31,399 matches
-
cer Înnorat, lapoviță și ninsoare. De partea cealaltă, Zoran nu-și savura Încă fățiș victoria, doar pentru că În manualele lui de psihologie militară scria, probabil, că Învingătorii se cuvine să fie sobri În atitudine și reținuți În gesturi și să afișeze permanent Încrederea superioară menită să ridice moralul subordonaților. Când am intrat, Roger Howard presta În plin exercițiu de Îndeplinire a misiunii primite de la Eveline: temporizarea discuțiilor. Se străduia să fie convingător, dar era mai degrabă patetic, amesteca fără rigoare considerații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-ar putea crede că vreau să fac o glumă proastă, spun totuși, cu inima grea „să ne fie de bine”. Să mai stăm puțin - propuse bătrânelul. Poate ne mai dau ceva. — Exclus - răspunse mohorât doctorul Peleto. Am văzut cina afișată la bucătărie: sos de lobodă și punct. — Ce înseamnă punct? - întrebă bătrânelul. — înseamnă - explică răbdător medicul - că poți să stai până dimineață că tot nu primești nimic, înțelegi? — înțeleg - răspunse bătrânelul. Dar dacă stăm până dimineață, prindem micul dejun. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lung și blond și un nas la fel de lung și palid, a ridicat din sprâncene și a murmurat un „Bună“ în direcția mea. Am murmurat și eu unul înapoi. Și-a împins scaunul în spate și s-a ridicat în picioare, afișând un corp care se potrivea cu părul și nasul; lung, palid și acoperit de o rochie scumpă bej. Purta dresuri transparente și strălucitoare ce făceau ca picioarele ei să pară acoperite de un lac incolor. Făcându-i un semn lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care să creadă că dacă îmi oferă o băutură pe gratis mă obligă la ceva. Dar aveam alte gânduri în cap. Sau oricum, asta mi-am zis. Nu a luat-o rău. —OK. Ne mai vedem pe aici. Mi-a afișat un zâmbet drăguț și a plecat. Am urmărit-o mergând până în celălalt capăt al încăperii. Știa că o privesc. S-a alăturat grupului ei de prieteni; aveau o revistă deschisă pe masă și râdeau pe seama unui articol. Tunsoarea scurtă accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă. Vrei să iei un loc? Am să o anunț pe doamna Archer că ești aici, a spus. A lăsat să-i scape un zâmbet profesionist afișându-și dantura albă ca pasta de dinți. Vocea ei era și mai artificială decât perlele din urechi. Pe o masuță de cafea din sticlă neagră erau câteva reviste, aranjate meticulos, atât de aliniate de parcă abia fuseseră scoase de la presă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
una de vreo oră și eram deja epuizată. Nu mă gândisem niciodată că e atât de greu să întreții oamenii. PR-ul nu e de mine. Galeria Shelley Frank Fine Art era plină de oameni: îmbrăcați elegant, aranjați cu grijă, afișând zâmbete sociale și încercând să dea cât mai bine. Câțiva operatori pricepuți își făceau de lucru prin încăpere, vorbind cu lumea importantă și făcându-le cu mâna celor care ar putea fi importanți într-o zi. Restul invitaților se întrebau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei, Shelley mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Hammond îi va lua fără îndoială locul. Pe lângă abilitățile sale, toată lumea caută cu disperare o femeie puternică. Cum e mariajul lor? am întrebat. A urmat o pauză scurtă. Asta nu e o chestie ambiguă. Mereu sunt împreună în locurile potrivite, afișând cuplul perfect. Dar în ceea ce privește viața lor privată... Sunt zvonuri că el și Laura Archer, știi tu... Nimic substanțial. Și Catherine Hammond are un asistent care o urmează peste tot, ca un sclav devotat. Cei doi Hammond par să meargă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că mai degrabă ai fi vrut să vorbim despre ce a zis Claire duminică despre tine. Că Lee a făcut parte din comitetul care a refuzat grantul pentru proiectul la care lucrai. Lăsându-se în scaun pe spate, Paul a afișat un zâmbet radios. —Ești extrem de suspicioasă, Sam, doar nu crezi că m-am certat cu Lee în legătură cu asta, nu? Sunt șapte oameni în acel comitet. Votul unei singure persoane nu contează așa de mult și nici nu știu cum a votat. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fișa companiei de asigurări să verific adresa. Și în același timp puteam să pun și lista cu tablourile la dosar. Câtă eficiență. Doi tineri se plimbau prin galerie. Știam că sunt studenți la arte după aerul arogant pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scapă o felie de untură în sistem? Ce mare greșeală a făcut, ce imensă greșeală! Cum naiba s-o mai poată repara? Dar ia, ia stai, ce-ncearcă el acum să-i demonstreze prin cifra asta uriașă pe care o afișează și-o tot învârte pe ecran? Doar nu s-a apucat să calculeze Universul? Sau ăștia sunt de fapt banii pe care îi datorează primarul Franței? Mai bine-ar fi asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Deathclock era pur și simplu sinistru, iar în viziunea lui Bogdan era de departe cea mai urâtă cucerire a civilizației umane. Cu alte cuvinte, era un tip înnegurat, mereu tăcut, care undeva pe burtă purta un ceas pe care erau afișate încontinuu zilele, respectiv orele, minutele și secundele pe care le mai avea de trăit persoana în proprietatea căreia se afla. Bogdan refuză să mai privească robotul. Da, era grav bolnav, știa asta, nu mai avea mult de trăit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
