11,393 matches
-
aristotelian Amicus Plato, sed magis amica veritas. Am invocat deja exemplul lui I.A. Cantacuzino. Acesta cel puțin dovedea că se poziționează pe o iluzie diplomatică cerută de momentul istoric, avertizându-l pe poet să-și cenzureze articolele privitoare la "aliatul" rus. Din acest punct de vedere, Eminescu pare să fi găsit mai mult sprijin moral din partea lui Titu Maiorescu. Și asta atâta vreme cât mentorul și prietenul junimist nu cade într-o cursă cu mult mai primejdioasă decât I.A. Cantacuzino, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Maiorescu. Și asta atâta vreme cât mentorul și prietenul junimist nu cade într-o cursă cu mult mai primejdioasă decât I.A. Cantacuzino, căci se lasă ispitit de meseria lui de avocat, pactizând, din acest punct de vedere, cu profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu noi e contra noastră."140 Așadar, inclusiv Maiorescu, pe care-l va simți înstrăinat și în următoarea bătălie politică, aceea a revizuirii art. 7 din Constituție, impusă de Alianța Israelită Universală ca o condiție a recunoașterii "independenței" mutilate de "aliatul" de la Răsărit, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru ca puterile europene să nu recunoască cobeligeranța României la tratativele de pace de la Berlin. Warszawski voia mai departe victoria alături de eminentul său avocat Titu Maiorescu. Din păcate, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Chișinău, convins că au venit să sprijine alipirea Basarabiei la Ucraina bolșevică. Eroarea se va strecura, la antipod, la un moment dat, și în conexiunile făcute de Stere. El apreciază prezența trupelor românești la Chișinău ca sprijin dat de România aliatului țarist împotriva Armatei Roșii, nu pentru a facilita Unirea cu patria-mamă. Eroarea lui Stere consta în aceea că, în context, el considera bolșevismul ca susținător al emancipării popoarelor din imperiu. Așa și părea într-o primă fază a revoluției, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
soldați români, acaparând aprovizionarea și condamnând populația la foamete, pentru ca să sufoce "orice rezistență în această țară", adevărată "crimă împotriva umanității", cum o caracteriza generalul Henri Berthelot 203. Iată cum culisele, dar și evidențele dădeau perfectă dreptate lui Constantin Stere, cu privire la "aliatul" Rusia! Declanșarea revoluției în Rusia a produs haos în armata rusească de pe front, ceea ce a accelerat ostilitatea față de aliata Românie. La 1 mai 1917, revoluționarii bolșevici din armată au strâns, la Iași, în jur de 20 000 de ostași cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ultimă, inestimabilă, a fost înfăptuirea României Mari, acea Dacie Mare la care visa Eminescu. Și totuși liderii politici de la 1916 nu au fost suficient de "eminescieni", de vreme ce s-au lăsat păcăliți că Marea Rusie ar putea să fie vreodată un aliat onest: au încredințat tezaurul românesc spre păstrare Moscovei! Oare nu cunoșteau "onoarea" țarilor? Cert e că această "onoare" a trecut intactă la noii "țari", atât în privința Basarabiei, cât și-n ceea ce privește returnarea Tezaurului. În ianuarie 1918, deja Lenin, după
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
stavilă și altor pretenții teritoriale, în Moldova, Bucovina și Dobrogea. Când Sovietele au relansat ideea reglementării internaționale, în 1941, România a refuzat. Rusia va reuși, în schimb, ca și la 1878-1879, să stopeze statutul de "cobeligeranță" al României la victoria Aliaților, deși fusese a patra, ca putere militară și jertfe, la înfrângerea Germaniei 239. Acum, a reușit să-și subordoneze direct armata română, ceea ce nu realizase la 1878 și 1917. Ca minim licăr de "onoare", Transilvania juca rolul Dobrogei la 1878
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
toate vicleșugurile create de o "civilizație" modernă și postmodernă, având resuscitate vechi rădăcini de secole fanariote, turcizate și țarizate. În pofida a tot ceea ce se crede, victoria Uniunii Sovietice în cel de Al Doilea Război Mondial, mai mare decât a tuturor Aliaților, fiind singura care s-a ales cu un imperiu extins până în inima Occidentului, a constituit o mare înfrângere. Și asta fiindcă Stalin a simțit, apăsător, că în timpul vieții lui, visul măreț al lui Marx și Engels, al lui Lenin și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
înlocuitorul său, mareșalul G.K. Jukov. Istoricii au ocultat semnificația întâmplării, fiind socotită totuși ca o enigmă a contextului istoric. Pentru Stalin, înfrângerea lui Hitler a fost o victorie à la Pyrrhus. În această împrejurare s-a trecut la sovietizarea României, "aliat" căruia i s-a refuzat, ca și la 1878, cobeligeranța. Iar motivul principal a fost că România nu putea fi iertată pentru contribuția la zădărnicirea planului stalinist de realizare a cuceririi întregii Europe prin alianța ei cu Hitler, în 1941
