27,712 matches
-
numeroase volume și studii, în edituri și în reviste din țară și din străinătate, fiind distinși cu premii acordate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Internațională a Criticilor de Teatru sau de importante publicații de specialitate. Unii cercetători sunt redactori-șefi, redactori-șefi adjuncți sau membri în colectivele redacționale ale unor publicații academice, universitare ori profesionale, atât din țară, cât și de peste hotare. După ce au alcătuit unul dintre cele mai bogate fonduri de documente etnofolclorice din țară, cercetătorii folcloriști au trecut la realizarea unor
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
și 1974 a fost lector de limba română la universitățile din Torino și Milano, iar în 1994 - visiting professor la universitățile din Napoli și Salerno. Între 1999 și 2001 predă la Universitatea Ca’Foscari din Veneția, aici fiind și director adjunct al Centrului Român de Cultură și Cercetări Umaniste. Ales vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România, este și membru în consiliul de conducere al Societății „Limba noastră cea română” din Republica Moldova, coordonator al Centrului de Cercetări „Logos”, coordonator al
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
interimat, la conducerea Institutului, care se va numi de acum înainte Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, a fost numit în 1966 Alexandru Dima, din 1973, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, iar din 1993 până în 2003 director este Dan Grigorescu. Directori adjuncți au fost Ion Vitner (1952-1955) și Mihai Novicov (1955-1973). În calitate de secretari științifici au funcționat I.C. Chițimia, Stancu Ilin, Ionel Oprișan, Mircea Anghelescu, Mihai Moraru, Michaela Șchiopu, Nicolae Mecu, Adriana Mitu și Laurențiu Hanganu. Institutul are și o „preistorie” a sa
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
redactor la revista „Művészet” din Târgu Mureș, apoi, între anii 1959 și 1963, coordonează pagina literar-artistică a revistei „Korunk” din Cluj. La mijlocul anilor ’60 se stabilește la Târgu Mureș, lucrând ca redactor, apoi, între 1969 și 1989, ca redactor principal adjunct la revista „Igaz Szó”. În 1992 se pensionează din redacția revistei „Látó”. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, italiană, spaniolă, catalană și germană, traduce din mai toată poezia europeană, ca și din teatrul lui Shakespeare, Fernando de Rojas ș.a. De asemenea
JÁNOSHÁZY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287665_a_288994]
-
Universitatea din București (1923-1926). A fost corespondent, iar după aceea redactor al ziarului „Keleti Újság” din Cluj (1926-1930), redactor-șef al săptămânalului „Bukaresti Magyar Kurír” (1931-1933), reporter, apoi redactor responsabil al cotidianului „Brassói Lapok” (1934-1941), din 1942 devenind redactor-șef adjunct al săptămânalului timișorean „Déli Hírlap”. Sub acuzații false este condamnat la închisoare. Din a doua jumătate a anilor ’40 se stabilește la Cluj, unde lucrează ca redactor de editură și colaborează la revistele „Korunk”, „Igaz Szó”, „Utunk”, publicând un șir
KAKASSY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287697_a_289026]
-
a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium (1969) și Nevoia de adevăr (1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul social cu
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
din Cluj luându-și bacalaureatul în 1937, urmează cursurile Facultății de Drept a Universității din același oraș, obținând și titlul de doctor în drept. Face ulterior studii filologice și economice în Italia și în țară. Este, succesiv, avocat și judecător adjunct la tribunalul din Cluj (1942-1946), apoi se mută la București, unde, după o scurtă perioadă în care activează ca secretar cultural al Alianței Populare Maghiare (1946-1949), va fi redactor la Editura de Stat (1949-1951), fondator și colaborator principal al cotidianului
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
GAUDEAMUS, publicație editată de Institutul Pedagogic din Oradea, apărând lunar din 1969 până în 1973, cu subtitlul „Revistă studențească de cultură”. Redactor-șef este Sever Dumitrașcu, secretar general de redacție - Ion Ghiur, redactori-șefi adjuncți - Florin Druță și Ioan Derșidan. Rubrici: „Pagini din istoria patriei”, „O pagină de filosofie”, „Poezie și proză”, „Cronica arheologică”, „Minutul studențesc”, „Reportaj”, „Omicron”, „Flux și reflux în Alma Mater”, „Cronica științifică”, „Cronica dramatică”, „Sport”, „Revista revistelor” ș.a. Se publică poezie de
GAUDEAMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287174_a_288503]
-
, periodic de cultură apărut la Bacău, lunar, între 1969 și 1973, cu subtitlul „Revista Asociației Studenților din Institutul Pedagogic Bacău”. Colectivul redacțional e format din Valerian Ciubotaru, Octav Eduard Lungu (redactor-șef), Valentin Tudose (redactor-șef adjunct), Ghiță Procopie (secretar de redacție) și George Dumitrescu (redactor). Rubrici: „Cercetări studențești”, „Cărți și autori”, „Proză”, „Cercetări”, „România pitorească”, „Interviuri”, „Magazin”, „Verba magistri”, „Poesis” ș.a. Semnează versuri Valentin Tudose, Mariana Oancea, Mihai Tatulici ș.a. În domeniul comentariului critic, N. Nicolescu
GAUDEAMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287175_a_288504]
-
, Anatol (23.II.1943, Ciobruciu - Transnistria), critic și istoric literar. Este fiul Liubei și al lui Pavel Gavrilov. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1965). A fost director adjunct (1988-1991) al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară (1991-1993), apoi șeful secției de teorie literară și literatură comparată a aceluiași institut. Și-a luat doctoratul în filologie
GAVRILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287180_a_288509]
-
De aici va ajunge la secția de critică literară a Facultății de Filologie a Universității din București, pe care o va absolvi în 1959. Este redactor la „Scânteia tineretului” între 1959 și 1964, iar între 1964 și 1967, redactor-șef adjunct la publicațiile pentru copii „Luminița” și „Arici Pogonici” și colaborator la „Cravata roșie”. În 1967 înființează „Cutezătorii”, revistă pentru tineret, de mare impact în epocă, unde va fi redactor șef-adjunct până în 1970. Director al Editurii Albatros între 1970 și 1974
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
de Filologie-Istorie a Universității din același oraș (1978), secția franceză-română. Și-a susținut doctoratul cu teza Paul Valéry și geneza poemului. Funcționează ca profesor de limba franceză la Calafat (1978-1985), redactor la revista „Ramuri” (din 1985), al cărei redactor-șef adjunct devine din 1990, director al Bibliotecii Franceze Omnia din Craiova, cadru didactic la Catedra de limbi romanice a Facultății de Litere și Istorie a Universității din Craiova. Debutează în „Ramuri” (1981), iar în volum cu Facerea poemului. Încercare de poietică
GHICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287254_a_288583]
-
se mai păstrează totuși ca relicvă a vremurilor trecute), comandantul ne spune Întotdeauna: „Dar de ce vreți să mergeți acolo, că nu mai e folosită Zarca”. „Vreau să vadă cum arătau Gherla și Sighetul În realitate - Îl lămuresc eu pe comandantul adjunct al Gherlei -, nu doar memorialul-muzeu pe care Îl vor vedea. Acolo, la Memorial, vor afla informații stocate, muzeificate, dar nu vor avea acces la condițiile propriu-zise de odinioară.” Ei bine, În spațiul acela imund de la Gherla, În subsolul nefolosit astăzi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1946-1949), apoi urmează Școala Pedagogică din Timișoara (1949-1953). Angajat în 1953 redactor la revista „Scrisul bănățean” (devenită ulterior „Orizont”), rămâne aici până în 1990; între timp, va fi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al publicației. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1968). O lungă perioadă secretar al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1969-1990), va fi ales și membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România (1972-1990). Între 1990 și 1994
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Revista de lingvistică și știință literară” (Chișinău), „Echidistanțe”, „Moldova”, „Mesagerul” (Chișinău). În 1992, i s-a încredințat funcția de secretar de redacție al „Anuarului de lingvistică și istorie literară”, în 1995-1996, a fost redactor-șef adjunct la „Echidistanțe”, iar din 1997, și-a asumat răspunderea de redactor-șef al „Revistei române”. A mai semnat cu inițiale și cu pseudonimul V.D. Zăiceanu. Cu profesionalismul care îl caracterizează, a redactat pentru Dicționarul literaturii române în secolul al XX
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
același oraș, obținând licența la cea din urmă în 1951. Funcționează apoi un timp ca bibliograf și cercetător științific la Biblioteca Academiei (1951-1963), după care se transferă la Institutul de Studii Sud-Est Europene, unde în 1974 este promovat redactor-șef adjunct al revistei institutului. Între timp, în 1970, dobândise titlul de doctor în filologie cu teza Cărțile de înțelepciune în cultura română, publicată mai întâi în limba franceză, în 1971, apoi în română, în 1972. Din 1990, este director al Institutului
DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286924_a_288253]
-
Editura Prometeu, fusese respins de cenzură. După război, scrie la „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Tribuna poporului”, „Veac nou”, „Scânteia tineretului”, „Orizont”, „Meridian”. Director, în 1946, al Teatrului Național din Craiova, între 1947 și 1950 este redactor, apoi redactor-șef adjunct la „Flacăra” (inițial „Revista literară”). În 1950, îl înlocuiește pe Miron Radu Paraschivescu (bolnav) la conducerea „Almanahului literar” din Cluj, pregătind transformarea acestuia în revista „Steaua”. Transferat pe șantierul hidrocentralei de la Bicaz, editează aici în 1952-1953 ziarul „Zorii socialismului”. În
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
