3,554 matches
-
De asemenea, tratamentul profilactic cu aciclovir în primele 12 luni posttransplant a redus incidența infecției CMV active. Tratamentul infecției manifeste este reprezentat în primul rând de reducerea dozelor de imunosupresoare. Tratamentul specific este indicat numai în cazul pacienților cu pneumonie amenințătoare de viață sau corioretinită cu risc de pierdere a vederii. Se poate utiliza antiser anti CMV singur (dar nu asigură un tratament optim al infecției) sau în combinație cu ganciclovir. Ganciclovirul are eficiență în tratarea pneumoniei sau corioretinitei CMV. Efectele
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
liniște apăsătoare, în care orice zgomot este amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
șosea care taie deșertul și care stă la baza a numeroase supoziții care mai de care mai fabuloase, pe care le fac cei din fortăreață. Himera apare și de această dată sub forma unei pete negre care devine tot mai amenințătoare prin apropierea de fortăreață. Alarma se dovedește a fi falsă și de această dată. Eventualitatea atacului și, implicit, a unui act de eroism al celor care apără granița în Fortul Bastiani se îndepărtează tot mai mult. O reorganizare a forțelor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în continuare poziția marilor puteri față de acțiunea României: Franța și Anglia s-au arătat potrivnice revendicărilor, Rusia le considera neoportune, iar celelalte puteri să arătau dispuse să le sprijine. La 20 iulie-1 august, Mihail Kogălniceanu a trimis o notă mai amenințătoare dar nici aceasta nu și-a atins scopul. Cu toată susținerea ideii neutralității, într un moment în care criza orientală se afla în plină desfășurare era evident că noul guvern condus de M.C. Epureanu depășea în domeniul politici externe limitele
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
mare alianță, gruparea Puterilor Centrale (Germania, Austro Ungaria și Italia), după vizite succesive la Viena și Berlin ale regelui Carol I (din 1881) și ale primului ministru Ion. C. Brătianu.Era însă răul cel mai mic ca între două puteri amenințătoare să te aliezi cu una împotriva celeilalte. Ioan Coman întreprinde o analiză care reliefează aderența desăvârșită la obiectul cercetării în lucrarea, Cronica participării armatei române la războiul pentru independență (1877-1878). „România își are oamenii săi”, Kogălniceanu este omul de la 1859
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
prestigiului internațional al țării, care în 1881avea relații diplomatice cu 18 state. La sfârșitul sec. al XIX lea, după cucerirea independenței de stat, România a cunoscut noutăți semnificative: după 1878 Rusia a redevenit riverană la Gurile Dunării; adoptând o atitudine amenințătoare față de România, depășirea stării de izolare în care se afla țara noastră se putea realiza printr-o alianță cu Germania; la 30 oct. 1883, România a aderat la Tripla Alianță ( formată din Germania, Austro -Ungaria și Italia); tratatul a fost
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
actriță juca o călugăriță. După douăzeci de minute, Vancea îl întreabă pe Guță, lovindu-l cu cotul, complice: Bă Gutică, aduteră ătia la teatu gaditi tinere... Iote-o p-ata, e bună de modol! Tine-i? Jignit, Guță-i șuieră libidinosului, amenințător: E fata mea, domnule! Aa, mi te păru mie cunotută!... Da pacă ea mai mică! Vine partea a doua: aici, Loredana juca un personaj misterios, ascunsă sub borul unei pălării de epocă. Jocul din sală se repetă: la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mă și vedeam luat de guler și scos din sală cu șuturi în fund. Ovidiu mă privea cu ură (adică, de ce l-am dus acolo?), iar Vasile se-nroșise și căpătase o privire de pește fiert. Și cînd tăcerea devenise amenințătoare, tot cel mai rodat dintre noi, prozatorul Băran, a găsit soluția de salvare. S-a ridicat în picioare, a bătut cu pumnul în masă și-a rostit tunător, cu o voce care semăna teribil cu cea a lui Ceaușeșcu: "Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Dimiu, să fiți reprezentantul unor mișei care și-au trădat patria! Într-o vreme, pentru așa ceva, indivizii erau decapitați!... Cuvîntul a căzut... ca o ghilotină, zău! S-a lăsat tăcerea periculoasă, care cu cît se prelungea, cu atît devenea mai amenințătoare mai ales că la dezbatere fusese invitat prim-secretarul și, bineînțeles, erau de față și oamenii Securității și C. Măciucă, directorul din CCES (de altfel, pentru asemenea incidente, din 