6,661 matches
-
a Întâmplat În seara aia? - Întrebă Grințu fără să deschidă ochii. Ascultă, băi, teristule, mă crezi prost sau vrei să-ți bați joc de mine? Grințu deschise un ochi. — Mda! - Îngână el. Deci crezi că a fost o arestare? Liniștea amiezii de toamnă se Încordă deasupra lor, dar pluti mai departe. Zare Își privi ceasul. Stăteau acolo de mai bine de o jumătate de oră și nu auziseră Încă nici o Împușcătură. Peste Încă puțin timp aveau să audă o primă serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la cât-un moment de mare Încordare cât-o frază nepotrivită Îți oferă serviciile și reușești să te manifești În cuvinte chiar pe dos.) Dar să nimicim cuvintele, Scumpi, și vino mai aproape! Ieri, când am venit de la școală, la amiază (ora cea mai prozaică a zilei) ți-am găsit scrisoarea pe masă. După ce m-am convins că vine de la tine am avut atâta putere În mâini ca s-o bag În genată și să fug Înapoi la școală având tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le vedeai fețele și erai convins că nu-i cunoști, nu-i mai văzuzeși Înainte. Tu, Însă, Întorceai din când În când capul pentru a distinge trăsăturile acelei femei. Vedeai de fapt numai marginea satului cu alură de mireasă În amiază și numai pe acest fond rochia murdară a femeii. Fața pe care satul și-o arată spre lume, Îți spuneai, este această margine cu grădinile Înflorite și nu, ca la oraș centrul, piața, intersecția a două drumuri mărginită de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a uitat cu totul de el și nu vine deloc să-l vadă? Se aflau În practică cu școala și nu-și putea lua bilet de voie decât pe o jumătate de zi. Către sfârșitul lui septembrie, Într-o după amiază ploioasă de joi, Zare apăru amețit la poarta 1 a liceului, se certă cu portarul care nu voia să-l lase să intre, ocoli gardul de prefabricate și se strecură printr-o spărtură din spatele școlii nimenind chiar sub fereastra atelierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a sarazinilor s-a repezit cu furie asupra francezilor. Rândurile masive ale razboinicilor nordici rămaseră neclintite ca stanca. Zadarnic își stoarseră puterile sarasinii în nenumarate atacuri , nu reușiră să-i înspăimaâte pe francezi. In cele din urmă , pe la patru după amiază , cand Abdalrahman se pregătea pentru o nouă și uriasă ofensivă , care trebuia să spargă frontul localnicilor , o mare larmă s-a auzit în rândurile sarazinilor . Era regele Eude , care cu aquitanii săi , le atacase tabara și , astfel , o bună parte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să hotărască. Sarazinul își trase sabia înaintând cu îndrăzneală asupra lui Roland. Așa a început o luptă atât de dramatică și de lungă, fiecare dintre cei doi cavaleri arătând atâta dibăcie, încât istoria ne spune că ar fi durat de la amiază și până-n noapte. Roland , văzând stelele răsărind pe cer a propus un armistițiu. -Ce să mai facem acum, zise el, când lumina zilei ne-a părăsit? La care Agrican se grăbi să răspundă: -Hai, să ne odihnim in livada aceasta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina cu tâlharii ei în plata domnulul,Roland a luat-o pe Isabel sub scutul său și și-a urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sparte, ceilalți s-au retras târâș grăpiș. Lăsând vizuina cu tâlharii ei în plata domnulul,Roland a luat-o pe Isabel sub scutul său și și-a urmat drumul câteva zile fără să mai aibă vreo aventură. Într-o după amiază, ei au văzut o ceată de oameni ce păreau a duce în mijlocul lor un prizonier legat cobză ca și cum ar fi fost sortit călăului. Prizonierul era un cavale tânăr și cu o înfățișare nevinovată. Banda purta însemnele contelui Anseim, capul trădătoarei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spus părerea Todiriță ― Întâi să-l întâlnim și pe urmă... ― Cam ai dreptate. Cum să defilezi cu sticla cu rachiu prin curtea cazărmii? Doar nu umblăm să chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am îmbătrânit, ca să uit de la mână pân’ la gură. Ia și mănâncă, că îți fac și mâine seară - l-a îndemnat ea. Fără nici un gând îndoielnic, hangiul a mâncat cu poftă. Și... noaptea somnul i-a fost... liniștit. În după amiaza aceea, feciorul hangiului gonea călare către bordeiul ascuns în codru... Când se apropia primul cântat al cocoșilor, îmbrăcat în sarică mițoasă, lotrul s-a oprit la fântâna hanului... Un muc de lumânare ardea la geamul bucătăriei. Asta însemna că hangița
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite că nu-i mai găsesc?!> Când am ajuns pe creasta dealului, am văzut că drumul duce spre un sat hăt departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
