11,250 matches
-
sunt cele mai eficiente, pe când IgG4, datorită structurii sale aparent compacte, nu activează complementul, pe calea „clasică”. Anticorpii IgG4 sunt unici, prin aceea că ei apar a fi monovalenți funcțional, datorită structurii lor compacte. Cercetătorii alergologi au emis ipoteza că anticorpii IgG4 servesc spre a escava antigenul, prevenind ca anticorpii IgE legați la mastocite să fie cross-lincați de antigen, blocând astfel reacțiile de hipersensibilitate mediate de IgE, la persoanele care au fost supuse imunoterapiei. Alte diferențe importante, structurale și biologice dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aparent compacte, nu activează complementul, pe calea „clasică”. Anticorpii IgG4 sunt unici, prin aceea că ei apar a fi monovalenți funcțional, datorită structurii lor compacte. Cercetătorii alergologi au emis ipoteza că anticorpii IgG4 servesc spre a escava antigenul, prevenind ca anticorpii IgE legați la mastocite să fie cross-lincați de antigen, blocând astfel reacțiile de hipersensibilitate mediate de IgE, la persoanele care au fost supuse imunoterapiei. Alte diferențe importante, structurale și biologice dintre subclasele de IgG umane se referă la legarea receptorului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de legare pe domeniile regiunii constante pentru factorii reumatoizi, componentele complementului și proteine bacteriene A și G. IgM umană este o imunoglobulină pentamerică, cu o greutate moleculară de 900 kDa și reprezintă aproximativ 10% din imunoglobulinele serice, la persoanele normale. Anticorpii IgM sunt importanți din punct de vedere clinic, deoarece sunt predominanți în răspunsurile imune timpurii, date la majoritatea antigenelor. Alături de IgD, IgM este o imunoglobulină majoră care este exprimată pe suprafața limfocitelor B. IgM este foarte eficientă în activarea cascadei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sapiens sapiens, și un rezervor de segmente genice imunoglobulinice de la tată, de asemenea, reprezentativ pentru această specie (fig. 3.1). Această organizare a informației genetice implicată în realizarea răspunsului imun este una strategică, deoarece ea asigură ca organismul să producă anticorpi special proiectați spre a recunoaște orice tip de antigen cu care organismul se confruntă stochastic și cu a cărui structură sistemul imunitar ia contact pentru prima dată. Astfel, în condiții normale, organizarea informației genetice pentru sinteza Ig sau a TCR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fag al bacteriei Escherichia coli, realizându-se amplificarea acestui ADN cu obținerea unei cantități suficient de mari de gene codificatoare de catene L, atât din limfocite embrionare, cât și din celule de mielom, producătoare de imunoglobulină de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul acestei experiențe este prezentat în figura 3.2. În cadrul acestui experiment s-a extras ADN din limfocite embrionare normale de șoarece
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
complexificare, printr- un număr mai mare de segmente genice, precum și prin prezența unei regiuni codificatoare D (de la diversity = diversitate, în limba engleză) intercalată între VH și JH, prin care se extinde substanțial diversitatea biochimică a catenelor grele și implicit a anticorpilor. Specialiștii nu au căzut de acord asupra numărului exact de segmente genice, purtătoare de informație genetică pentru sinteza catenelor imunoglobulinice. Cifrele raportate sunt estimative. La om, pentru catenele grele (H), se estimează la câteva sute numărul segmentelor genice VH, fiecare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip LK, diversificarea este și mai mare și anume, de ordinul 24 000 1400 = 33 600 000. Limfocitele B virgine (care nu au luat încă contact cu vreun antigen) au deja gene funcționale rearanjate pentru catenele L și H, exprimând anticorpi din clasa imunoglobulinelor legate de membrana limfocitului, din clasele IgM și IgD. Unele asemenea limfocite B produc numai IgM, pe când altele produc deopotrivă IgM și IgD. Se estimează un număr de aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aproximativ 10 molecule IgM per celulă B virgină. Specificitatea antigenică a IgM este diferită la diferitele celule B virgine, datorită diferențierii structurale a regiunilor VL și VH ale catenelor L și H. De aici, se poate deduce faptul că diversitatea anticorpilor și specificitatea lor sunt determinate în limfocite înainte de realizarea contactului fizic, real și direct, cu un anumit antigen. O situație similară se întâlnește și în cazul TCR din limfocitele T. Așadar, și în acest caz, se poate vorbi de un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt determinate în limfocite înainte de realizarea contactului fizic, real și direct, cu un anumit antigen. O situație similară se întâlnește și în cazul TCR din limfocitele T. Așadar, și în acest caz, se poate vorbi de un preformism în natura anticorpilor sintetizați de celulele B și a TCR-urilor, care nu au luat contactul cu antigenele. În celulele B virgine care produc atât IgM, cât și IgD, ambele aceste două tipuri de imunoglobulină au regiuni VH și VL identice, diferențierea lor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
