5,855 matches
-
se forma în minte. Venusienii încercau să captureze navele fără a le distruge. Instrumentele realizate în acest scop ar fi fost minunate pentru o galaxie de ființe umane normale. În plus, erau remarcabile prin felul în care îi deosebeau pe amici de inamici, pe de altă parte nu aveau decât o valoare limitată împotriva creierelor secunde sau a Prezicătorilor. Gosseyn se gândi că se grăbiseră să le fabrice considerând că nu era timp suficient, Acest fapt se adeverea de la un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
importanță actualului nostru obiectiv. Vom putea sau nu să ieșim din această casă înainte de a se crăpa de ziuă? Viitorul nostru depinde de asta. Ceea ce... (se ridică în picioare cu o surprinzătoare agilitate tinerească) ne readuce în mod direct la amicul de pe divan. Fără absolut nici un efort, gândurile lor se concentrară asupra iminenței și gravității pericolului. 17 Demersurile noastre nervoase le copiază pe cele ale animalului. La om, reacțiile nervoase de- acest gen conduc la stadii patologice și fără posteritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ființe primitive. Dacă ne-ar vedea că descindem, s-ar apropia, cu gândul să ne păcălească. Întorcându-se cu fața spre Grosvenor, Korita spuse, pe un ton prietenos: - Eu, unul, continui să cred că așa se va întâmpla, deși teoria amicului nostru, privitoare la natura animalica a acestor ființe, s-a dovedit adevărată. Dumneata ce părere ai, Grosvenor? - Eu merg chiar un pic mai departe, răspunse nexialistul. Ca istoric, vei recunoaște, desigur, că nici o tentativă de exterminare totală nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
raporta prin rețeaua de videocomunicatoare: - Producem acum nouă mii de bucăți pe secundă și socot că putem lăsa liniștiți mașinile să-și termine treaba. Am instalat un scut energetic limitat în jurul planetei, pentru a împiedica orice intervenție. Încă puțin și amicul nostru va începe să simtă un gol în stomacu-i gigantic. E timpul să pornim la drum. Timpul avea să vină, însă, abia peste câteva luni, când se hotărâră să pornească spre nebuloasa NGC-50 347. Astronomul Lester explică astfel sensul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cine e. Iar când află, deveni și mai amabil. Îl concedie pe tânăr cu un gest și apoi dădu imediat informația cerută: — E vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
când află, deveni și mai amabil. Îl concedie pe tânăr cu un gest și apoi dădu imediat informația cerută: — E vorba de un portmoneu cu o cheie de la o casă de fier. Mi-a încredințat-o un amic. — Cine-i amicul, cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a cam ajuns să fiu a doua. Cine știe însă, e posibil să ne mai întâlnim... după divorț, pentru că în clipa asta chiar, m-am hotărât. Fie ce-o fi! Nu cunoașteți un avocat bun și care să nu fie amic cu bărbatul meu? Costache mai stătu aproape o oră de vorbă cu încă doamna Movileanu, așa cum de mult nu mai vorbise cu o femeie și, cu sufletul ceva mai puțin negru, se duse să se culce prevenindu-și ordonanța: — Până
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umbră. — Și domnul Dan Crețu? întrebă Generalul. Am citit în Lumea nouă niște lucruri pe care, spun drept, nici ordonanța mea nu le-ar crede. — A, da, am aflat că cel care le-a povestit ziariștilor de la Lumea este ajutorul amicului meu Margulis, de la cabinet, un flăcău în care nu poți avea încredere, l-am sfătuit de mult să-l dea afară. Acum sper s o facă. Cine știe ce-a auzit și ce-a înțeles! Oricum, despre Dan Crețu n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește de foarte sus, că ei sunt copii și că el pur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
83 Rămâneți suvenire în toat-a mea viață, Ăst an de fericire în care am trăit Cu tine - a mea drăguță în câmpul de verdeață, Al junei Vârstei mele în care m-ai iubit. Departe de - orice nume, de orice mulțumire, Amici, petreceri, sume, toate am refuzat, Cu tine zi și noapte să fiu în fericire Să dorm pe sînu-ți fraged mai bine - am preferat. Căci cine alta-n lume putea să mă iubească, Cu-atîta tinereță, cu-atît amor nebun, Ca tine - a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul zăcea în hol de treizeci de ani ― două tablouri: un Goya și un Rembrandt. ― Oho! ― Nu intru în amănunte. De ajuns că amicii se hotărăsc să le comercializeze și să împartă banii. La numai câteva ore, oamenii încep să moară. ― Criminală? ― Nu, nu ea i-a ucis. Pentru a nu declanșa însă o anchetă care ar fi dus la descoperirea pânzelor, înscenează pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să se coleze cu cea mai costisitoare întreținută de pe Coasta de Azur sau California. Ce copil..." ― Cum te simți? Nucu Scarlat gemu înăbușit. ― Mult mai bine, mulțumesc. Să-i dăm bătaie! Cârnul își curăța pistolul. ― I-aș da un telefon amicului meu să-l liniștesc. ― Lasă, mai bine fă-i o surpriză. Îi expediezi o scrisoare cu un fluture albastru. ― Îi tot dai zor cu fluturii ca un prost! Lui îi trebuie niște piese de schimb la o mașină de cusut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meargă splendid, ai să vezi, mai ales dacă dumnealor continuă să fie cuminți. ― Getaxul... E imprudent pe șosea. ― Bravo! Văd că mintea îți funcționează, râse Ionescu. M-am gândit și eu la treaba asta. Vom lua mașina ta și Fiatul amicilor... Până se întorc ei din Iran... Ioniță Dragu scutură umărul lui Miga. ― Hai, Șerbănică, plecăm Bătrânul deschise ochii