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
la tentativa din 29-30 octombrie. Ba a ridicat obiecții în legătură cu statutul Tratatului de la Varșovia, care ar fi trebuit schimbat. Dimpotrivă, Moscova milita pentru adoptarea și a unui Statut de război, prin care își rezerva dreptul de a decide "în numele tuturor aliaților"285, asumându-și comanda directă a tuturor armatelor naționale, țintă la care nu renunțase încă nici Mihail Gorbaciov, în 1988. În 1969, la Budapesta, România a blocat adoptarea acestei variante de Statut, în pofida presiunilor extraordinare ale lui Brejnev. Henry Kissinger
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
293 Drumul compromiterii naționalismului ceaușist era bine pavat. Pacepa a deformat, ulterior, atât de flagrant politica de independență, încât a vehiculat teza că, în 1972, Ceaușescu a lansat "așa-zisa operațiune (ORIZONT) împotriva Occidentului pentru a deveni cel mai valoros aliat al Pactului de la Varșovia", ceea ce "a servit admirabil scopurile dezinformării sovietice"294. Faptul a fost posibil în condițiile bicefalității conducerii României din sânul PCR, adevărata cauză a incoerenței schizofrenice a politicii românești: "Se pare că DIE a fost capabilă să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ceaușescu, care a devenit deosebit de apropiată de DSS/DIE și, în special, de ministrul adjunct al lui Stănescu Nicolae Pleșiță, ofițer de Securitate de carieră. În cercurile conducătoare ale României, era larg răspândită ideea că Elena Ceaușescu își datora ascensiunea "aliaților ei din Comitetul Central și din puternica poliție secretă" ajungând "unul dintre candidații principali la succesiunea soțului ei". Elena Ceaușescu a acordat o greutate semnificativă campaniei DIE de a câștiga controlul asupra tuturor comunicațiilor cifrate "cu contactele din exterior" inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Honecker, Jivkov în "eroi", Ceaușescu era ridiculizat de secția română a lui Noël Bernard, până la demonizare. După cum remarca J.F. Brown, deși România făcuse enorm "pentru cauza libertății est-europene", Ceaușescu va deveni curând țapul ispășitor al Estului: În loc să-și exprime gratitudinea, aliații "prieteni" și "fraterni" din Pactul de la Varșovia au dezlănțuit o campanie de asasinare a caracterului personal și național, de un gen cum rar mai fusese văzut în Europa, din secolul al XVI-lea, când fusese propagată "Legenda neagră" despre Spania
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
emblemă. Așa se explică de ce l-au invitat la "comemorarea" (sic!, gura păcătosului!) a 538 de ani de la bătălia de la Vaslui (1475) pe Csibi Barna, "secuiul", adevăratul prieten al lui Ștefan cel Mare, la 10 ianuarie 2013, prilej cu care "aliatul" de azi al lui Ștefan a depus o coroană de flori la monumentul marelui voievod, alături de "patrioții" din organizațiile "Scutul Moldovenesc" și "Mișcarea de Tineret Voievod"! Sunt doar câteva exemple. Ceea ce nouă ar putea să ni se pară de ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
o poveste de afaceri, în care puterea politică nu are de jucat nici un rol. Dincolo de faptul că au ajuns acum să-și depășească propriile bariere culturale, americanii rămîn totuși relativ neputincioși în a răspunde diferitelor strategii. Ei practică integrismul față de aliații lor naturali, singura alternativă pe termen scurt de a-și întări prezența comercială. Apoi, ei dispun de arme solide, constînd din rețeaua de filiale ale multinaționalelor, notorietatea propriilor cabinete de consultanță, sau greutatea lor geopolitică. 4.4.5. Regiunile densificare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în nisipurile islamiste din Orientul Mijlociu, în vreme ce celelalte puteri tac și fac. Oricum, mutarea accentului și efortului geostrategic american în Pacific este o mutare bună, de preîntîmpinare. Se așteaptă reacția Chinei, care se dorește lider regional. Oricum, SUA au încă destui aliați în zonă ca să mențină controlul acesteia. Ceea ce au uitat ei, dar încep să-și reamintească, este relația dintre competitivitatea economică și realitatea secu ritară (vezi articolul lui Robert Zoelick din revista "Foreign Policy", martie-aprilie, 2013). Oricum, americanii continuă să cheltuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și încercau s-o înțeleagă cu instrumentele aflate la dispoziția lor. În lumea sefardă, într-un mod diferit, dar la fel de complex, speranța mesianică exprimată în discursul despre suferință nu exclude nicidecum un real sentiment de deznădejde. Acesta îi este, dimpotrivă, aliat. Cu cât era mai adâncă deznădejdea născută din exil, cu atât așteptarea mesianică era susceptibilă să vină în ajutorul celor chinuiți. Exilul era, desigur, o condiție existențială împărtășită de toți, așkenazi și sefarzi deopotrivă. Rămâne să ne întrebăm dacă nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sale în "Foreign Affairs" din sept.