JH și CH, gena rezultată va fi transmisă stabil, în cursul diviziunilor mitotice succesive, pornind de la celula B inițială, care s-a angajat pe calea maturației, adică a diferențierii tuturor celulelor-fiice ale sale, rezultând clona de celule B producătoare a anticorpului corespunzător antigenului invadator. Toți componenții clonei de celule astfel rezultate vor avea o aceeași specificitate de antigen codificată de cistronul recompus, rearanjat, din segmente genice imunoglobulinice individuale, distincte. Această conservare a rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice este posibilă datorită mitozei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de nucleotide de la nivelul segmentului genic V generează milioane de variante ale regiunii variabile a catenelor imunoglobulinice, fenomen redat prin sintagma hipermutația domeniilor variabile. Acest fenomen este activ mai ales în condițiile unei imunizări intense, fiind asociat cu creșterea afinității anticorpilor pentru epitopul antigenului stimulator. Adiții de 1, 2 sau alt număr de nucleotide, indivizibil cu 3, conduc la modificarea întregului cadru de citire, în aval de punctul în care s-a produs evenimentul mutațional. Asemenea evenimente conduc la realizarea unui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
înțelesul noțiunilor variabilă și constantă are oarecare restricții intraspecifice, dar capătă anumită relaxare, atunci când ne referim la relațiile interspecifice (Cunnigham, 1976). Diferențierea ulterioară a celulelor B, pentru a deveni celule plasmatice cu o durată scurtă de viață, dar secretătoare de anticorpi, sau alternativ, pentru a deveni celule cu memorie are loc în afara măduvei osoase. Ambele căi de diferențiere depind de interacțiunea IgM legată la membrana celulelor B cu un antigen specific. Incapacitatea celulei B de a lega antigenul, activează programul morții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Incapacitatea celulei B de a lega antigenul, activează programul morții celulare programată genetic (apoptoză), în câteva zile. Interacțiunea IgM de suprafață cu antigenul specific, declanșează o serie de răspunsuri fiziologice care includ creștere activă și proliferare, schimbarea de la producerea de anticorp legat de membrană, la sinteza de anticorp secretat, precum și schimbarea clasei catenei H ce urmează a fi exprimată, fenomen numit comutarea izotipului (a clasei imunoglobulinice). Majoritatea celulelor B stimulate au durată limitată de viață, dar unele se diferențiază în celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
activează programul morții celulare programată genetic (apoptoză), în câteva zile. Interacțiunea IgM de suprafață cu antigenul specific, declanșează o serie de răspunsuri fiziologice care includ creștere activă și proliferare, schimbarea de la producerea de anticorp legat de membrană, la sinteza de anticorp secretat, precum și schimbarea clasei catenei H ce urmează a fi exprimată, fenomen numit comutarea izotipului (a clasei imunoglobulinice). Majoritatea celulelor B stimulate au durată limitată de viață, dar unele se diferențiază în celule cu memorie care pentru mulți ani păstrează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numit comutarea izotipului (a clasei imunoglobulinice). Majoritatea celulelor B stimulate au durată limitată de viață, dar unele se diferențiază în celule cu memorie care pentru mulți ani păstrează capacitatea de a răspunde la antigenul original, printr-o producere reînnoită de anticorp. Mecanismele de creștere și proliferare a celulelor B care răspund la legarea antigenului implică interacțiuni complexe cu cele care prelucrează antigenul (macrofage, celule dendritice) cu celulele T helper și cu factorii de creștere și diferențiere (limfokine sau citokine). Mecanismul de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
proliferare a celulelor B care răspund la legarea antigenului implică interacțiuni complexe cu cele care prelucrează antigenul (macrofage, celule dendritice) cu celulele T helper și cu factorii de creștere și diferențiere (limfokine sau citokine). Mecanismul de modificare a producției de anticorp secretat și comutarea expresiei de la catena µ la catena δ, la alt izotip (γ, ε sau α) implică rearanjări genice diferențiate și prelucrare diferențială și probabil chiar rearanjări genomice ca urmare a instalării endociclurilor care prefațează enorma diferențiere structurală și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
