8,976 matches
-
că Brummell avea În acel moment o viață amară, că Boulogne era stânca lui de pe Sfânta Elena, toate sentimentele noastre se transformară Într-un respectuos entuziasm. Îl văzurăm la trezirea de dimineață. Haina de interior cu care era Îmbrăcat purta amprenta nefericirii lui; Însă, deși se potrivea cu această stare, era În perfectă armonie cu accesoriile apartamentului În care locuia. Bătrân și sărac, Brummell era tot Brummell: doar o burtă comparabilă cu aceea a lui George al IV-lea stricase minunata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
grotesc, fără a fi excesiv În sfidare. Marchizul de Saint-Cricq face, de pildă, o impresie execrabilă când e văzut ținând frâiele calului prin portiera elegantei trăsuri. Gesturile unui dandy autentic trebuie să aibă o insolență rafinată, nu brutală. O altă amprentă a corpului, folosită abil ca instrument de seducție este vocea: reținută, eventual emfatică, fără modulări patetice, fără stridențe, bâlbâieli, ezitări, fără exaltare. Asemenea măștii, și vocea are o opacitate care ațâță din simplul motiv că nu se lasă interpretată ușor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să-l scoată repede În evidență. S-a spus, cu destul dispreț, că uniforma a exercitat o fascinație irezistibilă asupra lui Brummell. Asta ar Însemna să explici ce este un dandy prin prisma unui sublocotenent. Un dandy ce-și lasă amprenta peste tot, care nu există fără o anume distinsă originalitate 2 (Lord Byron) trebuie neapărat să urască uniforma. De altfel - și pentru lucruri mai grave decât această simplă chestiune de ținută -, era În firea lucrurilor ca Brummell să fie rău
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mare ce se pune de către cei mai mulți pe instrucție, pe puritatea limbii vorbite, pe grația ținutei, pe dezinvoltura cu care este purtată o toaletă, pe găsirea unor apartamente luxoase, În sfârșit, pe perfecțiunea emanată de respectiva persoană. Nu ne lăsăm, oare, amprenta obiceiurilor, a felului de a gândi, pe tot ce ne Înconjoară și ne aparține? „Vorbește, umblă, mănâncă sau Îmbracă-te și Îți voi spune cine ești” a Înlocuit vechiul proverb, formulă curteană, adagiul privilegiatului. Astăzi, un mareșal de Richelieu este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că Brummell avea În acel moment o viață amară, că Boulogne era stânca lui de pe Sfânta Elena, toate sentimentele noastre se transformară Într-un respectuos entuziasm. Îl văzurăm la trezirea de dimineață. Haina de interior cu care era Îmbrăcat purta amprenta nefericirii lui; Însă, deși se potrivea cu această stare, era În perfectă armonie cu accesoriile apartamentului În care locuia. Bătrân și sărac, Brummell era tot Brummell: doar o burtă comparabilă cu aceea a lui George al IV-lea stricase minunata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin deprindere. Da! exclamă William Crad...k, statornicul tovarăș al lui Brummell, calmați temerile populației de country gentleman (mici proprietari), de negustori și bancheri... Nu toți copiii aristocrației se nasc cu sentimentul eleganței, cu acel gust ce dă vieții o amprentă poetică; cu toate acestea, aristocrația din fiecare țară are ceva deosebit atât În maniere, cât și În remarcabila Înțelegere a existenței! - Și care este acest privilegiu? Educația, deprinderea. Marcați Încă din leagăn de grația armonioasă ce domnește În jurul lor, crescuți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
anul 1252. Genova deținea moneda Genoin și Florența Florin"487. Nu putem socoti ca fiind o întâmplare durabilitatea modului de organizare monetară pe care occidentul a moștenit-o de la greci și romani. Moștenirea greacă și romană își va pune o amprentă definitorie asupra modului de a fi, mult mai profund decât simple forme de organizare economică și monetară. Moneda metalică bătută, în forma sa sofisticată, conținea însemnele puterii, deci avea și o valoare de simbol foarte puternic. Dincolo de această dimensiune, aurul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în acord cu mersul înainte al lumii și cosmosului. Caracterul natural al unei crize înseamnă apariția sa și existența independent de voința umană, în baza imanenței existenței și funcționării sistemului social. 859 Despre modul în care ciclicitatea economică își pune amprenta inclusiv asupra organizărilor societale de tip socialist vom discuta într-un capitol aparte. Marius Spiridon pare să considere ciclicitatea ca fiind specifică doar sistemelor libere de economie. El împarte sistemele economice în trei categorii posibile, în funcție de "organizarea interacțiunilor umane". Este
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
