A doua zi, au intrat în sat trupele de securitate. Au arestat jumătate din localnici, bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe picioare ? Un imn marelui Stalin ? — Cu iertare, nu prea cred că găsesc în caietele mele note potrivite pentru astfel de cântece, ce ar cere niște coruri impunătoare. — Zău ? Dar ia aruncă dumneata, tovarășe, un ochi peste aceste versuri, și activistul de partid îi și trântește o mapă plină de poezii închinate lui Stalin. Texte scrise de poeți ce aveau să devină imediat mari și să ia locul celor care protestau împotriva regimului, indiferent dacă aveau talentul necesar sau nu. Subiectele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erau cele care contau. Cristi paralizează, regăsind printre numele acelea câțiva cunoscuți cărora le refuzase textele foarte slabe cu ani buni în urmă, iar acum deveneau adevărate glorii. — Uite, la sfârșit ai și note, că tot te plângeai, zâmbește ironic activistul. Domnule, cu greu aș putea alege ceva de aici, îmi plac toate. Da ? Ia, uite-o p-asta, ia citește-o p-asta, și îi arată cu degetul său gros textul : Lui Stalin slavă, slavă cântăm, Pe drumul lui mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un imn lui Stalin Lumii noi conducător și învățător Și-n corul de popoare glasul ni se-nalță Stalin, far nemuritor ! — Pe morții mă-tii dacă am să cânt așa ceva ! și, într-un acces de furie, aruncă toate foile în fața activistului, care începe să râdă. N-am să mă tăvălesc în mocirla asta ! — Dacă mâine sau cel târziu poimâine, tovarășe Vasile, nu vei alege un cântec de-aici și n-am să-l aud în mahalale, nici măcar acolo nu vei avea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
urmează, ești demontat cu fiecare articol. Un bețiv. Un curvar. Un drogat și un libidinos. Câți te mai ascultă într-o seară ? Zece, poate doisprezece oameni ? Ei te vor duce mai departe ? Plăcile tale sunt de negăsit, iar dacă vreun activist le prinde, le va sparge într-o secundă. Cum să rămână piesele tale când nu vor mai putea fi ascultate ? Tu nu vezi că te îndrepți spre neant ? — Marie, ce naivă ești... Un copil credul care l-a apucat pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scenă multe piese, printre care Năpasta, unde a și jucat rolul lui Ion, iar ropotul de aplauze de la sfârșitul spectacolului i-a amintit de zilele sale de glorie. Avea planuri mari cu teatrul, dar cum se apropia de succes, un activist de partid era trimis să-i strice socotelile. Impunându-i-se să aibă în repertoriu piese închinate lui Stalin și noii puteri și bolnav din nou, din cauza condițiilor mizere în care lucra, va abandona și acest proiect. Va fi nevoit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai Însemna „valoarea” În „noile condiții”, după o „falsă revoluție” când „ne păștea pericolul ca vechii comuniști să preia din nou puterea?!”... Nu, valoarea nu mai era ceea ce cu toții crezuserăm că este, noi, naivii, care luptaserăm cu cohorte de cenzori, activiști și securiști specializați, decenii la rând, pentru a readuce criteriile valorii afirmate de clasicii noștri și de marii scriitori și critici dintre războaie! Nu, valoarea estetică trebuia să devină valoarea estetică, concept forjat la Paris de soții Ierunca și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă samavolniciei activiștilor și securiștilor care trebuiau să facă iute „colectivizarea”, adică spolierea brutală a țăranului nu numai de avutul său, pământul, uneltele și vitele, dar de propria-i demnitate și echilibru intern, moral.Ă N. Manolescu afirma de curând - afirmație pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
juriul Uniunii Scriitorilor, din care făceau parte printre alții Geo Dumitrescu și N. Manolescu, a oferit cele două premii de proză lui Șt. Bănulescu, pentru romanul Cartea de la Metopolis și lui N. Breban pentru Bunavestire. Mai bine de o lună, activiștii de la secția c.c. a partidului au făcut presiuni asupra juriului Uniunii Scriitorilor să renunțe la a doua nominalizare, dar, după cum se știe, nu au reușit, cei doi, Geo, fie iertat, Manolescu și colegii lor s-au ținut tare, iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
largi, diverse, umane, nu aleg În funcții importante necunoscuți și acest lucru, simplu, explică cum de și azi, la un deceniu și jumătate de la căderea comunismului În țările din Est, În Ungaria, Polonia, ba chiar și În reunita Germanie, foștii activiști din eșalonul doi sau de tineret comunist, dacă nu sunt la cârma țării, conduc, oricum, partide influente În parlamentele țărilor lor. Azi, o vedem foarte bine - sau, mă rog, eu trag această concluzie! -, insistenta „luptă anti-comunistă” și insistența ei În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]