5,887 matches
-
anumită însușire a unui obiect și concomitent gradul de realizare a însușirii: o casă mică/mare, un stâlp înalt/scurt, un om înalt/scund, o potecă lată/ângustă, o frunză verde/galbenă/ruginie/roșie etc. În sistemul lexical al limbii, adjectivele se înscriu în serii semantice de diferite dezvoltări, în funcție de reflectarea realităților ontologice în interiorul raportului limbă-gândire. Seriile au ca trăsătură comună o anumită proprietate a obiectelor lumii extralingvistice, iar constituenții seriilor, variante de realizare a acestor proprietăți: formă (rotund, pătrat, oval
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a acestor proprietăți: formă (rotund, pătrat, oval etc.), greutate (greu, ușor), dimensiuni spațiale (lung, scurt; lat, îngust; larg, strâmt; înalt, scund etc.) sau temporale (vechi, nou, bătrân, tânăr), culoare (verde, alb, albastru, galben etc.) ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile de combinare în planul semantic al textului; datorită caracterului său polisemantic, adjectivul mare, relativ indiferent la conținutul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lat, îngust; larg, strâmt; înalt, scund etc.) sau temporale (vechi, nou, bătrân, tânăr), culoare (verde, alb, albastru, galben etc.) ș.a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile de combinare în planul semantic al textului; datorită caracterului său polisemantic, adjectivul mare, relativ indiferent la conținutul lexical al substantivului, se poate realiza printr-un număr nedeterminat de substantive, diferite sub aspectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a.m.d. Însușirea exprimată de adjective se actualizează prin intermediul substantivelor. În funcție de specificul interpretării lingvistice a realității ontologice, sfera semantică a adjectivului prezintă diferite grade de deschidere, concretizate în posibilitățile de combinare în planul semantic al textului; datorită caracterului său polisemantic, adjectivul mare, relativ indiferent la conținutul lexical al substantivului, se poate realiza printr-un număr nedeterminat de substantive, diferite sub aspectul semantic în care se înscriu: casă mare, frunză mare, pădure mare, apă mare, leu mare, om mare (sens fizic) etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare, relativ indiferent la conținutul lexical al substantivului, se poate realiza printr-un număr nedeterminat de substantive, diferite sub aspectul semantic în care se înscriu: casă mare, frunză mare, pădure mare, apă mare, leu mare, om mare (sens fizic) etc.; adjectivul scund caracterizează, de obicei, obiecte din câmpul semantic uman: om scund, băiat scund, femeie scundă, dar stâlp scurt. Observații: Aceste limite semantice sunt relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă mare, frunză mare, pădure mare, apă mare, leu mare, om mare (sens fizic) etc.; adjectivul scund caracterizează, de obicei, obiecte din câmpul semantic uman: om scund, băiat scund, femeie scundă, dar stâlp scurt. Observații: Aceste limite semantice sunt relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare, leu mare, om mare (sens fizic) etc.; adjectivul scund caracterizează, de obicei, obiecte din câmpul semantic uman: om scund, băiat scund, femeie scundă, dar stâlp scurt. Observații: Aceste limite semantice sunt relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat de adjective exprimând proprietatea deja reprezentată: lădiță nu admite adjective exprimând dimensiuni spațiale: sintagma lădiță mică e pleonastică, iar lădiță mare este marcată de incompatibilitate. Substantivul poate fi determinat numai de adjective exprimând diferite grade de realizare a altor proprietăți: greutate (lădiță
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat de adjective exprimând proprietatea deja reprezentată: lădiță nu admite adjective exprimând dimensiuni spațiale: sintagma lădiță mică e pleonastică, iar lădiță mare este marcată de incompatibilitate. Substantivul poate fi determinat numai de adjective exprimând diferite grade de realizare a altor proprietăți: greutate (lădiță grea/ușoară), culoare (lădiță verde/albastră/roșie) etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat de adjective exprimând proprietatea deja reprezentată: lădiță nu admite adjective exprimând dimensiuni spațiale: sintagma lădiță mică e pleonastică, iar lădiță mare este marcată de incompatibilitate. Substantivul poate fi determinat numai de adjective exprimând diferite grade de realizare a altor proprietăți: greutate (lădiță grea/ușoară), culoare (lădiță verde/albastră/roșie) etc. Dacă însușirea se impune ca esențială, definitorie pentru obiect, adjectivul poate deveni substantiv: un om bătrân ® un bătrân/bătrânul. În sistemul lexical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lădiță mare este marcată de incompatibilitate. Substantivul poate fi determinat numai de adjective exprimând diferite grade de realizare a altor proprietăți: greutate (lădiță grea/ușoară), culoare (lădiță verde/albastră/roșie) etc. Dacă însușirea se impune ca esențială, definitorie pentru obiect, adjectivul poate deveni substantiv: un om bătrân ® un bătrân/bătrânul. În sistemul lexical al limbii există cuvinte care se actualizează, în textul lingvistic, fie ca substantive, fie ca adjective: bătrân, tânăr, savant, înțelept, fruntaș, leneș, ipocrit etc. La acești termeni distincția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albastră/roșie) etc. Dacă însușirea se impune ca esențială, definitorie pentru obiect, adjectivul poate deveni substantiv: un om bătrân ® un bătrân/bătrânul. În sistemul lexical al limbii există cuvinte care se actualizează, în textul lingvistic, fie ca substantive, fie ca adjective: bătrân, tânăr, savant, înțelept, fruntaș, leneș, ipocrit etc. La acești termeni distincția substantiv-adjectiv nu mai are baze semantice, ci numai de natură sintactică: poziția în interiorul sintagmei nominale; adjectivul ocupă poziția constituentului dependent: un om bătrân, un savant bătrân, un înțelept
