6,823 matches
-
ordin descriptiv (cu intenția de a provoca în receptor formarea unei reprezentări mentale încă episodică), ci evocativ: asemenea cuvîntului simplu, adagiului, sau proverbului, enunțul poetic aspiră să suscite ivirea unei reprezentări prototipice, deja disponibile" (1997: 710). Bonnefoy arată tocmai această alunecare referențială de la episodic la evocativ atunci cînd declară că orice frază de Borges "se sprijină, pentru a-și spune sensul pe o utilizare a lucrurilor și persoanelor care îi abolește ființa proprie" (1995: 336). Înțelegem de asemenea de ce ficțiunea "nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cît și din reluările binare ale sintagmelor nominale (3 și 7) și prepoziționale (2 și 6), ale verbelor (5) sau ale structurilor morfo-sintactice (4), precum și din revenirea acelorași sonorități în textul spaniol. Această proză periodică dominată de ritm contribuie la alunecarea de la genul povestirii factuale la povestirea poetică. Textul este scris într-o proză deosebit de ritmată întru totul specifică scriiturii lui Borges. 3.3. Planul textului Putem rezuma astfel ansamblul structurii compoziționale: Faptul că primul paragraf este o secvență narativă completă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textul va fi reluat în cap. 7 care tratează timpurile verbale ale acestui poem (n.tr.). 10 13 11. 14 Studiat în detaliu în J.-M. Adam: Pour lire le poème, Bruxelles, De Boech-Duculot, 1984: 175-178. Pentru un studiu al alunecării de la insultă la înțepătură în "Ta mère..." și la snoavă, vezi Adam 1999: 157-173. 12 15 13 16 1 Ana-pherein înseamnă etimologic "a purta în sus", adică la stînga la lectura textului în amonte, și cata-pherein, "a purta în jos
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pentru alegeri și instaurarea Republicii de la Weimar. Chiar dacă după crizele din 1923 Republica de la Weimar intrase într-o perioadă de stabilizare, aceasta era doar aparentă. Urmările politice s-au putut recunoaște în rezultatul alegerilor prezidențiale din 1925, care au confirmat alunecarea spre dreapta a Republicii 590. După moartea celui dintâi președinte al Reich-ului, social-democratul Frederic Ebert, președinte a fost ales fostul mareșal Paul von Hindenburg, candidatul naționaliștilor (1925)591. Dacă a respectat strict Constituția, el nu va proba niciodată o reală
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
detronat săritorul robust de altădată. Această dezbatere este dublă emblematică. Ea arată cât de persistentă este, de-a lungul anilor, o anumită idee a forței în sport. Ea anunță ceea ce unsprezece-cincisprezece ani a născut și a explodat: noile sporturi de alunecare în aer, pe mare și pământ... Deoarece corpul sportiv este un corp social, în raport cu alte corpuri productive și lentele sale metamorfoze sunt sub efectul mecanizării și automatizării. Este de asemenea o imagine a corpului la care se adaugă mii de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
au pierdut atracția, o nouă sociabilitate sportivă a luat formă, în care practica individuală și încrederea în sine contează. Uneltele și materialele conservă, uneori integrând materialele cele mai moderne, o mare simplicitate de concepție și de utilizare, pure proteze de alunecare și de zbor care oferă libertatea și dorința de a întâlni mitul lui Icar sau alte senzații asemănătoare. Trebuie, bineînțeles, câteva inițieri în figurile cele mai acrobatice necesitând antrenamente pentru a-și îmbunătăți rapiditatea, reflexele, abilitatea de a plia dorința
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
etc., în loc de aici, ar fi creat un punct de reper pentru stațiune în enunțurile anterioare, fără ca enunțarea să mai intervină în un fel. În ambele cazuri, referentul vizat rămâne același, însă procesul de referință cunoaște traiectorii distincte. La Kundera, această alunecare discretă de la un plan la altul nu este făcută pentru a surprinde, deoarece naratorul este constant luat drept martor activ și ironic la aventurile eroului său. De altfel, aceste două ocurențe ale adverbului deictic aici sunt asociate în text cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin particularitățile de folosire a limbii. Dincolo de toate acestea, se dorește provocarea empatiei cititorului cu o anumită viziune asupra lumii sau, mai degrabă, un anumit "habitus", ca să reluăm termenul lui Bourdieu. Cel mai simplu ar fi, pentru a se evita alunecarea într-un documentar brut sau, dimpotrivă, într-o estetizare deplasată, să se recurgă la forme interioare / exterioare din lumea personajelor, deci la tehnici intermediare de discurs raportat sau de narațiune. 5.13. Monologul interior Poate părea surprinzător că facem referire