religios” este un construct elaborat de omul de știință, care surprinde modul specific de comportare a unui individ bazat pe valorile umaniste ale creștinismului și care concepe lumea ca fiind supusă voinței divine. Prin aceasta, criteriile de decizie vor purta amprenta specifică a celui care vede în acțiunea sa o expresie a comandamentelor divine. Un asemenea om acționează sub puterea de constrângere și stimulativă a mentalității „care aspiră în mod profesionist, sistematic și rațional la un câștig legitim”<footnote Weber, Max
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și se influențează reciproc, având ca obiectiv eficientizarea activităților, maximizarea profitului, rezolvarea obiectivelor sociale propuse etc. 1.3. Rolul, funcțiile și practicile marketingului Conceptul de marketing realizează, În primul rând, o analiză integrală a principalilor factori endogeni care Își pun amprenta pe activitatea Întreprinderii, respectiv: produsul (product), prețul (price), promovarea (promotion) și distribuția (place), elemente care formează mix-ul de marketing (cei 4 P). Sintetizând diferitele teorii emise cu privire la rolul și funcțiile marketingului, putem evidenția, pornind de la o serie de obiective
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
În timp); • gradul de flexibilitate a ofertei, În raport cu fluctuația cererii de servicii, respectiv capacitatea de mobilizare a ofertei de servicii la o cerere crescută sau scăzută, În funcție de caz; • capacitatea de personalizare a serviciilor, respectiv măsura În care serviciul prestat poartă amprenta prestatorului, sub forma unei „mărci de servicii”, incluzând caracteristici calitative sau alte atribute care personalizează serviciul prestat; • nivelul de tehnologizare și profesionalism al serviciilor, respectiv nivelul tehnologiilor utilizate În prestarea serviciilor și calitatea profesională a factorului uman care realizează serviciile
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
auteur critique l'empreinte trop personnelle de Blaga dans leș traductions qu'il a réalisées : În genere, Blaga nu poate fi un foarte bun traducător, deoarece e un prea mare poet. Pretutindeni în versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Traian Ștef, Ion Simuț, Florin Ardelean), grupul clujean, fost și actual echinoxist (Ion Pop, Ion Milea, Corin Braga, Augustin Pop, Călin Teutișan, Mircea Petean, Radu Țuculescu), dar mai ales un grup de universitari locali, care își pun tot mai accentuat amprenta asupra fizionomiei revistei (Aurel Pântea, Mircea Popa, Octavian Schiau, Iacob Mârza, Cornel Tatai-Baltă, Vasile Moga, Ion Buzași, Ileana Ghemeș, Stelian Obiziuc, Rodica Chira ș.a.). Revista începe să-și contureze un profil puternic ancorat în fenomenul literar contemporan postmodernist (colaborări de la
DISCOBOLUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286793_a_288122]
-
l-a frecventat, el propunea în 1926 un Bloc al scriitorilor tineri, iar în 1933 lansa inițiativa unei Asociații a Scriitorilor Independenți, inițiativă care, după un succes de moment, fiind îmbrățișată mai ales în Transilvania, eșuează. Servituțile gazetăriei își pun amprenta și asupra creației lui literare. Neîndoielnic, ca poet, nu era lipsit de talent. Versurile publicate între 1924 și 1927 sunt în nota producției colegilor de generație, ce-și căutau drumul propriu, dar tânărul le părăsește, fascinat de promisiunile romanului. Întâia
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
colectiv Pauză de respirație, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea. Notație a cotidianului contondent, cinic tulburat în funcțiile sociale, lirism virulent al individului noninseriabil, care nu se poate „angrena” fără supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
București, 1998 (în colaborare cu Brândușa Palade); Edward Behr, Sărută mâna pe care n-o poți mușca (în colaborare), București, 1999; O Americă înfricoșătoare, București, 1999; Boris Souvarine, Stalin, București, 1999; Omul grec, coordonator Jean-Pierre Vermont, București, 2002; Nancy Huston, Amprenta îngerului, București, 2003; Vladimir Bukovski, Reușești sau mori. Convorbiri. Conferințe. Dezbateri, pref. trad., București, 2003 (în colaborare cu Mona Cure și Sorana Corneanu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Jurnalul” poetului, RL, 1997, 47; Mircea Mihăieș, Vivisecții catodice, „Cuvântul”, 1997, 11; Gheorghe
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
