6,798 matches
-
țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ascultă! Ascultă! Auzi cum cânta vântul alături de cocori, când zbaterea îi este zadarnică, pe piscuri și pe creste? Ascultă! Mai știi cum cânta marea pe malul sfârtecat, când valul se agață de fire de nisip, cu degete de ceață? Ascultă! Când mugurii plesnesc după atâtea geruri, dau viață primăverii, tânjind înfiorați de dorul mângâierii. Ascultă! Șoptește raza lunii și cerul se dizolvă, când noaptea se îngână pe colțul de lumina, cu
ASCULTĂ! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375748_a_377077]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > CU TIMPUL ... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
un an pe vremea asta sufletul tatei s-a înălțat pe un fuior de lumină nevrednic de mine am plâns înlăuntrul meu scorojit de amintiri am săpat un mormânt prin ferestrele înegrite de ani nu mai pătrunde nimic un păianjen agățat pe durere țese ultima lui pâmză poate o să am noroc să-l întâlnesc pe tata... Referință Bibliografică: vitralii pe un interior scorojit / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
nou, un trenuleț cu vagoane, care mergea pe șine, teleghidat. Desfăcură pe rând restul de cadouri, ochii îi străluceau de bucurie, era extaziat. - Bunica, ce frumos este puloverul, azi o să mă îmbrac cu el, mulțumesc, buni mea dragă! și se agăță de gâtul bunicii Ioana, potopind-o cu pupici. - Mami, tu ești cea mai bună și mai frumoasă mămică, nu mai este alta ca tine, și eu te iubesc enorm, la fel și pe buni, pe nenea Gabi, pe Angela, și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
albaștri se-anină-ntre ramuri / precum privirile îndrăgostiților scuturate de griji”;” ai mânile împregnate cu miros de singurătate / de care nu poți scăpa oricât ai alunga diminețile”; mi-e întomnare și iar îmi e romanță / drumuri spirale de frunze prin ramuri/ se agață”... etc, ne înfățișează un poet cu mari disponibilitați creatoare, surprinzând prin paleta semantică , prin modalitațile de exprimare, abandonându-se fiecărui cuvânt, smulgându-i acestuia vălul ascunselor taine și profunzimi. „Iubire sezonieră” este un poem sugesiv, cu o structură lirică sensibilă
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Acasa > Poeme > Emotie > POVESTEA UNUI MELC Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
cunoscute potecile/ atunci îți dedublam urmele/ tu mă petreceai ținându-mă de mână doar atât / cât să lași impresia că ar conta/ îți căutăm tresărirea când îmi alergai venele /și umbra-ți prindea contur peste mine/ urmăream șoapta din sărutul agățat în lobul urechii / de câte ori ne amestecam apele sătui de singularități morbide/ apoi îți ridicai gluga/ o pădure deasă și negre îți erau viețuitoarele din ea / te absorbea complet fără să întorci capul/ lăsându-mi gustul tău impregnat pe coapsa stângă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
un pahar plin care Să îți potolească setea. Fără să întorci măcar o privire Ai plecat pe un drum către infinit Pământul se crapă Și pașii tăi dispar în cratere mari, Dar ai paharul Cu viață luată de la mine. Te agăți de nicăieri Pentru a ajunge departe Departe în pustiu... Și când se va termina? Când paharul se va goli ? Nu mai am altul pentru tine. Dacă mi-ai fi dat picături Când ți-am cerut ...poate... Acum e târziu. Referință
ÎNGERI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369148_a_370477]
-
lume și mi-aș fi dorit, măcar pentru o clipă, să pipăi cu degetele inimii mele culorile tale. Mă tot întrebai ce văd, dar amețit de-atâta frumos nu ți-am răspuns și-ți citeam în ochi nedumerirea și întrebările agățate de crengile buzelor, Acum stau singur și-mi mâzgălesc sufletul cu ochi de albastru așteptând să văd iar culorile tale atât de frumoase. Atunci În vremurile-acelea când toamnele își scuturau de pe umeri aurul pletelor, rândunele și albe cocoare scriau pe
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o fată tânără
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea îmi lunecă peste zâmbetul obosit al mamei până când reușește să se agațe cu nădejde de minunata pată de culoare stacojie ca o rană proaspătă a pistolului ce se leagănă se răsucește hipnotizant în sus în jos precum flash-ul bilei strălucitoare a inconfundabilului perpetuum mobile. Referință Bibliografică: STACOJIU / Tania Nicolescu : Confluențe Literare
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
