179,567 matches
-
se petrece în jurul său și cu oamenii pe care îi descoperă la tot pasul. Sfârșitul său în acest loc, cîndva mirific, dar deposedat pînă și de amintiri, este unul care pune în valoare calitățile poetului Ioan T. Morar: Așadar, era aici la Lindenfeld, și încă mai aștepta să se împlinească iluzia că își va întîlni, cumva, chiar și de la mare distanță, tinerețea. Locurile nu îmbătrînesc, cel puțin nu la fel de repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
nu la fel de repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl sufoca. Iată, aici sînt teii, e în cîmpia cu tei, aleargă, sub un tei e pusă o scară de lemn. urcă pe ea, teiul își desface crengile și acolo e Gudrun. Luminoasă și luminînd. E noapte, Noaptea cea Mare, e numai el cu
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
memorie și ipoteză, devine acum un fel de certitudine glacială. Reperele umane ale Paulei Ribariu, acele structuri împietrite într-o fizionomie vagă, sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
metafore universale". Vârsta înaintată (în curând 87 de ani), dar mai ales izolarea pe care marele regizor și-a impus-o de mai multă vreme pe Insula Faro, l-au împiedicat să se deplaseze la Roma; Bergman a delegat-o aici pe Liv Ullmann, fosta sa soție, interpreta unor filme inconfundabile, în același timp ambasadoare UNICEF, regizoare și autoare de cărți. La ceremonie, onorată de prezența E. S. Ambasadorul Suediei la Roma, Liv Ullmann a adus cu ea lumina calmă a
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
femeie, între seducția unui nume și curiozitatea unei cuceriri mai altfel, exact la locul ei. Ca o bătaie de pendul din acelea care, altădată, îi împărțeau somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
avea nevoie de o pălărie. Intră în prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: Mi s-a spus că aici, în pofida aparențelor, se fac cele mai bune pălării din Barcelona. Se anunță o toamnă urîtă și voi avea nevoie de șase jobene, o duzină de gambete, șepci de vînătoare și ceva de purtat la Madrid, în Cortes. Dumneata îți notezi
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
ar fi avut simțul umorului. La sfîrșitul acelei săptămîni, Aldaya îl luă pe pălărier deoparte, într-un ungher, ca să-i vorbească între patru ochi. - După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. - E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. - Fleacuri. La ce colegiu îl duceți ? - Păi, merge la școala din
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Trebuie canalizate. Sprijinite. Mă înțelegi, Fortunato? - Vă înșelați în privința fiului meu. De geniu, nici pomeneală. De abia trece la geografie... Dascălii îmi tot spun că are capul plin de păsărele și e foarte obraznic, la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă onorabilă și... - Fortunato, mă plictisești. Chiar azi mă duc să mă întîlnesc cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar în mînă. - Don Ricardo, cînd veți pofti... - Spune-mi, Julián, ce ai de făcut în după-amiaza asta? întrebă Aldaya. Julián se uită cînd la taică-său, cînd la industriaș. - Păi, îl ajut pe tata aici, în prăvălie. - În afară de asta. - Voiam să merg la biblioteca de... - Îți plac cărțile, nu-i așa? - Da, domnule. - L-ai citit pe Conrad? Inima întunericului? - De trei ori. Pălărierul își încreți fruntea, complet pierdut. - Dar Conrad ăsta cine mai e
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
i-am spune acum, de mall: te întîlnești cu toată lumea, poate schimbi și cîteva cuvinte dar n-ai timp să stai, propriu-zis, de vorbă. După aceea, dacă-ți mai aduci aminte, încep scenariile: cum arătau, ce-or mai fi făcînd. Aici, bucata de proză scurtă se termină. Pentru cititorii frustrați, orișicît, de-așa în grabă vedere, Nedelciu se îndură, în '84, de-un prim roman, Zmeura de cîmpie. Putem bănui că a fost, la vremea lui, lăsat în umbră de apariția
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
mari bucăți albastre de zahăr candel plînsul." (Sonetul XLIII) Volumul care a urmat, în 1980, a fost Dulapul îndrăgostit; dincolo de diferența de temă, sonetele se înscriu, astfel, perfect în universul livresc brumarian. Erotizarea obiectelor sau a regnului vegetal lasă loc aici, firesc, fantasmelor erotice fără perdea ale bărbatului, sclav excitat & explorator în detaliu al voluptuosului corp feminin. Metafora erotică își recapătă ,concretețea": chiloții sînt ,drapel", curul ,strugure", sperma e ,rouă", ,ulei" și ,alifie". Intimitatea este acum a camerei și mai puțin
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
licențios și care, deocamdată, trebuie citit în gînd, într-o cameră încuiată, visînd la iubita ideală.) Există în aceste sonete o senzualitate senină a eroticului care vine din nostalgie, din livresc, din umorul ce însoțește îndeaproape fanteziile sexuale. Cred că aici trebuie căutat secretul acestor extraordinare sonete. Imaginația lui Emil Brumaru este debordantă și, fără îndoială, acest poet este printre puținii demni de tradiția unui Arghezi. Nu-mi rămîne decît să sper că fantezia cu care poetul înscenează eroticul în toată
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
juste și par dure tocmai prin formulările sintetice ale micuților, surprinzătoare de-a dreptul. Poate și de asta îi găsesc pe artiștii care lucrează pentru copii hăruiți cu ceva în plus. Acel ceva care se adaugă modestiei lor structurale. Vorbesc aici despre artiștii autentici și nicidecum despre aceia, nu puțini, care transformă textele într-o suită de șabloane, grave ca efect, insuportabile atunci cînd intri în contact cu ele. Șabloane care se strecoară parșiv în creierii copiilor, cu care lupți greu