1985, manifestarea a fost interzisă!). V. Silvestru, care, de obicei, conducea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și, dacă o să stărui în greșeală, vei fi trimis acasă rușinat și arătat cu degetul de oameni ca un păcătos. Nu prea era încurajator precum îndemnul lui don Terentio, dimpotrivă, cel ce vorbea făcea caz de un ton solemn și amenințător, fără putință de apel. Acesta era preotul Costantino, înalt, usacățiv, cu barba sârmoasă, ce tăvălea cuvintele ca și cum le-ar stoarce pentru a le usca. Giandomenico asculta cu capul plecat; iar dacă în pauze pe furiș izbutea să ridice privirea din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiindcă nu vrei să mori. Nu, nu este adevărat; eu sunt așa cum mă vedeți și cum mă vede Dumnezeu. Și tot așa în continuare, vechile întrebări erau puse din nou, mereu aceleași, și învinuirile, și tonul întrebărilor deveneau tot mai amenințător. Nu era lăsat singur nici măcar o clipă, nu conteneau să stea cu ochii pe el. Ca să nu adoarmă făceau exact cum se făcea cu boii, la Stilo, la vremea semănatului. Tommaso se gândi la unii consăteni ce își îmoldeau animalele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de debut (în SUA) pe problema violenței s-au concentrat asupra variabilelor psihologice, a trăsăturilor de personalitate și comportamentale. În viziunea unor autori (Hess et al., 1985), acestea s-au oprit la blamarea persoanelor implicate: soți bețivi, mame necorespunzătoare, soții amenințătoare și rele. Cercetările ulterioare au arătat însă că violența familială este un răspuns complex la anumite condiții: sărăcia, lipsa de putere sociopolitică, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și a agresivității masculine etc. Desigur, toți acești factori
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
baza unor date autodeclarative, a părerii unuia dintremembrii familiei, prin declarațiile celorlalți sau colectând răspunsuri de la un singur membru al gospodăriei. Dar ea are meritul esențial că atrage atenția asupra importanței introducerii fricii altruiste în anchetele asupra factorilor percepuți ca amenințători - uzanța este să se pună întrebări doar privitoare la frica personală -, și prin aceasta a studierii mai complexe a relațiilor intrafamiliale. Să reiterăm în final că studiile au arătat în consensualitate că violența nu rezolvă tensiunile din familie, ci le
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ressusciter la Pologne, et de lui donner pour Roi Hereditaire l'un de șes Enfans" (s. Ven.C.)113. Speranțe, deșarte, așadar, care nu erau acoperite de realitățile politice de atunci din Europa 114. Din contră, acestea deveneau tot mai amenințătoare pentru securitatea Imperiului Otoman și se concretizau în rezultatele preliminariilor păcii austro-franceze de la Leoben, preliminării ce au fost ținute în secret, spre marea nemulțumire a otomanilor care se considerau îndreptățiți să le fi fost 112 Cf., raportul lui von Knobelsdorff
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
atitudinile personale față de muncă, familie sau viață, lucruri pe care nu le-ar destăinui cunoștințelor. Aceste destăinuiri personale au loc din mai multe motive: este posibil ca unul sau ambii călători să fi simțit că se aseamănă, mediul nu este amenințător și chiar dacă unul dintre ei nu este de acord cu lucrurile pe care le aude, șansele ca persoanele implicate în discuție să se revadă sunt extrem de mici. Linda Austin, psihiatru la Universitatea de Medicină din Carolina de Sud, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
-vă cu atenție la stabilirea filtrelor pentru recrutare. Acestea vă vor ajuta să fiți siguri că selectați persoanele potrivite. Reflectați la modul în care vreți să descrieți studiul și beneficiile sale potențialilor participanți. Sună atractiv? Merită timpul acordat? Nu sună amenințător? Strategia de recrutare sistematică pe care o folosiți trebuie să fie repetitivă și personalizată. Folosiți o combinație de stimulente pentru a-i determina pe oameni să vă accepte invitația și să renunțe la tihna lor pentru a participa la focus
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