speriat. ― Unde? Florence se ridică anevoie. Își simțea picioarele grele și umflate, gura coclită. N-avea curaj să se privească în oglindă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meu? ― Știu eu?! Cred că mai degrabă reclamam situația. ― La chestia asta nu m-am gândit. ― O scăpare, firește, comentă fără nuanțe Cristescu. Cum te-a descoperit cucoana cu tablourile? ― Habar n-am! Mi-a dat telefon și gata! " Deci amicul are telefon, conchise maiorul. Și ce-i cu asta? Câți abonați sânt în București?" ― Ce s-a întîmplat mai departe? Povestește! ― Păi, n-am mare lucru de povestit... M-am dus acolo la biserică și taca-taca uite ai să faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niciodată. ― Chiar, nu mint. Să știți că nu mint! ― Atunci de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă spun. ― Înseamnă că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a plăcut? Maiorul zâmbi stors și apăsă pe buton. ― Și-a făcut numărul? întrebă Azimioară. Cristescu oftă. ― E inconștient. Mai inconștient decât un copil de 5 ani. Nefericitul... În sfîrșit! Ia dosarul lui și culege toate adresele. Veri, cumnați, neamuri, amici, martori la proces, cine venea să-l vadă la vorbitor, tot, tot, tot! Nu neglija nimic. Trebuie să dăm de persoana care l-a ascuns. Locotenentul îl privi curios și maiorul ridică din umeri. ― Filmul a rămas la individul respectiv
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și vânzătorului oacheș, tânăr cu perciuni negri și inel gros de aur, calificat în alte ocazii "un individ obraznic". Își revizui însă în ultima clipă intențiile, considerîndu-le sub demnitatea sa. În consecință, dăduse târcoale magazinului vreo zece minute așteptând doi amici pensionari care-și făceau cumpărăturile la aceeași oră. Mitiță Haznaș, fost consilier la înalta Curte de Casație, și Dinu Calotă, funcționar superior pe vremuri ia Banca de Credit. Țineau în mână plase cu borcane goale, îmbrăcați în paltoane care cândva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Când se întoarse la minister, maiorul găsi lista întocmită de Azimioară pe birou. Erau trecute acolo vreo 15 nume cu adresele respective, ocupația și locul de muncă. Neamuri de-ale cârnului răzlețite prin toată țara, vreo trei colegi de școală, amici din penitenciar eliberați de curând. Cu un creion verde, Cristescu bifă ca neinteresante pentru moment adresele din provincie și încă vreo două aparținând unor indivizi ― prieteni buni cu Dascălu în liceu ― dar învîrtindu-se acum în cu totul alte sfere. Ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții încleștați: ― Nu mă mișc nici moartă de-aici! ― St! făcu Panaitescu. Umblă cineva la ușă. Matei își privi ceasul. ― 6, 30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un astfel de spectacol îmi trebuie o săptămână ca să-mi revin. Lăsă brațul locotenentului și-și îmbrăcă mănușile. Nu țin minte exact unde am citit. Un individ teribil de cumsecade, grozav de săritor, în fine un prieten admirabil... Refuza hotărât amicilor doar două hatîruri: să-i viziteze la spital și să-i asiste la înmormîntare... A, uite-i! Melania Lupu, Grigore Popa și Matei, înconjurați de câțiva vecini, așteptau în fața capelei. Maiorul îl trase pe Azimioară în spatele unui cavou. ― Încă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în aer, e tot atât de egoist pe cât poate fi o ființă omenească. Ălălalt e indiferent, ăsta însă aproape că urăște tot ce populează universul finit și infinit. Dă-mi voie să fiu surprins că riscă o pneumonie la vârsta lui, de dragul amicului Panaitescu. Nu, hotărât, spectacolul e prea frumos! ― Poate că i-a influențat bătrâna, opină moale Azimioară. Pare un om de treabă. ― Pare... Numai că Grigore Popa este persoana cea mai puțin influențabilă pe care am întîlnit-o vreodată. Ține minte! Altceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș însoți, dar nu-l pot lăsa singur pe domnul Popa. ― Încep să cred, declară Cristescu plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, că într-adevăr nenorocirea asta v-a apropiat extrem de mult... ― Indiscutabil... ― Totdeauna ne-am interesat unul de celălalt. Amicul Popa, cel puțin, rar își dezlipește urechea de ușa mea... Melania Lupu tuși îngrijorată. ― Domnul Matei glumește... ― Îl stimulează, bănuiesc, ambianța, observă maiorul. Bătrânul morocănos se postă ostentativ pe marginea trotuarului cu fața spre șosea. Sculptorul tremura de frig. ― Oricum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De asta nu mai pot eu! Mutăm tablourile în altă parte. ― Unde? întrebă repede Grigore Popa. ― Oriunde, n-are importanță. ― La dumneata în odaie, de pildă? ― De ce nu? Tot stați de caraul... Și-apoi, nu uitați că trebuie să sosească amicul din Amsterdam, oricum umblăm la ele. Pe buzele Melaniei Lupu apăru un surâs palid. Părea să încerce o mare dezamăgire. Grigore Popa nu-l slăbea pe sculptor din privire. ― Le-ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un lagăr de exterminare. Colonelul Werther von R., șeful comandamentului german, era un amator rafinat de obiecte de artă... Plutonul de execuție sau crematoriul reprezentau un mijloc comod de a te debarasa de proprietarii legitimi. Ani de zile, rudele sau amicii familiei Cruceanu s-au întrebat ce vor fi ajuns tablourile... Soarta a vrut ca ele să-și dezvăluie enigma după aproape un sfert de secol. Surprins de evenimentele lui august '44, colonelul Werther von R. n-a reușit să le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]