cincea a publicației „Familia” editată de Iosif Vulcan începând din anul 1865. Comitetul de redacție inițial e alcătuit din Alexandru Andrițoiu (redactor-șef), Traian Blajovici, Emanoil Enghel, iar din 1967 li se alătură Dumitru Chirilă și Radu Enescu (redactor-șef adjunct). Revista își propune să afirme valorile literaturii române în spiritul tradiției instituite de înaintașii săi. În ciuda compromisului la care este nevoită să recurgă prin materialele propagandistice abundente din deceniul ’70-’80, publicația respectă criterii riguroase ale selecției valorice. Are rubricile
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
decembrie 1989 (ediție specială); la 28 decembrie 1989 își modifică titlul în „Flacăra libertății”, la 5 ianuarie 1990 se numește „Realitatea”, revenind la 12 ianuarie 1990 la titlul inițial. Redacția: George Arion (redactor-șef), Constantin Dumitrescu, Ion D. Goia (redactori-șefi adjuncți), Oprea Georgescu (secretar general de redacție), Dumitru Constantinescu, Roxana Paicu Manolescu și Horia Pătrașcu (publiciști comentatori) ș.a. La 24 decembrie 1989 iese datorită colaborării unui mare număr de ziariști, între care George Arion, Nicolae Arsene, Carmen Dumitrescu, Ion D. Goia
FLACARA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287014_a_288343]
-
cum ar fi asigurarea de sprijin financiar și de alte tipuri (de exemplu, instruire în domeniul tehnicilor folosite în campaniile electorale). De asemenea, Agenția a încercat să influențeze socialiștii să nu coopereze cu comuniștii. După cum explica Ray Cline, fost director adjunct al CIA: Aceste tipuri de asistență financiară și tehnică acordate partidelor creștin-democrate sau altor partide necomuniste, precum și eforturile de a separa socialiștii de fronturile unificate dominate de comuniști trebuiau să se deruleze în secret. Liderii partidelor italiene nu își puteau
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în Statele Unite s-au făcut eforturi în vederea aplicării reglementărilor privind exportul de tehnologie și în cazul diseminării lucrărilor științifice legate de aceste tehnologii; cu toate acestea, nu a fost elaborată nici o strategie practică în vederea realizării acestui lucru. În 1982, directorul adjunct al CIA, amiralul Bobby Ray Inman, a menționat această problemă într-un discurs adresat American Association for the Advancement of Science. Vorbind despre cercetarea criptologică teoretică și aplicată, el și-a manifestat îngrijorarea față de faptul că „publicarea la întâmplare a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Sovietică, recrutarea și dirijarea unui agent în interiorul unui serviciu de informații este o sarcină extrem de dificilă. Astfel, în trecut, Statele Unite și alte state occidentale se bazau foarte mult pe defectori ai serviciilor de informații sovietice pentru contraspionaj. Vitali Iurcenko, directorul adjunct al departamentului de spionaj împotriva Statelor Unite și Canada din cadrul KGB, este un exemplu în acest sens. După ce a defectat în vara anului 1985, a furnizat informații despre succesele spionajului sovietic împotriva Statelor Unite. De exemplu, cu toate că nu le cunoștea numele reale
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de izolare (capitolul 6). 23. Într-un studiu al CIA, „Soviet Covert Action and Propaganda”, este analizat fenomenul Vocea Națională a Iranului, precum și discursul acestui post de radio, care îndeamnă la sentimente antiamericane. Acest studiu a fost prezentat de către directorul adjunct pentru operațiuni al CIA, pe data de 6 februarie 1980, în fața Subcomisiei de Supraveghere, Comisia Permanentă a Serviciilor Secrete, Camera Reprezentanților. Studiul este reprodus în US House of Representatives, Permanent Select Committee on Intelligence, Subcommittee on Oversight, Soviet Covert Action
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
care să se ocupe de evaluarea dinamică și minuțioasă a informațiilor secrete. Aceste rapoarte au devenit cunoscute sub numele Evaluări Informative Naționale (NIE), iar instituția s-a numit Biroul pentru Evaluări Informative Naționale (ONE)”. Kent a fost desemnat primul director adjunct al ONE, iar în 1952 a devenit directorul Biroului, poziție pe care și-a păstrat-o timp de 16 ani. „Nu este nevoie să mai menționăm”, au precizat Berkowitz și Goodman, „că ONE și modul de realizare a rapoartelor se
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de Teologie - Litere de la Institutul Teologic Romano-Catolic din București, ulterior funcționând și ca decan. Între 1983 și 1990 este redactor la „Revista de istorie și teorie literară”, iar în perioada 1991-2002, secretar general de redacție. De asemenea, este redactor-șef adjunct al „Caietelor Institutului Romano-Catolic” (din 2001) și redactor responsabil al revistei on-line „Dialog spiritual”. Colaborează la „Ateneu”, „Argeș”, „Cronica”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „România literară”, „Viața românească”, precum și la Radio România Cultural și TVR
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]