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Recuperează de pe traseul aerian. Traseul aerian e un joc. Dar nu unul oarecare. E vorba despre un parcurs aerian, la o înălțime de patru-cinci metri, pe un cablu, cu cățărări prin copaci, cu transbordări de pe un tronson pe altul, cu alunecări agățat cu cârligul scripete pe cablu, mă rog, un joc potrivit mai cu seamă celor tineri, în nici un caz recomandat copiilor, care îți pune la încercare nu numai mușchii, ci și mintea, îndemânarea, agilitatea. De aceea, poate, și taxa este
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
noastră de la începuturile sale până în prezent.În toți acești ani s-au derulat mii de ore, nenumărate generații de elevi au însuflețit clădirea cu strigătele și râsetele lor. Școala aceasta are personalitatea ei, viața ei. Viața unei școli este ca alunecarea unei corăbii, numai că, în locul apelor albastre, ea trece printr-o „mare acoperită de adolescenți care învață mersul pe valuri, în picioare, mai rezemându-se cu brațul de curenți, mai sprijinindu-se de-o rază țeapănă de soare.” * Dascăli și
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
impunerea curentelor extremiste xenofobe în majoritatea societăților europene afectate de o puternică imigrare noneuropeană, nici comportamentele rasiste ce au apărut în țări cum ar fi Italia și Spania care nu prea au antecedente în acest sens. Și mai frapantă este alunecarea unor formațiuni politice pînă-acum moderate către poziții de afirmare națională, ca în cazul Partidului Liberal german FDP. Semnificativă, de asemenea, este și reacția ambiguă împotriva doctrinelor multiculturaliste care, apărută mai întîi în State-le-Unite, atinge astăzi Europa. În Statele-Unite, politica așa-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
degrabă de la declarațiile, de la manifestele grupărilor și mai puțin de la textele poetice. Pentru că la o analiză atentă se poate constata că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele două grupări. Ceea ce le separă este, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a scrie o poezie a războiului. Victor Tulbure, de exemplu, pleacă dinspre tradiționalism, cu nuanțe mesianice, scrie poezie de război și, în cele din urmă, texte cu evidente conotații politice. Și Nina Cassian trece de la poezia de influență suprarealistă, de la alunecările spre ermetism la o poezie de notație socială în urma atacurilor din presa vremii - i se reproșa decandentismul, formalismul, disprețul față de popor, respingera noii realități socialiste. În prefața volumului antologic Cearta cu haosul. Versuri și proză (1945-1991), Nina Cassian afirmă că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cercul Literar de la Sibiu de gruparea de la Albatros (în ciuda unor rivalități din epocă) este tocmai cultivarea unei poezii autentice, crearea unui univers poetic propriu care se desprinde de realitate, care înseamnă reconstrucție a acesteia, ștergerea granițelor dintre exterior și interior, alunecarea spre onirism, dorința de a ieși din tipare. Deceniul al V-lea este unul al căutării identității pentru mulți dintre poeții care debutează acum. Unii au deja un stil format pe care nu-l vor abandona, alții sunt în perioada
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
viață viitoare". Poemul lui Marin Sârbulescu - Dialog - se situează undeva în vecinătatea poeziei lui Blaga (din textele de inspirație folclorică) sau a celei a lui Ion Barbu: "Merg spre vis de empireu", continuarea însă, "să ne ierte Dumnezeu" e o alunecare spre poezia mediocră, spre derizoriu. Tot în acest număr se propune și o traduce din Richard Dehmel, aceea a poemului Tragica vedenie, traducere realizată de Mircea Popescu, poezia se constituie într-un refuz al simbolului înalt pentru că umanitatea, în contemporaneitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