fie acum decât un surogat meschin, deoarece legătura acestora cu funcțiunea religioasă dispăruse de multă vreme din conștiințe. După ce și-a atins scopul de a prelua toate puterile, Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.) a căutat să împiedice agravarea amenințătoarei decăderi religioase și morale a poporului roman, începând o amplă operă de reactivare a religiei de stat și a unei convingeri care să o sprijine, eșuând tocmai din această cauză. În ciuda reorganizării vechilor colegii sacerdotale, restaurării sanctuarelor, reluării sărbătorilor religioase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de slujitorii lui Dumnezeu? Sau, când nu s-au îmblânzit până și elementele cele mai potrivnice în fața rugăciunilor unui martir? Astfel, înarmat de credință și convins de făgăduințele lui Cristos, fără să ezite, a intrat în apele râului care veneau amenințător spre el. Dar, dispărând vârtejurile, o undă mult mai solidă l-a ținut ușor suspendat și astfel fericitul martir înotând, din câteva mișcări complete ale brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
găsi un mod inteligent de a face acest lucru" (1949:89-90). "Dilema securității" (Jervis 1978; Glaser 1997) are o logică similară. "Dată fiind implacabila nesiguranță față de intențiile celorlalți, măsurile de securitate luate de un actor sunt percepute de alții ca amenințătoare; ceilalți iau măsuri pentru a se proteja; aceste măsuri sunt ulterior percepute de primul actor ca o confirmare a temerilor sale inițiale că ceilalți sunt periculoși; și așa mai departe într-o spirală a temerilor iluzorii și a capacităților defensive
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
iau astăzi decizii zilnice privind gestionarea economiilor fiecărei țări și semnalează comunității financiare mondiale oportunitățile comparative de profit ce pot fi găsite într-o anumită țară. Politicile intervenționiste necorespunzătoare ale guvernelor pot fi rapid descurajate sau penalizate cu o reducere (amenințătoare) a nivelului de creditare al țării, o depreciere a monedei sale sau o "grevă" a investițiilor. Cerințele piețelor internaționale nu pot fi ignorate decât cu prețul punerii în pericol grav a economiei naționale. Nu numai că statele-națiune au pierdut controlul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării? Și cum a fost construit conceptul de sine definit teritorial în opoziție cu un celălalt amenințător? De o mare importanță aici sunt problemele de concepere a securității în termeni spațiali și felul în care sunt definite și articulate amenințările și pericolele, dând naștere anumitor concepții despre stat ca subiect politic securizat. Debbie Lisle (2000) a arătat
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și practicile ce înlocuiesc diferența cu amenințarea în constituirea identității politice. Simon Dalby (1993), de exemplu, explică modul cum războaiele reci rezultă din aplicarea unui raționament geopolitic ce definește securitatea în termenii unei excluderi spațiale și prin specificarea unei entități amenințătoare. "Discursul geopolitic construiește lumi în termeni de Sine și Ceilalți, în termeni de sectoare ale științei politice specificabile cartografic, și în termeni de amenințări militare" (1993: 29). Crearea geopolitică a unui "celălalt" extern face parte din constituția unei identități politice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
2003). Declarațiile lui Osama bin Laden și jurnalul lăsat în urmă de teroriștii de la 11 Septembrie sugerează că acțiunile lor nu au fost îndreptate pur și simplu împotriva Occidentului, ci și împotriva identităților de gen, percepute ca fiind atât de amenințătoare pentru viziunea lor culturală islamică și/sau panarabă (Tickner 2002). Când fundamentaliștii islamici iau în râs moravurile depravate ale occidentalilor, se referă aproape în exclusivitate la normele de gen. Refuzul lor explicit în ceea ce privește relațiile de gen occidentale, în special egalitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ascuns, cu atât se află mai repede”; „De ce te temi nu scapi”.) „Profeția este, de multe ori, cauza principală a evenimentelor prezise.” (Th. Hobbes) Dacă pică drobul de sare? (Firile panicarde pun Întotdeauna prezentul sub „sabia unui Damocles” nu numai amenințător, dar și catastrofal prin cruzimea lui, astfel că anticipările lor pesimiste le paralizează orice inițiativă.) Teama ascunde adevărul. (În schimb, o conștiință nepătată, care nu are nimic de ascuns, are Întregul curaj al descoperirii adevărului.) „Cine se dă Învins fricii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
oponenta ei; sau, cum spune Constantin Noica: „Adevărurile noastre cerșesc contra-adevăruri”. Μ Comportamentul timizilor ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]