614) și recucerirea lui Ioan Tzimiskes (971). Este cert că multe elemente ale creștinismului antic s-au pierdut, dar amploarea vieții creștine din secolele V-VI, vasta rețea episcopală, așezămintele monahale, numeroasele bazilici, dezvoltarea cultului, atașamentul față de dogmele Bisericii universale, amprenta puternică lăsate de acestea asupra societății scythane au reprezentat un suport important în secolele VII-X, atât de tulburi, iar fondul de valori ale credinței creștine nu a fost anihilat. 60 De pildă, terminologia latină esențială a creștinismului românesc s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Iorga, considera că încă din vremea lui Justinian (527-565) ar fi avut loc o pătrundere a slavilor în sudul Dunării cu o țintă determinată.8 Așadar, sub Justinian, când s-a produs restaurația imperială la Dunărea de Jos, cu amprentă latină și creștină, în același timp, mijlocul secolului al VI-lea, a avut loc un fapt etnic nou: migrația slavilor. Mai concret, slavii sudici sunt cei care au venit în contact cu daco-romanii și au lăsat urme în istoria și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a cristalizat o populație daco-romană, din care provin romanicii și ulterior românii. Cele două straturi etnice, cel autohton, daco-get, și cel dominator, roman, sunt comune zonei carpato-balcanice și constituie factorii fundamentali din structura etnică românească, deoarece și-au pus amprenta definitivă asupra poporului și a limbii române. Slavii sunt al treilea element etnic al poporului român -ei au pătruns în vatra carpato-dunăreană, în a doua jumătate a secolului al VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, când
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au avut urmări asupra autohtonilor. Etapa a doua a etnogenezei, slavo-română, constituie perioada desăvârșirii formării poporului român, proces ce durează de la începutul secolului al VII-lea până la sfârșitul secolului al X-lea. Dacă migratorii, dintre 275-602, nu și-au pus amprenta asupra profilului etnic și de limbă al populației daco-romane, în schimb, elementul slav a provocat dislocarea acesteia. Slavii au descins din părțile Vistulei și ale Nistrului superior în Dacia (nordul Dunării) pe două căi: pe la apus, prin câmpia Tisei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-ar putea explica în felul acesta. Se admite, în prezent, că aromânii s-au despărțit de marea masă a poporului român înaintea celorlalte ramuri: "există realmente unele concordanțe megleno-istro-daco-române, și în special istro-daco-române, care nu sunt cunoscute de către aromâni. Amprenta veche slavă este și ea mai puțin pronunțată în limba lor, decât în celelalte dialecte", susține Pușcariu.49 Brătianu remarcă faptul că dacă am reduce totul la migrații păstorești și la efecte ale transhumanței, n-ar exista nici un motiv ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
popoare înrudite cu tracii, a optat, după anexarea ei la Imperiu, pentru romanitate. Această circumstanță a decis soarta tuturor regiunilor dunărene. În Dacia, locuitorii au vrut să fie români, iar faptele dovedesc că au vrut acest lucru în mod conștient". Amprenta de neșters lăsată de Roma asupra Daciei "sigiliul Romei" (Iorga) nu a fost numai urmarea operei de cucerire (106-275) și nu a fost ștearsă prin evacuarea militară și administrativă (275), datorită folosirii latinei, mai mult decât datorită coloniștilor, veterani și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgare, în secolul al X-lea, Dristra (vechiul Durostorum) deținea un loc primordial. Evoluția bisericii bulgare între 927, constituirea patriarhiei de la Preslav și 967, când, după declanșarea conflictului bizantino-ruso-bulgar, reședința patriarhiei trece la Dristra, devenit centru bisericesc-cultural, și-a pus amprenta asupra vieții bisericești din Dobrogea și Dunărea de Jos. Ulterior, reședința patriarhiei bulgare se va muta din răsărit în apus, la Ohrida. În acest interval au pătruns în Dobrogea și forme de cult bisericesc, dar acestea s-au pierdut, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au coexistat pe durata câtorva secole: organizarea veche, în triburi și neamuri ("genera"), împărțite pe "ramuri" și organizarea mai nouă, teritorială, evoluată, după care ținuturile lor erau împărțite în scaune, în cursul secolului al XIII-lea. Organizarea secuilor a purtat amprenta puternică a rostului militar grăniceresc, pentru care au fost așezați de regele Ungariei în răsăritul Transilvaniei. Acest teritoriu era împărțit în unități administrative, judiciare și militare, numite "scaune" (sedes)-în secolele XIII-XIV, provenite din alte denumiri precum "terra" și "districtus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire cu cele două populații turanice a căror dominație a durat câteva secole. Expedițiile împăraților de la Bizanț
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]