7,542 matches
-
cealaltă jumătate din zi o petrecea descoperind oameni și priveliști. Câteodată norocul o punea în contact cu alții care, ca și ea, trăiau din inteligență și imaginație, așa cum a fost momentul când l-a întâlnit la Viena pe un alt adept al călătoriilor, filosoful austriac Rudolf Kassner (1873-1959). Întoarcerile ei la Paris însemnau nopți târzii, frecventarea cartierelor de prostituate și destrăbălare, ea însăși numind-o perioada ei de desfrâu 37. Mișcările ei erau greu de trasat. Se afla ea oare la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Grecia l-a cunoscut pe celălalt André prin intermediul lui Fraigneau: André Embiricos (1901-1975), un scriitor frumos și psihanalist aspirant, cultivat, dulce la vorbă, fiul unui magnat armator care pe vremea aceea se afirmase ca un comunist de stânga și un adept al libertății politice și sexuale. Embiricos nu vorbea englezește și conversa în franțuzește cu Marguerite. Embiricos și Yourcenar s-au atașat unul de altul probabil mai mult datorită unei admirații reciproce și a fascinației diferenței, decât din rațiuni romantice. Ea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
au supraviețuit până în secolul al XVI-lea și despre care citise Yourcenar. Savanții olandezi și flamanzi recuperaseră istoria secretă a adamiților, iar ea citea fluent în aceste limbi. Cîteodată numiți Frații și Surorile Cugetului Liber, ei practicau nuditatea și erau adepții copulației în grup, dansând și preacurvind noaptea la lumina lunii, așa cum relatează Cyprien 76. Acum intriga se complică: Zenon este implicat. Preafrumoasa concubina a doisprezece tineri rămâne gravidă și își ucide copilul născut prematur: arestată, ea îl denunță pe amantul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tare încât zeița a salvat-o de la moarte de mâna dușmanilor ei. Yourcenar a subliniat aceste pasaje despre Baubo în exemplarul ei din cartea lui Kerényi83 bisexuală a marii zeițe prezente la Eleusis 81. Și tot el a arătat cum adepții lui Eleusis credeau într-o prăpastie între pământ și infern în care se intra printr-o gaură misterioasă care nu era vizibilă cu ochiul liber, la Eleusis: "spicul care a deschis priveliștea în prăpastia seminței 82. Yourcenar a fost profund
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
că această moștenire se eroda în vest. Mishima a încercat să pună la cale o lovitură de stat împotriva armatei japoneze împreună cu câțiva membri ai grupării sale paramilitare, Tate no Kai (Societatea scutului). Când atentatul nu a reușit să atragă adepți din rândurile infanteriei, dezamăgit, Mishima s-a sinucis. În 1970, tocmai când avea 45 de ani el și un coleg și-au făcut hara-kiri (numit și seppuku) o sinucidere rituală prin spintecare. Multe din operele lui tratează o perfecțiune sexuală
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe de o parte și criticile din partea multor universitare feministe și critici homosexuali, pe de alta. Cu toate acestea, Yourcenar a reușit să-și păstreze individualitatea și să se asigure că va face parte din istorie. În ciuda sfatului de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se dovedește un instrument util observațiilor de finețe și rafinament: fiindcă romanul, o specie înzestrată cu o extremă capacitate de metamorfozare ce o face să "devină" gen autonom, a atras, cum remarcă judicios autoarea, un număr mult mai mare de adepți din toate câmpurile posibile (pornind de la creație și încheind cu interpretarea lui), studiile destinate parodiei sunt în număr mult inferior celor ce privesc romanul. Trimiterea la lucrările consultate (cele mai importante neținând de arealul cultural românesc, după cum precizează iarăși autoarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le-am enumerat în paginile anterioare dezvoltă apropieri substanțiale cu romanul lui Rabelais, de aceea ne-am permis să le acordăm o atenție sporită. Ipoteza unei influențe a acestui tip de literatură asupra scriitorului francez, pe lângă literatura folclorică al cărei adept s-a declarat ori de câte ori a avut ocazia, a fost demonstrată, de-a lungul timpului, de istoricii literari pe care i-au preocupat îndeosebi călătoriile întreprinse de "abstrăgătorul de chintesență" în Italia. Cu acest prilej, Rabelais a intrat în contact direct
