7,971 matches
-
3 care sparge și meșterește de cel puțin un an. Mă uit în oglindă analitic, cred că arăt bine, părul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamă. Cobor scările prudent, mi-e teamă să nu alunec, a spălat proaspăt femeia noastră de serviciu. La capătul culoarului deja zăresc aceleași siluete, vecinii mei care ascultă muzică pusă în casă de afară. Încerc să-i ignor, așa cum ignor și replica de fiecare zi a mamei, mama nu se
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
de silă îi cuprindea sufletul. Începu să scoată din gât niște sunete ascuțite, mișcându-și capul de la stânga la dreapta, ca și cum ar fi vrut să spună nu. Tot mișcându-și capul în felul acesta, la un moment dat, căciula îi alunecă pe ochi. Asta o făcu să simtă că nu mai poate. Nu-i venea nicio idee care s-o ajute să scape din acel calvar. Atunci, din cauza spaimei și-a furiei, începu să-și lovească spatele de perete, începându-și
RĂPIREA (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343257_a_344586]
-
fug în România... (se stinge lumina) -------------oOo------------- TABLOUL 5 Singură, ca de obicei, in camera ei, Eva Heyman privește și sucește pe toate părțile o bucată de stofă în formă de stea galbenă. O aruncă cât colo, dar privirea îi alunecă pe ziar. -------------oOo------------- - Eva Heyman: Ziarul acesta a fost adus pe ascuns de bunicul meu din oraș... (citește pe prima pagină): - „Evreii sunt obligați să poarte stea galbenă cu șase colțuri pe pieptul stâng... Cei care poartă steaua galbenă nu
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
în scaun, la câțiva metri înălțime, ne-am dat seama că ne înșelasem, căci jumătatea de jos a corpului nostru simțea din plin asprimea gerului uscat de la munte. Urcușul se derula încet, admiram cu încântare schiorii care coborau de pe munte, alunecând în viteză și făcând tot felul de fente, până ajungeau la poalele muntelui. Cărările care duceau spre vârf, ca și pârtia de schi aveau zăpada tasată și câțiva turiști se încumetau să coboare pe propriile lor picioare din vârful muntelui
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
și la Cota 1400 cu un IMS[ IMS = mașină de teren, similară cu ARO acum (n. red.) ] de călători. Coborârea am făcut-o pe scurtătură, pe propriile noastre picioare, cu un grup mai numeros. Cărarea era bătătorită, însă tot mai alunecai și te trezeai în zăpada afânată din pădurea de conifere. La ora prânzului, eram departe de cantina noastră din Predeal, așa că am luat masa într-unul din frumoasele saloane ale restaurantului Furnica, întorcându-ne abia seara la cină, din această
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
în brațe.El o sărută pe gură,pe ochi,pe frunte,pe gât. ---Până ieri am fost copii.Azi am intrat în viață,îi spuse Ana lui Dan.Avem dreptul să ne iubim. Dan aproape nu înțelegea.Visa oare?Aiura? Alunecă ușor sub așternutul făcut de ea,uimit,prostit ,amețit. Iubire?Nu! Împlinire! În zori ,Ana a plecat devreme,sărutându-l și lăsându-i un bilet.Îi dădea întâlnire în altă parte,unde închiriase o cameră.De ce?se întrebă Dan.De ce
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
care, paradoxal, precede celelalte crime din alte texte. Proza tratează un subiect la ordinea zilei: copiii lăsați acasă de părinții care au luat drumul străinătății pentru a câștiga o pâine, copii în formare, care au nevoie de îndrumare, să nu alunece spre decăderea morală. Fratele Adnanei, Radu, comite o crimă cu bună știință, pentru a-și răzbuna sora exploatată de patronul la care se angajase- fiind încă elevă de liceu- crimă ce ar întrerupe drumul greșit al surorii acestuia spre prostituție
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
trece,viața trece și-ai să treci și tu curând. Și ce dacă-n jur doar neaua o zăresc și-altceva nu-i ? Am să pun pe visuri șeaua și-am să plec spre zări haihui. Și ce dacă mai alunec și cu greu mă mai ridic când încet-încet mă-ntunec și pe rând din toate-abdic ? Și ce dacă mă voi frânge sub nămeți,plin de regret ? Am să scriu pe ei cu sânge: „Aici doarme un poet’’ Anatol Covali Referință
AI FOST UN DAR ŞI CE DACĂ ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343394_a_344723]
-
