6,732 matches
-
un bărbat însurat care a fost președintele României stîrnește cel puțin zîmbetul Cronicarului. Mai degrabă cei care o cunosc de aproape pe d-na Roșca vor fi încântați de dezvăluirea ei și îi vor cere detalii căzuți pe spate de admirație. Poate că mai degrabă îi vor reproșa că n-a avut încredere în ei pentru a le dezvălui o asemenea aventură. Căci, după cum bine se știe, la noi femeile nemăritate care au o aventură cu un bărbat căsătorit sînt condamnate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
Un eros estetic și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum, în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei, transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu, Cioran, Fundoianu, sînt repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La căpătul acestui complicat excurs prin lumea iluziilor încorporate care este fotografia, artistul
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
lipsa culturii clasice de care dădea dovadă nu făcea decât să amplifice senzația de jenă pe care o încercau păgânii convertiți în fața operelor sale. Însă episcopul de Poetovio s‑a bucurat să‑l numere pe Ieronim printre fidelii săi admiratori. Admirația a fost dublată de o anumită afecțiune datorată originilor geografice învecinate ale celor doi. Ieronim avea să joace rolul editorului celebru care impune posterității un autor meritoriu, desigur, dar care, altfel, ar fi fost sortit uitării. În 398, la cererea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un sens moral sau alegoric, atunci când contextul o impune. Se poate spune astfel că teoria „sa” despre exegeză, calchiată după modelul origenian, nu are aproape nimic în comun cu practica exegetică propriu‑zisă. Pierre Jay afirmă pe bună dreptate: „Întreaga admirație pe care Ieronim o dovedește pentru Origen ca exeget nu îl împiedică să prefere acestei scheme tripartite de nuanță elenizantă, sistemul binar, mult mai adecvat antinomiilor noutestamentare, pe care le reflectă practica exegetică obișnuită”. Cel de‑al doilea principiu decelabil
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apelor (1928), Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (I-II, 1929), Baltagul (1930), Nunta domniței Ruxanda (1932), Uvar (1932), Creanga de aur (1933), Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933), Nopțile de Sânziene (1934), Frații Jderi (I-II, 1935-1936), cuceresc admirația criticii și a cititorilor. În 1921 e ales membru titular al Academiei Române, unde în discursul de recepție face elogiul poeziei populare, iar în 1924 i se acordă Premiul Național pentru proză. Este redactor la săptămânalul „Lumea” (1924-1926), se află între
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sale S. era descris de Radu G. Țeposu, într-un portret ce nu și-a pierdut pertinența, drept un critic „serios fără morozitate, sistematic fără ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
că urmașii lui Petru Cercel în palatul domnesc de la Târgoviște au putut să se bucure de „mândrele grădini italienești”, amenajate lângă palat (construit de Domn; ca și biserica) - Franco Sivori, secretarul italian al Voievodului, le-a văzut și vorbește cu admirație despre ele, ca și despre „colțul zoologic” („a pus să se facă apoi cuști nespus de mari și frumoase pentru a ține sălbăticiuni” [«seragli die metter solvaticineț] asemănător celor văzute de el în Apus) -, căci prin acesată grădină (pe care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
colaborare cu N. Oancea, o carte de cântece pentru școlarii de la cursul primar (1936), în timp ce preocuparea pentru poezia populară se concretizează în culegerea de „cântece de lume” Noul dor de neam (în colaborare cu V. Drăgușanu). Aderența la sămănătorism și admirația pentru liderul orientării sunt mărturisite de încercarea de monografie Nicolae Iorga (1931). A tradus Faust de Goethe și, în colaborare, Golem de Gustav Meyrink și Viața omului de Leonid Andreev, dar și fragmente din literatura latină clasică (din Tristele lui
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
proiecta dincolo de realitate, de a transcede lumea, aspirând continuu către un ideal transmundan și transpersonal. Sursa acestor idealuri superioare ale persoanei este Supra-Eul moral, care ne deschide perspectiva unei ordini superioare, către lumea valorilor, o lume ideală, pentru care nutrim admirație, respect și dorința de a ne integra În ea. În grupa sentimentelor ideale sunt incluse: aă sentimentele intelectuale, care cultivă adevărul, valorile rațiunii, ale cunoașterii; bă sentimentele estetice, care cultivă frumosul, valorile sensibile ale artelor; că sentimentele morale, care cultivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale, pentru că se raportează exclusiv la aventura umanului, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de tulburare ce ajungea la apogeu seara, mai ales după consumarea unei cantități Însemnate de alcool. Toți Îl iubeau, dar În același timp se și temeau de el. Deținea o armată de o sută de mii de oameni, care inspira admirație și respect, jumătate din ea fiind alcătuită din trupe regulate, iar cealaltă jumătate din trupe neregulate, cu ajutorul căreia și-ar fi putut impune autoritatea asupra tuturor hindușilor. Cu toate acestea, avea relații de mare prietenie cu vecinii săi, englezii, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