impresia este mereu aceea că se urmărește simpla plăcere de a vagabonda, că spațiile exotice, care îl apropie atât de poezia unora dintre simboliști, nu sunt destinații, ci scurte popasuri ale unei periegeze veșnice. Sfârșitul călătoriei înseamnă o trecere, o alunecare abia simțită spre o altă zonă spațio-temporală care trebuie cucerită. Există un demon al călătoriei care pare a nu-i da pace, care determină multiplicarea ipostazelor lirice în interiorul aceluiași poem: "Undeva în China Meridională am străpuns un om galben cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acvatice distorsionate și distorsionante sunt strâns legate de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre moarte. Lumea prezentată e totdeauna situată pe granița dintre real și ireal ca și cum somnul, nebunia, visul, halucinația ar lua în stăpânire universul interior: Îmi place să ascult cum trece pe lângă mine Timpul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de imaginarul apocaliptic sau, cel puțin, de unul care are imprimată distinct pecetea morții. Tot universul descris pare a împietri, totul se oprește ca într-o ciudată fotografie. Rarele mișcări sunt, de fapt, alunecări spre o zonă tulbure, fantasmatică, o alunecare spre moarte. Lumea prezentată e totdeauna situată pe granița dintre real și ireal ca și cum somnul, nebunia, visul, halucinația ar lua în stăpânire universul interior: Îmi place să ascult cum trece pe lângă mine Timpul/ în falduri largi cu nave de război
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fântâni", Salomeea). Remitologizarea se produce și aici, în mod tradițional Salomeea este aducătoare de moarte ca și simbolul vechi al sirenelor (expresie a unei temeri ancestrale care asociază sexualitatea cu ideea de devorare, de deconstrucție a sinelui - abandonarea rațiunii și alunecarea în lumea umbrelor, a instinctelor echivalând cu moartea sufletului), dar aici se amintește că ea însăși, jucând dansul funerar, se prinde-n plasa lui ("Salomeea dănțuia lin pe întinsele prerii./ Moartea e un somn nesfârșit, un vis lung;/ - Despotică dinspre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
păcatele erau aproape,/ Toate negurile tulburau munții febrei", Bolnava. Acumularea detaliilor, trecerea de la floral la acvatic, apoi de la material la abstract, accentuează tonul grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de precizat că poemele erotice și nu numai sunt violente ca expresie mai ales în creația de tinerețe a poetului, revolta contra clișeelor literare, de gândire, de raportare la lume, la universul sentimental se estompează mai târziu. Poezia devine curgere, alunecare, imaginile se încheagă sub ochii cititorului, există aici o metamorfozare continuă în genul în care se înlănțuie imaginile fantasmatice sau cele ale visului (Alchimie). Atunci când poemul capătă ceva din tonalitatea incantatorie a versetelor din Cântarea Cântărilor, aura de mister în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care se îndreaptă lent către moarte, căci moartea este deja aici: "diminețile gâlgâie, sângele se scutură-nchegat/ și numai inimile noastre văd cum plouă/ prin seara otrăvită, de holeră" (Autumnală). Sângele și ploaia sunt cele două motive principale care sugerează curgerea, alunecarea continuă spre moarte. Pare să se producă și aici un proces de transmutare, dar nu se mai preschimbă nimic în aurul soarelui, ci se amestecă rămășițele omenirii în creuzetul morții. Și antinomiei timp uman-timp cosmic, universal, Caraion pare să-i
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simbolizează coincide cu moartea sufletească: "Prin sângele nostru vin câinii de ling -/ ne biruie iarba, ne mistuie somnul" (Partitură). Viața însăși este doar descompunere și atunci nici rememorarea trecutului nu mai poate fi cale de recuperare a forței vitale, ci alunecare spre neant, iar uitarea cuvântului, a logosului echivalează cu pierderea capacității de a crea, absența acestei puteri demiurgice reduce omul la praf, materie moartă, de aceea omul nici nu mai apare aici în calitate de actant, ci de "obiect" asupra căruia se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concretețe și volatil. Din dialogul acesta imaginar nu lipsesc retorismele, adresările directe, exclamațiile, interogațiile, invocațiile sau invitațiile. Se conturează o ipostază a circarului care strigă/ invită adunarea la un spectacol care se vrea apropiat de cel al bâlciului, e o alunecare voită spre derizoriu. În mod paradoxal însă renunțarea la idealizarea trăirilor, a experienței are ca efect desprinderea de clișeele literare care duceau la banalizarea anumitor teme, motive, structuri expresive. Ceea ce devine laitmotiv într-un text precum Biliard nu va fi
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reia exclamația din prima strofă, modificând-o, deturnându-i sau poate clarificându-i sensul. Dacă inițial aveam de-a face cu o sugestie a căutării, a urmării unui drum fragil, finalul, "ce printre astre la vămile văzduhului se tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea imaginea unui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]