investighează, este și recunoașterea, ca datorie din partea sa, a valoarei oamenilor buni, cu virtuți de care nu se lipesc vicii! Dacă o frunte netedă, fără gânduri, pare că nu o impresionează, o gândire complexă, inteligentă și foarte umană, niciodată nu alunecă pe lângă ea. Toate interpretările sale și caracterizările din care clădește portretul unui om de valoare funcționează în ordine. Cunoaște și poate să înțeleagă inima omenească, de la omul simplu, până la cei în seama cărora, pentru mai mult sau mai puțin timp
OANA STANCU. FIIND, LA RÂNDU-I, IZVOR DE VIAŢĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343482_a_344811]
-
din calea invadări, deturnând direcția invadatorului, mutându-i presiunea asupra pulpei, însă o mână dibace corectă traiectoria. Primi asigurarea că totul va fi ușor și fără de durere. Viola sa era perfect pregătită să-i primească arcușul, iar acesta începu să alunece cu fiecare mișcare contrată instinctual de parteneră. Simți o durere ca înțepătura unei injecții, iar la scâncetul ei a urmat o staționare, apoi ușor, ușor, mecanismul s-a repus în mișcare, însoțit de fiecare dată de o onomatopee rostită la
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
nu ajută (nici) nu strică... • E adevărat că tot ce cade în plasă de paianjen devine musca? (Nae Cernăianu). Totdeauna se va găsi un sărac care să-l vândă pe alt sărac... • Trebuie niște asperități pe scara vieții, ca să nu alunecam prea des. • Dacă nu te pricepi la matematică, vorbeste de poezia cifrelor... • Ar mai fi vrut un copil, dar nu aveau loc în automobil. Când nu știi unde vrei să ajungi, nu te poți rătăci (Zoltan Terner). • Trădarea cu cât
ALCOOL & PACTUL CU DIAVOLUL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344067_a_345396]
-
Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Interpretul Nicolae Datcu, solist vocal la Ansamblul artistic „Ciocârlia” este un artist incontestabil, plurivalent. Are un har pe care-l poate înmulți: fapt rar și ușor de-a aluneca în ridicol, dar nu alunecă, reușește arta imitativă comică a tipologiei umane, făcând prin aceasta o demonstrație a unui singur mod atractiv de «ocărâre» a cuiva...! Fără să provoace o cât de infimă indignare celui devenit subiect comic, dacă acesta
NICOLAE DATCU. DRUMURI CROITE PE TEMEI DE VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344128_a_345457]
-
din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Interpretul Nicolae Datcu, solist vocal la Ansamblul artistic „Ciocârlia” este un artist incontestabil, plurivalent. Are un har pe care-l poate înmulți: fapt rar și ușor de-a aluneca în ridicol, dar nu alunecă, reușește arta imitativă comică a tipologiei umane, făcând prin aceasta o demonstrație a unui singur mod atractiv de «ocărâre» a cuiva...! Fără să provoace o cât de infimă indignare celui devenit subiect comic, dacă acesta are simțul umorului, Nicolae Datcu
NICOLAE DATCU. DRUMURI CROITE PE TEMEI DE VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344128_a_345457]
-
Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și important centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... De fiecare dată când am ajuns acolo am găsit o
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
E Shuji Maria te avel ki'o sastimos Sfinții ajută-ți în nevoie Le devlikane te den-tu vast k'o nasulimos Ciulește urechea! Clopotul de înmormântare bocește. Saniar o kan! O muliarimasko kuduno rovel. Nu te teme de troian alunecând iute Na trasha bare ivestar istraindoi sigunes, Lapoviță, sau grindină, sau fulger, Kinge ivestar, kukudi vai strafin, Curând giulgiul te va înveli ager, Sigo mulesko pohtan pakiarela-tu yagales, Și somnul fi-va aruncat pe tine Thai e lindri avela shiudini
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i drum , câmp sau cer, alunec pe un polei celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va fi ok , accept, însă mă reechilibrez, merg și nu ajung, dar poate că fac drumul în sens invers și de fapt mă întorc în loc să avansez
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
mâinile încolăcindu-i-se după gât și răspunzându-mi cu un sărut apăsat și pasional. Instinctiv o iau în brațe, apoi îi prind fața în mâini și prelungesc sărutul acela înflăcărat până când o simt că se sufocă. O mână îmi alunecă spre sânii ei, apoi cealaltă, îi iau în mâini și-i sărut, după care cobor mai jos, pipăindu-i excitat la culme zona pubiană, fără ca ea să opună nici cea mai mică rezistență. - Ești nebun de-a binelea! îmi reproșează
DRUMUL APELOR, 15 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344187_a_345516]
-