alt român a fost În India și a scris despre yoga? Naratorul este deci Eliade”. Categoric Eliade are dreptate. Dar cum În afara a ceea ce scrie el Însuși, autor și personaj: „Mă interesa viața acelor români care se lăsaseră cuprinși de admirația pentru Orient”?... În subtila transformare Într-un narator al propriilor experiențe până atunci nedezvăluite, Eliade operează o anumită deplasare a identității sale reale. Răspunsul e unul singur, complet absent din orice pagină a lui Eliade: unii „români” mai fuseseră În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Cunoscător al literaturii germane, acesta din urmă avea observații pătrunzătoare asupra eroului în romanul lui Zola (Zola și Spielhagen). Raicu Ionescu-Rion (semna și Paul Fortună) face critica civilizației românești, resimțită ca o imagine a formelor fără fond, și își manifestă admirația pentru Eminescu, într-un articol asupra entuziasmului în artă. Panait Mușoiu dă un studiu de psihologie, Dragostea. Se traduce din Ludwig Büchner (Forță și materie) și Max Nordau (Minciunile convenționale ale civilizației noastre), din Byron, Ossian, Lessing, Uhland, Turgheniev, Garșin
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurătorile întâlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente, de altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației.” Despre copilăria sa P. va scrie în repetate rânduri, în opera de ficțiune, în publicistică și, direct, în proza confesivă. Nu o idealizează, nici nu o ponegrește. „Se spune - remarcă prozatorul în aceeași convorbire - că există o nostalgie a paradisului
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
neanunțat, O, 1985, 14; Victor Crăciun, Un scenariu (inedit) cinematografic de Marin Preda: „Primejdii nevăzute”, SLAST, 1985, 21; Mircea Iorgulescu, Prozatorul semnificativ, R, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 303-335; Sorescu, Ușor cu pianul, 115-130; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 373-383; Ungureanu, Proza rom., I, 198-263; Ion Vartic, Axioma finală, TR, 1986, 45; Călinescu, Biblioteci, 262-270; Ion Cristoiu, Lumea literaturii, București, 1986, 159-181; Valentina Marin Curticeanu, Critica și modelul, București, 1986, 33-47, 89-118; Marin Preda, RRI, II, partea
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și folosi încă un timp și după plecarea definitivă la Paris, în 1928. Prieten cu Ilarie Voronca (acesta era căsătorit cu sora lui S., Colomba), congener al grupului alcătuit din Ștefan Roll, Șasa Până și Geo Bogza, nutrind o mare admirație pentru Victor Brauner și Tristan Tzara, renunță treptat la formulă tradiționalist-simbolistă, abandonând un intreg volum de poeme în proza, Laude, si e tot mai prezent în revistele de avangardă. Susține apariția, în octombrie 1924, a revistei „75 HP”. Student la
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
al XX-lea, Mirona Runcu studiază la Paris, unde se împrietenește cu tineri antifasciști, unii de naționalitate română, care se vor înrola în brigăzile internaționale republicane din Spania. Are o idilă cu unul din ei, față de altul nutrește o deosebită admirație, petrece, la întoarcerea în țară, trei zile la Viena, fiind martoră la persecuțiile rasiale declanșate după includerea Austriei în Germania nazistă. Repatriată, ruptă de familie, asistă cu groază la expansiunea Gărzii de Fier, la instaurarea dictaturii militare, traversează anii cumpliți
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
expresia lui Coșbuc. Ca și autorul Baladelor și idilelor, Iorga nutrea cea mai sinceră aversiune pentru poezia franceză de după 1880, considerând-o „bolnavă”, „rătăcită”, văzând în ea o molimă periculoasă pentru literatura română, cu toate că Émile Verhaeren, de pildă, îi inspira admirație. Ce detesta mai mult Iorga în simbolism era „destrăbălarea”, senzualismul morbid, ruptura de tradiție, vădită mai cu seamă în răsucirea arbitrară a limbii, în alambicarea expresiei, în lexicul extravagant - aspecte proprii, într-adevăr, unei părți a poeziei produse sub impulsul
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
irumpea" "....Izbutea să fie adorata de camarazi" fascinație - idealizata, angelica trăsături ale personajului masculin: orgolios, posesiv, fascinat, lucid etc. Maitreyi: Verbe ale percepției subiective: "mi se părea", "am văzut", "m-a lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici....” fascinație - misterioasă, ireala trăsături ale personajului masculin: fascinat, uimit, îndrăgostit, lucid, etc.