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvinte care se actualizează, în textul lingvistic, fie ca substantive, fie ca adjective: bătrân, tânăr, savant, înțelept, fruntaș, leneș, ipocrit etc. La acești termeni distincția substantiv-adjectiv nu mai are baze semantice, ci numai de natură sintactică: poziția în interiorul sintagmei nominale; adjectivul ocupă poziția constituentului dependent: un om bătrân, un savant bătrân, un înțelept bătrân, un bătrân înțelept. Adesea, identitatea morfologică a termenilor din această serie de unități lexicale depinde de topică; în limba română, adjectivul urmează substantivul: un tânăr muncitor. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
natură sintactică: poziția în interiorul sintagmei nominale; adjectivul ocupă poziția constituentului dependent: un om bătrân, un savant bătrân, un înțelept bătrân, un bătrân înțelept. Adesea, identitatea morfologică a termenilor din această serie de unități lexicale depinde de topică; în limba română, adjectivul urmează substantivul: un tânăr muncitor. În topica subiectivă, adjectivul precede substantivul: un tânăr muncitor. În plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituentului dependent: un om bătrân, un savant bătrân, un înțelept bătrân, un bătrân înțelept. Adesea, identitatea morfologică a termenilor din această serie de unități lexicale depinde de topică; în limba română, adjectivul urmează substantivul: un tânăr muncitor. În topica subiectivă, adjectivul precede substantivul: un tânăr muncitor. În plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelept bătrân, un bătrân înțelept. Adesea, identitatea morfologică a termenilor din această serie de unități lexicale depinde de topică; în limba română, adjectivul urmează substantivul: un tânăr muncitor. În topica subiectivă, adjectivul precede substantivul: un tânăr muncitor. În plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
serie de unități lexicale depinde de topică; în limba română, adjectivul urmează substantivul: un tânăr muncitor. În topica subiectivă, adjectivul precede substantivul: un tânăr muncitor. În plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri...” (L. Blaga, p. 27) În structura sintactică a textului, adjectivul se subordonează substantivului, cu care dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri...” (L. Blaga, p. 27) În structura sintactică a textului, adjectivul se subordonează substantivului, cu care dezvoltă sintagme nominale de gradul I, constituent fundamental al nucleului propozițional: „De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot.” (M. Eminescu, I, p. 273) sau sintagme nominale de gradul II, în alcătuirea sintagmei verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nucleului propozițional: „De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot.” (M. Eminescu, I, p. 273) sau sintagme nominale de gradul II, în alcătuirea sintagmei verbale: „Neguri albe, strălucite/Naște luna argintie.” (M. Eminescu, I, p. 72) Este definitorie pentru adjectiv poziția sintactică de termen dependent în desfășurarea relațiilor de dependență: „Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă.” (M.Eminescu, I, p. 74) și a relațiilor de dublă dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termen dependent în desfășurarea relațiilor de dependență: „Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă.” (M.Eminescu, I, p. 74) și a relațiilor de dublă dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de regent. Unele adjective pot fi determinate de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
galbeni îl încarcă.” (M.Eminescu, I, p. 74) și a relațiilor de dublă dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de regent. Unele adjective pot fi determinate de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri circumstanțiale: totdeauna folositor, necesar oriunde etc. În desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri circumstanțiale: totdeauna folositor, necesar oriunde etc. În desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența la sintagma nominală, având ca regent un substantiv sau pronume, adjectivul se distinge de adverb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența la sintagma nominală, având ca regent un substantiv sau pronume, adjectivul se distinge de adverb, care are același conținut semantic: exprimă însușiri (ale unei acțiuni verbale). În sistemul lexical al limbii există termeni univoci sub aspectul sensului lexico-gramatical de gradul I; aparțin clasei adjectivului și, în consecință, pot intra numai în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]