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lătinești pe care le știi din cap". Sub bunul străin, cuvântul împrumutat despre care cu justețe vorbea Bahtin, se ascunde aceeași limbă latină ce a iradiat, cu siguranța modului unic de cunoaștere lingvistică, în întreaga lume romanică, deci își avea adepți și în Spania păturilor largi de populație, nu numai în cler. Ea se va îmbina, cum se întâmplă demonstrativ și în acest scurt episod introductiv, cu limbajul neintelectualizant al vulgului (fapt evident în verbalizarea agresivă din citatul de mai sus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul spre postmodernism Secolul XX debutează și el sub imperiul unui paradox: numărul deosebit de mare de adepți pe care i-a adjudecat romanul atât din partida scriitorilor înșiși, cât și din cea a cititorilor este subminat de numărul redus al subiectelor propriu-zise, cele care constituie "materia primă" a operelor respective. Criza limbajului, făcută publică o dată cu apariția scrierilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se poate vedea, dezavuând literatura angajată în spiritul căreia i se cere să scrie, Soljenițîn nu se gândește deloc la o literatură autoreferențială sau ludică. El se recunoaște a fi tot un scriitor angajat, dar solicitat de alte repere decât adepții realismului socialist: "(...) sarcina scriitorului este de a trata subiecte universale și eterne: misterele inimii și ale conștiinței umane". Și unde se vădesc mai intens aceste mistere dacă nu în condițiile limită ale vieții, printre care se numără recluziunea și iminența
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește! Chiar și simbolismul acestui cult în care se exprima durerea pentru o moarte cu totul prematură și dorința arzătoare a unei învieri care ar fi readus întinerirea, trebuie să-i fi procurat mulți adepți în perioada elenismului târziu. În ciuda atâtor diversități de detalii, cele trei culte ale misterelor au vizibil o idee fundamentală în comun: moartea și continua reînflorire constatată în natură se condensează simbolic în mitul unei divinități tinere a vegetației, pe care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imperiului, unde la Roma și în împrejurimi - numai la Ostia s-a demonstrat existența a cel puțin 15 mithree -, iar marginile septentrionale de pe Rin au devenit punctele sale fundamentale. Este vorba despre un cult pur masculin care și-a găsit adepții îndeosebi printre soldații armatei romane. Figura centrală a acestui cult este zeul persan al luminii, Mithra, care răpește un taur aflat sub puterea lunii și din porunca lui Apollo îl ucide; descrierea acestui fapt este motivul central al imaginii de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luminoasă în lumea de dincolo. Un banchet sacru îi reunea și membrii acestei comunități de cult, rechemând atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor adepților acestor culte, suntem înclinați să credem totuși că datorită răspândirii lor în mai toate sectoarele lumii elenistice precum și densitatea lor aproximativă din marile centre locuite, ne dau de înțeles că numărul prozeliților lor nu era lipsit de relevanță. Cel mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dobândirea unei anumite certitudini asupra evoluției vieții proprii ducea spre un fatalism obscur, exprimat prin inscripțiile funerare ale vremii. Cunoașterea aparentă a unui răspuns datorat influenței aștrilor bloca tendința omului antic de a se mai ruga divinităților și provoca în adepții astrologiei un dispreț față de credința în religiile antice. O cale de ieșire din obligația hotărâtă a destinului marcat de astrologie avea să-i fie oferită omului antic de magie care, prin intermediul unor practici misterioase, se angaja să supună atât puterea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de mântuire ce se putea dobândi doar prin anumite rituri, ce tindeau spre asimilarea celui inițiat cu zeul însuși. Fascinația exercitată asupra maselor populare de mărturia primilor creștini, nu a scăpat atenției ierarhiei acestor culte care au căutat să prezinte adepților lor analogii evidente din ritualul creștinilor pentru captarea acelora prin inițiative neortodoxe. Un cult al misterelor de o importanță deosebită, datorită caracteristicilor sale militare, era cel al lui Mithra fondat pe baza dualismului persan care considera lumea teatrul unei dialectici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persan care considera lumea teatrul unei dialectici dintre bine și rău. Din această concepție a universului s-a dezvoltat o specie de dinamism etic care, distingând mithraismul de toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții, soldați supuși ordinelor lui Mithra, trebuiau să se opună fără încetare acțiunii puterilor demoniace. De aici se poate înțelege motivul pentru care cultul mithraic a cunoscut o popularitate crescândă pe lângă legiunile romane staționate de-a lungul Rinului și al Dunării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