picături de rouă Și mi-am spălat de doruri fața. Iar palmele, pe amândouă, Mi le-am unit, în gând și slavă, le-am ridicat, smerit, în soare Și mi-am legat, drept cingătoare, doar curcubeie de culoare. Mi-am agățat de ceruri dorul și l-am lăsat să-și ispășească Păcate grele precum munții și pieptul să nu-mi mai strivească, Că nu mai vreau să-l port vreodată, și-n suflet să nu mă mai doară Dar nici să
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
în moartea sa. Din încleștare-abia scăpată, Simțise-n moarte, libertate Și-ndemnul îngerului sfânt Ce-i voia numele pe-o carte. Pe palmele făcute aripi Ea a putut să se înalțe Și de lumina lui cerească Firav dori să se agațe. Din ploaia toamnei și din zori O muz-a renăscut așa, Căci poeziile-i de suflet Rămase-s scrise-n cartea sa. Referință Bibliografică: RENAȘTEREA UNEI MUZE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016
RENAȘTEREA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374151_a_375480]
-
Autorului Sunt om așezat ș-un înger mutat De-acolo din stele acuma în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
durerea. În bolul alchimic cântecul se naște sub talpa ierburilor amare. Mai senin ca nicicând, la margine de bol stau. Privesc pasul roților de tren, visând capătul de drum pentru a continua călătoria sensurilor. Autentică viață printre lumi. Argintată tâmplă agață timpului glasul. Îl transformă în cântec iubind, iubindu-te, iubind... ****** Victor, cât de frumos pare totul când încă poți iubi ceva material ascuns în trupul unui om. Nu știu de ce, noi oamenii mergem mereu înainte într-o poveste de iubire
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
dolari, care vor fi folosiți pentru finanțarea războaielor împotriva Occidentului și a aliaților acestuia.” Sursa citată arată că fondurile provin dintr-o combinație de taxe, venituri din contrabanda cu petrol, răscumpărări și jafuri. „Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric”, spunea filosoful de geniu Petre Țuțea. Cu alte cuvinte... „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi
LIBERTATE SAU LIBERTINAJ? EROISM SAU MANCURTIZARE? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374238_a_375567]
-
mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
cu un fel de clei unsuros, haine negre, cizme la fel, hârci desenate pe spate și nasturi metalici din aceeași gamă macabră. Pășesc precum popularii zombi din filmele americane pentru handicapați, ignoră cu suveran dispreț întreaga existență, unii au deja agățat, de gât, un ștreang și par extrem de hotărâți să ne strice cheful cu o spectaculoasă sinucidere în mijlocul străzii. Mă intrigă totuși, că nimeni nu pare a le acorda prea multă atenție, deși, se vede cât de acolo, că asta le
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Simonică mergea încet pe faleza din Orșova cu gândurile sale. Mai privea din când în când Dunărea acoperită pe margine cu preșul de verdeață. Pescarii așezați pe panta pietroasă, care așteptau să se agațe vreun pește de cârligele undițelor fumau liniștiți. Câteva bărci cu motor se vedeau în larg, agitând și transformând apa din jurul lor în aripi ce cădeau după ce treceau, lăsând dâre tremurânde. Blocul turn de pe partea stângă se înălța semeț spre cer
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
aceea și culeg! Nu spun că nu mă doare și nu-mi pasă De tot ce se întâmplă-n jurul meu, Dar cerul de deasupra nu m-apasă, E mâna-ntinsă dinspre Dumnezeu Când cei de jos de mine se agață Să mă cufunde în mocirla lor! Sunt plin de fericire și de viață, Precum e plin de viață un izvor Ce curge niciodată pentru sine Din dragostea și plinătatea lui, Nu am urât pe nimeni și mi-e bine Și
NU AM URÂT PE NIMENI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362190_a_363519]
-
privea Hristos, cetatea Ierusalimului se desena la orizont semeață, încordată, cu toate simțurile ascuțite. El, Mesia cel promis, venea la ultima întâlnire însoțit de vuietul mulțimii care-I calcă pe urme, încă din Metania. Alaiul acesta ca de nuntă se agățase cu cerbicie de persoana Mântuitorului încă de la episodul învierii lui Lazăr, cel mort de patru zile. Ca și în alte dăți, Iisus înfruntă moartea altora, arătându-i neputința, rușinând-o. Așa avea să se întâmple și cu propria Lui moarte
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
venerabil car al magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]