-oct. 2014 și mai multe cărți, dintre care la noi s-a tradus Tragedia politicii de forță, în 2003. El susține că principalul responsabil pentru criza din Ucraina este Washingtonul, apoi vin la rînd aliații săi europeni. "Reacția Moscovei nu este determinată de imperialismul putinian, ci de cerințe geostrategice normale pentru orice mare putere; Rusia nu poate accepta instalarea unui focar militar inamic la granițele sale, așa cum nu ar accepta nici SUA un asemenea focar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deposedat de porțiuni însemnate din Moldova, impunându-și voința prin Tratatul de la Paris. Când am văzut că soarta războiului e defavorabilă lui Adolf Hitler, nu am avut nicio reținere de a întoarce armele împotriva lui, deși l-am însoțit ca aliat, sub Ion Antonescu, până la Don. Mihai I, un rege tânăr, dar curajos a avut inspirația de a limita dezastrul național care se prefigura, schimbând tabăra beligerantă. A fost un gest ce ar putea fi calificat drept controversat din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să ne povestească de acele vremuri groaznice. Iar, pentru a împiedica repetarea unor asemenea grozăvii, avem datoria nu doar de a nu uita nimic din ele, ci și de a le spune mai departe copiilor și nepoților noștri. g. Un aliat de încredere Pentru a ne feri din calea vrăjmășiilor, am căutat, pentru ținuturile noastre, protecția naturii. Am luptat, cu mai mult sau mai puțin succes, pentru a ne înconjura țările de frontiere naturale, nădăjduind că vor sta pavăză în fața răutăților
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a lui Matei Corvin, respectiv de a evita o confruntare majoră cu Baiazid al II lea, nu a făcut decât să amâne epilogul tragediei. Înfrângerea regatului maghiar de către Soliman Magnificul, în bătălia de la Mohacs, a însemnat dispariția principalului protector sau aliat, după circumstanță, pe care se baza Țara Românească pentru a rezista presiunii turcești. Stăpânirea semilunii se întindea peste axele strategice în care debușau drumurile muntenești, fie direct la Dunărea de Jos, fie indirect, prin Ardeal, la Dunărea de Mijloc. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
suntem amenințați cu un nou război, contra Iranului, ceea ce ar echivala practic cu un nou război mondial. Statele Unite au autorizat deja operațiuni în interiorul acestei țări și ajută diverse grupări separatiste să contribuie la obiectivul "schimbării regimului". Politicienii mai belicoși și aliații lor, inspirați de Comitetul Afacerilor Publice Americano-Israelian (!), doresc un bombardament rapid al uzinei de îmbogățire a uraniului de la Natanz, precum și al locațiilor militare iraniene situate lîngă frontiera cu Irakul. Pe de altă parte, se dorește continuarea presiunilor diplomatice, a acțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și regionale s-au acutizat. Aceasta nu înseamnă că antiamericanismul va dispărea, dar va fi contrabalansat de ceea ce putem numi "nevoia de America". Desigur, lumea nu are nevoie de o Americă care-și invadează preventiv potențialii dușmani, care-și intimidează aliații, disprețuiește dreptul internațional și distruge mediul. De aceea, politica sa trebuie să se schimbe. America e așteptată să combată terorismul și proliferarea nucleară, să întărească regulile care facilitează comerțul internațional, să stabilizeze economia globală, să asaneze mediul și, desigur, să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și mai dificile. Pakistanul are un rol crucial. Convulsiile au început pe 3 noiembrie, cînd președintele Musharraf a instituit starea de urgență și a amî-nat alegerile. Acesta a fost, mai mult de nevoie și mai ales după 11 Septembrie, un aliat al Washingtonului, primind, în contextul dat, un certificat de încredere și 11 miliarde de dolari pentru întărirea capacităților sale militare și de poliție. Căci e într-adevăr greu de menținut li-niștea într-o țară musulmană cu 167 de milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care le-a controlat vreme de secole, înspre nou-construita piață unică a Uniunii Europene și înspre economiile în curs de dezvoltare din diverse părți ale lumii, Europaxe "Europa" își poate permite, în această etapă a relațiilor internaționale, să-și mustre aliații africani „tradiționali” și să le ceară să-și „diversifice” gama de produse (Dembelexe "Dembele, Demba Moussa", 1999). Un alt impact devastator pe care l-a avut Convenția de la Loméxe "Convenția de la Lomé" este rezultatul acordului cu Uniunea Europeană (UE) în privința pescuitului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]