joncțiunile V-J ale catenelor L. 4. Mutația somatică reprezentată de substituții unice de nucleotide în segmentele genice V, generează hipermutația somatică a domeniilor variabile ce are loc mai ales în condițiile unei imunizări intense, când are loc creșterea afinității anticorpilor pentru epitopul antigenului stimulator. Hipermutația somatică este considerată a reprezenta mecanismul esențial în generarea diversității anticorpilor. La om, acest proces are loc în prezența antigenului și se produce în centrii germinativi din țesutul limfoid periferic. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmentele genice V, generează hipermutația somatică a domeniilor variabile ce are loc mai ales în condițiile unei imunizări intense, când are loc creșterea afinității anticorpilor pentru epitopul antigenului stimulator. Hipermutația somatică este considerată a reprezenta mecanismul esențial în generarea diversității anticorpilor. La om, acest proces are loc în prezența antigenului și se produce în centrii germinativi din țesutul limfoid periferic. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice prin transpoziție, la care se adaugă mecanismele de diversificare enunțate mai sus, permite ca, în condițiile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în linia germinală, organismul să producă miliarde de tipuri diferite de imunoglobuline, constituind așa-numitul repertoriu al imunoglobulinelor. Descoperirea mecanismelor de transpoziție naturală, fiziologică, a segmentelor genice imunoglobulinice, generatoare a unei uriașe diversități de specificitate de legare a antigenelor de către anticorpi, a permis înțelegerea modalității de utilizare a informației genetice din cadrul sistemului imunitar, modalitate neîntâlnită în nici un alt caz, în sistemele biologice. Asemenea mecanisme sunt funcționale deopotrivă în limfocitele B și în limfocitele T. Prețul plătit de organism, în termeni de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
răspuns imun la un anumit antigen. Epitopii utilizați în acest scop sunt mici molecule numite haptene, a căror structură discretă poate provoca cu mare probabilitate un răspuns consistent, spre deosebire de o proteină mare ale cărei diferite părți pot provoca producerea de anticorpi diferiți. O haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
haptenă este conjugată cu o proteină nonreactivă spre a constitui un antigen. Prin imunizarea șoarecilor cu antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece au avut aceeași secvență VH. Această secvență era aceea a segmentului genic V din linia germinală, desemnat T15, reprezentând unul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
antigenul realizat, se generează limfocite reactive. Uneori se produce fuziunea unor asemenea limfocite cu mieloame (celule tumorale) rezultând hibridoma care continuă să sintetizeze indefinit anticorpul dorit. Într-o experiență de acest fel, dintre cele 19 linii celulare diferite producătoare de anticorpi direcționați împotriva hapten-fosforilcolinei, zece au avut aceeași secvență VH. Această secvență era aceea a segmentului genic V din linia germinală, desemnat T15, reprezentând unul dintre cele patru segmente genice VH înrudite. Celelalte nouă linii celulare au exprimat segmente genice diferite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
somatică nu este cunoscută. Mutația somatică are loc în cursul proliferării clonale aparent la o rată de aproximativ 10-3 per pereche de nucleotide, per generație celulară. Aproximativ jumătate dintre celulele rezultate dobândesc câte o mutație, astfel că celulele care exprimă anticorpi mutanți reprezintă o fracție mare a clonei din care fac parte. În multe cazuri, este utilizat în mod consistent o singură familie de segmente genice V, în realizarea răspunsului imun la un anumit antigen. După expunere la un antigen, se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmente genice V, în realizarea răspunsului imun la un anumit antigen. După expunere la un antigen, se presupune că regiunea V cu cea mai înaltă afinitate intrinsecă se constituie în punctul de pornire. Apoi mutația somatică asigură lărgirea repertoriului de anticorpi. Mutațiile întâmplătoare au efecte nepredictibile asupra funcției proteinei. Unele dintre aceste mutații pot inactiva proteina, altele conferă acesteia o înaltă specificitate pentru un anumit antigen. Proporția și eficiența limfocitelor care răspund sunt amplificate prin selecția efectuată la nivelul populației de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
funcției proteinei. Unele dintre aceste mutații pot inactiva proteina, altele conferă acesteia o înaltă specificitate pentru un anumit antigen. Proporția și eficiența limfocitelor care răspund sunt amplificate prin selecția efectuată la nivelul populației de limfocite pentru acele celule care produc anticorpi în care mutația a indus creșterea afinității pentru antigen. Mutația somatică într-o clonă în curs de diferențiere (clona „1”) de celule B face ca specificitatea de receptor originală să se modifice prin mutație punctiformă în ADN ce codifică regiunile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]