probabil, o victimă accidentală - apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat pe masă, ca să-și ia dreptul lui, și, când colo, în loc de buni, l-a găsit plin cu hîrtii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Ei, le spuse căpetenia, de haine făcurăm rost, acum trebuie să ne-nvîrtim de-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
semnale luminoase. Înaintarea turcilor fusese oprită pe Întreaga linie. Urdia bâjbâia, neștiind Încă ce forțe are În față. Mai bine de jumătate din oastea otomană nu putea intra În luptă, fiind prinsă În noroaiele din dreapta râului. - Trebuie să câștigăm până la amiază! Îi spuse voievodul căpitanului Oană. Când ceața se va ridica, va fi prea târziu. Oană aprobă, fără să adauge nimic. Părea atent la altceva. -Întreaga cavalerie a spătarului Albu, atac frontal! Zdrobiți-i și aruncați-i În mlaștini! Căpitane! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prin păduri. Au fost răzbiți secuii. Și urdia nu se mai termină... Parcă sunt și mai mulți! Voievodul privea, fără să spună nimic, imaginea tot mai clară a dezastrului. Căpitanul avea dreptate. Sufletul Moldovei cădea, Încet, În noroiul Vasluiului. Venise amiaza. Iar puterea lui Soliman creștea. Poate speraseră prea mult. Poate crezuseră cu prea multă disperare În Mântuitor și În voința lor de a opri fiara. Dar fiara nu putea fi oprită. Uriașul animal care era urdia turcească se târa, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fost, unul din curieri ar fi fost al Apărătorilor, iar Erina ar fi fost chemată la Cetatea Albă, alături de viitorul ei soț. Căci peste trei zile trebuia sărbătorit Anul Nou, iar misiunea căpitanului Oană va fi fost terminată până la orele amiezii. Nici un semn nu venea, Însă, din partea Apărătorilor. Logofătul intră În casă, dar se Întoarse din pragul ușii. I se păruse, o clipă, că o pasăre mare și neagră fâlfâise Încet pe deasupra casei. 28 decembrie 1475, ora 5.00 Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu pierderi mari. Întreaga coloană intră pe văile acoperite de cețuri ale Balcanilor sârbești, lăsând În stânga ținuturile croate ale Dalmației. - Grazie, Angelo... se auzi vocea stinsă a căpitanului Oană. - Per niente, commandante, răspunse Angelo. Mia piacere. 17 februarie 1476, după amiaza, Balcanii sârbești Veștile Începuseră să vină asemeni valurilor Mării Adriatice În zilele În care insula San Giorgio nu se mai vedea din cauza vânturilor care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără minte, din fire sortite să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăși stricăciunea lor, 13. și își vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca niște întinați și spurcați, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi. 14. Le scapără ochii de preacurvie, și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de amiază plictisitoare, făcea pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de primire, de masă și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se gândi la timpul trecut când probabil orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul ei, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. 7. Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? 8. Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor. 9. Cu iapa înhămată la carăle lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă cu asiduitate să dezvolte la nivel macrocosmic mișcarea browniană. Înțeleg că fiecare își poartă Zeul său, dar ei au făcut din asta o mascaradă! Se apropie amiaza, Harnum se aliniază cu Limelob. Mă așez pe piatra rotundă și pentru prima dată mă gîndesc că ar fi bine ca specia lor să dispară... Oare cîți mai gîndesc ca mine? Eu le-am livrat cunoștințele acumulate, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
comun. Într-una din nopțile sale libere, petrecută el știe pe la ce nunți, nu l-au găsit acasă în zorii zilei, când stăpânii l-au chemat să-l lege. Toate căutările și apelurile lor s-au dovedit zadarnice. Se apropia amiaza și cățelul nu apăruse. Fratele meu, țintuit la pat de o nemiloasă suferință, și-a exprimat supărarea într-un mod ce nu mai are nevoie de comentarii: Dacă mi s-ar fi pierdut o oaie nu mi-ar fi părut
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de la zenana. I se permite chiar să iasă pe terasă. Ajută la pregătirea băii begum-ei, ducând vasele de argint cu uleiuri aromatice, lota cu infuziii de plante, vasul cu mangal parfumat deasupra căruia își va usca părul. Într-o după amiază, i se permite chiar să iasă din palat. Ocazia este una din cele mai temute pentru o hijra; să însoțească zenanaua la plimbare. În fața intrării principale, sunt aliniate Rolls-Royce-uri, ai căror șoferi așteaptă în picioare, în livrelele lor gri dungate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]