practic, nemurirea, spuse el, iluminat de o forță colosală care îi răzbătea din privire. Bogdan înlemni, deși abia se mai putea mișca. Apoi, Ray Kurzweil se întoarse spre un tabel electronic care se afla în spatele său și pe care era afișată o structură moleculară tridimensională. - Iată, zise el, indicând forma respectivă. Manipulând acest grup de cromozomi și aplicând o mutație în zona nucleului, oamenii vor putea trăi, practic, de acum încolo, la infinit. Sau, oricum, atât cât vor vrea. Moartea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spuse ea, seamănă cu felul în care reacționează tata. Cum adică seamănă? se arătă Toma contrariat. Doar nu te îndoiești de adevărul celor spuse de mine! Absolut de loc. Mă mir că nu ți-a cerut să nu te mai afișezi cu mine. Reputația mea care are de suferit și alte lucruri din acestea. Ba chiar a făcut-o, recunoscu Cristian. Exact așa cum spui tu. Atunci, ești iertat! Îmi retrag toate acuzațiile pe care ți le-am adus. Te declar nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
utilajelor nu reușeau să-i dea un sentiment de activitate. I-ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și munceau acolo. Și mai era un dezavantaj, un lucru pe care Mihailovici îl știa foarte bine. Cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
suma de 25.000 lei, pentru care pune gaj o valoare de 100.000 lei. Mai mulți locuitori încheie contracte de împrumut pe amanet. și însămânțările sunt planificate. Prin procesulverbal din 26 septembrie 1950, Comitetul Provizoriu al comunei Filipeni a afișat ordonanța nr. 635 din 16 septembrie 1950 referitoare la însămânțările de toamnă. Deși se face propagandă masivă privind măsurile luate de partid și de stat pentru dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai, în comună lipsescă produse de primă necesitate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de tata și Își petrecea o groază de vreme străduindu-se să inventeze pentru el un sistem automat de inventariere a fișelor bibliografice, pornind de la piesele unui ventilator vechi. De patru ani lucra la acest proiect, Însă tata continua să afișeze entuziasm pentru progresele Înregistrate, pentru ca Tomás să nu se descurajeze. La Început, mă preocupa cum avea să reacționeze Fermín dinaintea prietenului meu. — Dumneata trebuie să fii prietenul inventator al lui Daniel. E o mare Încîntare să te cunosc. Fermín Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din ele fără să se ude. Se întruni prezidiul, fiecare la locul care îi revenea, președintele semnă anunțul și ordonă secretarului să se ducă să-l afișeze, așa cum stabilește legea, la intrarea în clădire, dar cel trimis, dând dovadă de un bun-simț elementar, atrase atenția că hârtia n-ar rezista pe zid nici un minut, i-ar curge cerneala cât ai zice de două ori amin, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
i-ar curge cerneala cât ai zice de două ori amin, iar la al treilea ar lua-o vântul. Atunci pune-l înăuntru, unde nu-l ajunge ploaia, legea a omis acest caz particular, important e ca anunțul să fie afișat și la vedere. Întrebă prezidiul dacă era de acord, toți spuseră că da, cu mențiunea că delegatul p.d.d. a cerut ca decizia să fie înregistrată în procesul verbal pentru a se preveni eventualele contestații. Când secretarul se întoarse din umeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată sucit și afișa o figură acră, ca și cum tocmai fusese victima unei ofense pe care nu era dispus s-o ierte, nici s-o uite prea curând, Având în vedere gravitatea momentului politic și social, spuse el, și răspunzând dreptului sacru al populației țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
președinte, rapid. Ca să parcurgă diferitele coridoare și diferitele săli, de regulă e nevoie de vreo cinci minute cel puțin, dar secretarul apăru la ușă după trei. Venea gâfâind și-i tremurau picioarele. Omule, nu era nevoie să alergi, spuse președintele afișând un surâs plin de bunătate, Domnul șef de cabinet a spus să vin rapid, domnule președinte, gâfâi omul, Foarte bine, am cerut să fii chemat din cauza acestei scrisori, Da, domnule președinte, Ai citit-o, desigur, Da, domnule președinte, Îți amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât mai des - avea o comportare desăvârșită. Era plină de curaj, fără să-l afișeze însă cu ostentație. Era vesela, dar fără agresivitate. Și părea mai dornică să asculte necazurile altora decât să le discute pe ale sale. Ori de câte ori vorbea de soțul ei, o făcea cu milă. Atitudinea aceasta m-a lăsat la început perplex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei doi? — Da, cu siguranță că ăsta e motivul pentru care n-ai putea niciodată să fii un masochist. — Înțelegi, chiar dacă m-aș Îndrăgosti de o actriță celebră și aș cuceri-o, nu m-ar Încânta ideea de a mă afișa cu ea de după gât prin baruri pentru a le arăta tuturor ce grozav sunt eu. Asta nu Înseamnă că am ceva Împotriva actrițelor. Sau că m-ar deranja priveliștea unei fețe obișnuite, de pe care a dispărut orice urmă a machiajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
semn cu mâna să mă apropii. Nu era Yazaki. — Ești japonez? m-a Întrebat. Am dat din cap În semn că da, la care el m-a Întrebat cu un accent din Kansai: — N-ai o aspirină? forțându-se să afișeze un zâmbet. Am dat să mă Îndepărtez pentru că mirosea groaznic, dar cuvintele lui m-au țintuit locului: — Ai venit pentru Yazaki, nu-i așa? M-am apropiat de japonezul acoperit de mizerie din cap până-n picioare, Întrebându-mă de câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că aceste degradeuri de culori, de la alb la negrul cel mai profund, erau de fapt ziua și noaptea, avionul Începuse deja să coboare pregătindu-se de aterizare. Regretam acum că Îmi lăsasem privirile furate de ecranul digital pe care era afișată cu litere mari viteza de zbor, când puteam să mă uit mai pe Îndelete pe hubloul avionului la acel fenomen care se numea noapte. În seara de dinaintea plecării chemasem Încă o dată o fată de la serviciul de escorte. De data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]