în acestea cel ajuns la treizeci de ani; și este cel ce înaintează până la cincizeci. Căci s-a aplecat deja spre sfârșitul vigoarei bărbatul care a trecut de cincizeci de ani și nu mai este în vigoare fără prihană, ci alunecă spre slăbiciunile bătrâneții. Și nici un neînțelept sau lipsit de vigoare nu poate sluji fără prihană lui Dumnezeu, dacă este drept să se spună că faptele ce privesc spre virtute și se bucură de lauda legiuitorului sunt fapte ale vigorii și
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
spiritului de echilibru, își compune ficțiunea în diegeza realismului verosimil, dar și al responsabilității social-morale. Tot astfel, guvernat de același principiu,construiește și imaginea personajului principal - profesorul Condurache. Centrează interesul pe profesorul de matematică, nu intâmplător. El personifică, fără să alunece în didacticism, echilibrul psiho-moral, profesionalismul, răspunderea în actul educațional cât și în dragoste, neimplicarea și păstrarea distanței față de partidele politice ca și față de declarațiile incendiare ale Minodorei, care personifică femeia interesului de conjunctură. Profesorul Condurache, prin logica și coerența faptelor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343103_a_344432]
-
De pește sate și uliți se aud colinde. Nici frigul nici vîntul nu-i poate opri Iată cum ies pe la porți zeci de copii. Se adună cu toții și pleacă grăbiți, Dar unii dintre ei sînt inca adormiți. Aleargă,se-mping,alunecă și cad, O gălăgie veselă răsună peste sat. Din poartă în poarta merg cu toții cîntînd Referenul ce din datini îi zice colind. Începe iar să ningă,dar nimănui nu-i pasă, Aleargă cu colindul din casă în casă. Le place
COLIND de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343142_a_344471]
-
venit rezultatul: fără complicații tumorale (dar sunt problemele aortei). Spaima asta a durat o săptămână, fără somn, fără mâncare, cu ochii înlăcrimați prinși de cei ai asistentelor, spre a descifra ceva. Aici am văzut și înțeles ce înseamnă să fii alunecat cu un picior dincolo, în Valea Plângerii și ce înseamnă cu adevărat meseria nu doar de medic, ci de asistentă medicală. Trebuie să ai vocație, spune Ana Podaru, dar, am văzut, răspunderea este maximă. Pacienți și boli diverse, unii alunecați
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
supărat, ostenit, blestem viața/ Și-n vis vine murgul să-mi mângâie fața/ Mă duce pe aripi, nu-mi trebuie scară/ Rescriu un poem fericit prima oară... (Am plecat șchiopătând). Ana Podaru gândește lumea prin contrastele vieții și încercările omului alunecat în suferință pe calea reîntoarcerii spre divinitate. Poezia ei pare o inițiere întru durere și speranță, întru finitudine și viață. Sub spectrul acestor încercări - și de cîte nu are parte omul! - ființa poematică se deschide și închide orizonturi de adevăr
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
insufla bolnavului speranță, cu privirea ochi în ochi, ca într-o cunoaștere divină. Din această experiență și cunoaștere vie vine forța și larga putere de comunicare a versurilor sale. Ea scrie simplu, ca și cum vorbește cu un suferind - și lumea este alunecată în zona suferindă a vieții, pe care îmbuibații și îngâmfații zilei ne-o transmit ipocritic ca fericire, când omul a ajuns să fie numai bun de stors ca o lămâie pentru capital; ea scrie și vorbește din adâncuri, ca un
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
zice de convalescență, am citit și îndreptat ici și colo ceea ce scrisem, am recitit și am văzut că-i binișor, dar nu spusesem esențialul, îl păstram în minte. Și acum, să-l adug ca încheiere. - Am văzut și trăit omul alunecat în suferință, ca și poeta, căutând o rază de speranță pe calea reîntoarcerii spre divinitate. Și nu pot să nu mă întreb: ce anume stă la baza acestei reîntoarceri luminoase spre divinitate? Și drept urmare, în ce consistă temeiul acestei poezii
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
rugă, să vină autorul, Și povestindu-i grav veridicitatea, Să cred că ești alături, semnez ecoul. REFUGIU ANESTEZIC Visam să -ți dăruiesc minunea toamnei, Prin frunze, s-o găsim, rostogolindu-le, Din cer să reauzim eternele nirvanei, Cu pași mărunți, alunecând, iubindu-ne. În starea de a nu pleca din toamnă, Cu pașii rătăciți, prin sufletele întomnate, Un vis înnobilat, decis să se aștearnă, Vernisam, în cristalele de ploi curate. Și pomeniți într-un refugiu anestezic, Aevea presimțeam, că înfrunzim târziu
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]