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
lui Nicu Alifantis, atît de variată și de modulată pe zonele pe care și regizorul, și scenograful au dorit, armonic, să le reliefeze este unul dintre însoțitorii minunați ai protagonistului. Și, de ce nu, ai spectatorilor. Nu cred că este cazul aici de școlărești evidențieri. Trupa de la Creangă este sudată, motivată, cu chef. Chiar dacă pe ici, pe colo, dar nu în locurile cheie, stridențele și excesele în jocul unor actori se arată. Cred că este cu mult mai important acest pariu artistic
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
atât, cel mai proaspăt volum, Burta înstelată, se înscrie pe linia condensării și focalizării tematice, precum mai vechile O noapte cu patria și Româna cu prostii (ambele din 2001). Acolo sexul dezlănțuit și limbajul buruienos acoperind trupul statuar al Patriei, aici libidoul infantil și deliciile regresiunii ad uterum reușesc să umple, la propriu și la figurat, spațiul poemelor, conferindu-le o nebănuită unitate de viziune. În mod curios, cu cât autorul răstoarnă mai multe prejudecăți morale și clișee verbale, cu atât
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
pretenții (de genul: ,Făzănița-i de friptură,/ mândra de țucat în gură.// Viața mea-i de umplutură./ Mândra, de țucat în gură."), un fel de copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
acestui subiect, care e vina celor de la Evenimentul zilei cu articolul lor, "Noroc doamnă ministru !" ? Ei au îngroșat o eventuală știre, că Monica Macovei a stat pînă tîrziu la o întîlnire cu reprezentanții Baroului, într-un restaurant de pe litoral. De aici încolo știrea devine tendențioasă: Monica Macovei ar fi băut prea mult și ar fi spart pahare, chipurile din greșeală. Pentru asta au fost citați ca surse de încredere cîțiva ospătari. Și pînă aici mai treacă, meargă, dar Evenimentul o așează
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
Baroului, într-un restaurant de pe litoral. De aici încolo știrea devine tendențioasă: Monica Macovei ar fi băut prea mult și ar fi spart pahare, chipurile din greșeală. Pentru asta au fost citați ca surse de încredere cîțiva ospătari. Și pînă aici mai treacă, meargă, dar Evenimentul o așează pe Monica Macovei în rînd cu Elțîn, cel care s-a făcut de rîs ca șef de stat din cauza înclinațiilor sale către alcool. Aici deja Evenimentul calcă urît în străchini. Așa ceva nu mai
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
citați ca surse de încredere cîțiva ospătari. Și pînă aici mai treacă, meargă, dar Evenimentul o așează pe Monica Macovei în rînd cu Elțîn, cel care s-a făcut de rîs ca șef de stat din cauza înclinațiilor sale către alcool. Aici deja Evenimentul calcă urît în străchini. Așa ceva nu mai e o știre, ci o lucrătură, intenționată sau mai degrabă prostească, cu atît mai mult cu cît articolul a apărut la cîteva zile după întîmplarea pe care o relatează. Or articolele
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
ipostaze acoperite cu nume proprii, începând cu Mitru Perea, Erudițian și Filologos, continuând cu Musofilos, Onochefalos și Criticos, până la Simplițian, Politicos ori preoții Evlaviosu, Sfântoevici, Ortodoxos ș.a., furnizează un vast material pentru o specializată antropologie culturală. Și n-am enumerat aici decât câteva nume din suita de 34 personaje, prezumtivi glosatori ai poemei, în care se disimulează, în șagă, autorul. Numele ne spun ceea ce sunt ele ca nivel de cultură și de înțelegere. Opera îi provoacă să se spună pe sine
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
Ana-Maria, o povestire despre consecințele războiului, o compătimire reflectată sadovenian într-o comuniune cu natura, prea filosofardă pe alocuri din dorința de a depăși lirismul, și ampla nuvelă Izvodul zilei a patra, bine construită și atentă la reverberațiile fiorului dramatic. Aici se vede că Vasile Vasilache a absolvit cursurile superioare de scenaristică la Moscova. Însă prestigiul scriitorului provine din ceea ce Mihai Cimpoi numește ,disponibilitatea carnavalescă" și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
le consemnează poveștile, sînt martore, ca și ea, ale acestei inițieri pe cont propriu, așa cum studierea diverselor aspecte biologice și învățarea noțiunilor medicale fac parte din același proces de accedere la un alt nivel de înțelegere a naturii umane. De aici și recurența comparațiilor metaforice și a definițiilor inedite: ,Tinerețea e pînă cînd, în autobuz, cineva se ridică și tu te așezi", ,Gravidele-s cadouri cu muzică lentă" ș.a. Deși pare atinsă iremediabil de monotonie, graviditatea capătă însă o dinamică interioară
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
capacitatea darurilor noastre. Puțini dintre noi/ se recunosc cu orgoliu învingători". Și iată acum comentariul criticului, balansând între înțelegere și neputința de a înțelege totuși până la capăt o realitate, o stare a lucrurilor pline de amărăciune care s-au petrecut aici nu demult, afectând grav și ștergând meritele rezistenței în restriște, ale unei generații de părinți care s-au zbătut în fel și chip pentru laptele și pentru cărțile copiilor lor. Este, să recunoaștem, spune criticul, un soi de testament al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
cu caietele golite, imaculate... l Redactorul a întârziat puțin, și fiind în ușoară criză de timp, i-a pus totuși tinerei întrebările care se pun în asemenea împrejurări. Nume, vârstă, studii, de când scrie și cine a îndrumat-o să vină aici? Și, dacă nu vrea să lase caietele, e chiar mai bine să copieze câteva din textile care i se par ei a fi până acum cele mai izbutite. I-a oferit câteva coli, a așezat-o la un birou, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]