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
și a obținut, ca trenul de lux Orient Express să oprească și la Sinaia, astfel încât mai mulți călători străini să poată vedea cu ochii lor că frumusețile naturale ale României lăudate în publicațiile de peste hotare, sunt cu adevărat vrednice de admirație. Cu alte cuvinte a știut să se folosească în modul cel mai eficient de înalta ei poziție pentru a aduce beneficii imaginii României. Se spune că Regele și Regina nu au fost îndemnați numai de frumusețea fără margini a locului
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
apărută la București, săptămânal, între 6 septembrie și 8 noiembrie 1909, cu subtitlul „Literatura, arta, știința, muzica”. În articolul-program se precizează motivele care au stat la baza alegerii titlului publicației, redactorii fiind „călăuziți de oarecare sentimente de simpatie și de admirație către acel ce a fost Traian Demetrescu”. Primul număr conține un omagiu adus poetului. În sumar intra proza de Al. Macedonski (Moară pe Dunăre, Palatul fermecat, Vrăjitoarea, O noapte în Sulina, Pădurea Ulmilor), D. Călugăru, I. C. Romașcanu, C. Seche, Dim
TRAIAN DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290236_a_291565]
-
Anca (Năpasta de I. L. Caragiale), Tofana (Patima roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu). Prezență fascinantă a generației ’30, este eroina unor povești de iubire cu Mihai Codreanu, Sorin Pavel, Mircea Eliade și Emil Cioran, trezește admirația lui E. Lovinescu (participă la ședințele cenaclului Sburătorul), Nae Ionescu, Ion Vinea, Adrian Maniu, iar mai târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana” din romanul Intrusul. Publică sporadic versuri, eseuri și articole
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
azi, Cluj, 1973, 122-123; Ist. teatr. Rom., III, 211-212; Marin Preda, Viața ca o pradă, București, 1979, 166-176; Massoff, Teatr. rom., VIII, 132-133; Mircea Eliade, Memorii, I, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1991, 248-251, passim; Emil Cioran, Exerciții de admirație, tr. Emanoil Marcu, București, 1993, 115-125; Dosar Sorana Țopa, îngr. Ion Vartic, APF, 1994, 3-4; Lovinescu, Unde scurte, IV, 305-308; Lovinescu, Sburătorul, II-VI, passim; Sorana Țopa, DRI, V, 259-268; Emil Cioran, Caiete, III, tr. Emanoil Marcu și Vlad Russo
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
minulescianismului” ori a susținătorilor legitimității, la noi, a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-a reproșat, chiar în epocă, caracterul „rudimentar”, forța lor, asigurată de vehemență, de violența limbajului fiind, totuși, incontestabilă. Concomitent, criticul de la „Ramuri” dă expresie admirației față de „literatura de preoți luptători” a ardelenilor, față de poezia lui Octavian Goga, față de proza lui Mihail Sadoveanu ori a lui C. Sandu-Aldea. Totuși, nici crezul comun, nici prestigiul acumulat de scriitori vârstnici (de pildă, Barbu Delavrancea), nici apartenența la aceeași
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]