funcționari în administrația publică a acestei instituții. Pentru Tertulian (155-230), creștinul nu poate îmbrăca o funcție civilă datorită pericolului idolatriei, iar în Apologeticum (38, 3) accentuează concepția de prezentă în Ad Diognetum, 5, despre autonomia creștinului în treburile publice. Printre adepții noii religii se evidenția diversitatea existentă între sfera politică și cea religioasă: apare o concepție originală despre puterea civilă legitimă prin natura sa, dar golită de caracterul sacral. Opoziția nu este îndreptată împotriva romanității în general din moment ce este recunoscută valoarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Raportul dintre lumea greco-romană și creștinism, în ciuda tuturor asimilărilor istorico-religioase constatate, nu a fost lipsit de prejudecăți din antichitate până astăzi. Pentru creștini conceptul de păgânism implica o evaluare negativă a lumii greco-romane. Neînțelegeri care au marcat opinia publică, față de adepții mesajului biblico-creștin, au fost numeroase. Manualele de Istoria Bisericii depășesc chiar și în zilele noastre parțial asemenea locuri comune, a căror problematică a fost deja evidențiată prin cercetări specifice. Literatura existentă referitoare la acest aspect ne îngăduie analiza aspectelor considerate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate; ia în considerație măreția reală a acestuia și se exprimă cu respect față de adepții acestui cult. Deși nu-i lipseau cunoștințele detaliate, nu reușește pentru nimic să-i înțeleagă substanța, motiv pentru care îl descrie după criteriile religiozității antice care, spre sfârșitul secolului IV, căpătase trăsăturile unui liberalism nivelator. 4.5. Problema intransigenței creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rămână integru până în azi în ciuda tuturor ostilităților. Datorită acesteia, evreului îi era permis să ucidă și chiar era obligat în anumite cazuri, pentru că idolatrul, care atenta la religia lui Jahve, era un vinovat fără iertare, un dușman care trebuia distrus. Adeptul lui Jahve nu trebuia să aibă milă de el, chiar dacă îi era părinte sau frate: cruțarea idolatrului devenea delict. Din acest motiv Moise a poruncit să fie uciși, fără nici o deosebire, adoratorii vițelului de aur (cf. Ex 32, 27), iar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
idealizatorul acestui sistem moral, printr-un zel și o statornicie vrednică de cauza îmbrățișată, cu o scrupulozitate care uimește, a cernut în cele 14 epistole rămase, faptele permise și cele nepermise unui creștin, dictând normele de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat, de la un subiect la altul, profitând de toate ocaziile ivite, pentru a dicta aceste reguli cu scopul precis de a dărui creștinătății un codice moral și disciplinar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mentalitatea războinică se poate vedea în Paedagogus (Paidagogos), III, 11, 59, 2, de unde aflăm că, pentru Biserica primară, căutarea păcii excludea până și simpla reprezentare a instrumentelor de război, care ar fi putut crea un dezechilibru în mentalitatea pacifică a adepților lui Cristos. Acest ultim aspect ar fi devenit o întrerupere a dinamicii convertirii, o reîntoarcere spre acea mentalitate de violență specifică stării păgâne și religiei idolatrice. În același fragment se poate remarca interzicerea reprezentării armelor pe sigilii, văzută ca o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
izvorâtă din divinitate. Origene răspunde punct cu punct la toate acuzațiile interlocutorului: creștinii nu sunt niște revoluționari din moment ce nici primii ucenici ai lui Isus, după moartea sa, nu au organizat vreo revoltă socială. Cristos însuși este un conducător pașnic, iar adepții săi sunt izolați doar aparent, întrucât sunt inserați în corpul social al statului și colaborează activ prin rugăciune. Rugăciunea, afirmă teologul, trebuie adresată lui Dumnezeu, superior tuturor celorlalte ființe, în așa fel încât creștinii să se poată uni cu toate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în măsura în care acestea erau legate de gloria pământească. Acesta este mesajul din Apologeticum 38, 3 unde activitatea, inclusiv cea politică, pare să fi fost percepută ca un serviciu pentru lume, înțeles ca specie umană. Această dimensiune internațională a creștinismului pretindea ca adepții săi, deși trăiau cu o anumită detașare în lume să se simtă simultan profund uniți cu restul omenirii: dovada este că îi consideră pe toți oamenii în același fel, fără distincție între împărat și ultimul dintre sclavi, din moment ce le este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]