4,171 matches
-
nu se intereseaz? de actorul social dec�ț ca loc de interiorizare ?i de exercitare a mecanismelor de reglare ?i control proprii sistemului; de unde, referirile la structuralismul lui Durkheim ?i la individualismul lui Weber, la biologia lui Cannon ?i la antropologia lui Linton, la psihanaliza lui Freud ?i la cibernetică lui Wiener� Ascensiunea opozi?iilor Hegemonia parsonsian? ?i, dincolo de ea, a func?ionalismului fac, la sf�r?ițul anilor cincizeci, obiectul unor violențe atacuri. Un timp, acestea au putut fi �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
s? devin? ?i nici nu va orienta efectiv demersurile teoretice ?i metodologice ale cercet?torilor care �i vor acorda mai mult? reveren?? dec�ț credit (Gurvitch, 1958-1960). Dac?, dup? lucr?rile lui Claude L�vi-Strauss asupra rudeniei (1949), etnologia ?i antropologia vor avea propria lor paradigm?, �n mediul sociologic propriu-zis, �structuralismul� suscit? o dezbatere filosofic? mai mult zadarnic? �n loc s? anime practici ?tiin?ifice efective. �ns?, f?r? �ndoial?, c? putem vedea aici semnele unei discipline �n??rcate de la teorie
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
cunoa?te o relativ? dezafectare social? datorat?, �n parte, sc?derii audien?ei culturale pe care a avut-o ca instrument al dezbaterii ideologice (�n beneficiul �noii filosofii�?) ?i ca instrument de autoanaliz? a societ??îi (�n profitul istoriei ?i antropologiei). Ea apare f?r? �ndoial? mai tehnicizat? că niciodat? ?i ca urmare mai pu?în clarv?z?toare a sensului. �ntre �eseismul� speculativ sau impresionist (�ntotdeauna viu ?i foarte gratificat social) ?i �expertiză pe por?iuni strict delimitate� (prea descriptiv
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
dintre variatele componente ale „poporului”, al cărui vot suveran urma să determine guvernul. Teoria oficială a societății burgheze liberale nu a recunoscut „poporul” ca un corp de grupuri, comunități și alte colectivități cu interese potrivit clasificării respective, în ciuda faptului că antropologii, sociologii și toți politicienii care desfășurau o activitate politică recunoșteau acest lucru. Oficial, poporul, mai curând un concept teoretic decât un organism viu real de ființe umane, consta dintr-un ansamblu de indivizi ale căror voturi se adăugau la majoritățile
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
cercetările filosofice, cel al limbajului. Acolo se intersectează investigațiile lui Wittgenstein, filosofia lingvistică a englezilor, fenomenologia creată de Husserl, cercetările lui Heidegger, lucrările școlii bultmanniene și ale celorlalte școli de exegeză neotestamentară, lucrările de istorie comparată a religiilor și de antropologie referitoare la mit, rit și credință - în sfârșit, psihanaliza”. Componentele comunicării Mai înainte de a încerca o definiție, este necesar să constatăm ce-i trebuie comunicării pentru a putea fi numită astfel. Înainte de orice, este nevoie de cineva capabil să transmită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
promovează egalitatea de șanse în toate domeniile vieții sociale. Conferința Națională de Psihologie Socială a reprezentat o ocazie oportună de a reuni și întâlni cercetători și teoreticieni ai științelor socio-umane, cu o bogată experiență în domeniul psihologiei sociale aplicate, sociologiei, antropologiei și politicilor sociale, implicați în procesul educațional de tip universitar, interesați de dezvoltarea unor proiecte internaționale vizând identitatea europeană și dinamica proceselor de integrare europeană. Am apreciat mediul favorabil care a permis susținerea unor discuții interesante, facilitându-se schimbul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vieții (familie, biserică, națiune), respectiv ,,educația specială”; pedagogul ardelean opera o distincție categorică între educație și instrucție, prima dimensiune viza formarea exhaustivă a personalității, în vreme ce a doua urmărea doar ,,educația intelectuală”; V. Petri preciza că la baza pedagogiei se plasează ,,antropologia pedagogică” în timp ce psihologia rămâne doar o știință ajutătoare ,,pedagogiei antropologice”; în acest spirit al antropologismului său pedagogic, Petri stabilea relația educație-cultură, cultură materială-cultură formală, ultima reflectând gradul de prelucrare spirituală a cunoștințelor generale, provenite prin intermediul instrucției; pedagogul ardelean propunea adoptarea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
determină transcendența ca o depășire activă a datului către posibil, nefixând-o ca Heidegger în relația cu diferența ontologică dintre ființare și ființă. Interesul lui Sartre este îndreptat prioritar către determinarea ființei omenești ca angajament. Drept urmare, ontologia sa devine o antropologie și filosofie subiectivă împotriva căreia se îndreaptă Heidegger. O astfel de filosofie a inspirat o parte din pedagogii ,,educației noi”, deoarece actul didactic trebuie să cultive libertatea și responsabilitatea activă a subiectului educogen, respectiv elevul. Perspectiva de analiză filosofică asupra
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de înțelegere diferite de cele folositoare pentru cunoașterea universului fizic și diferite de cele proprii teologiei. Știința despre societate trebuie să fie laică. Opera sa l-a propulsat în conștiința urmașilor ca primul istoric modern, ca întemeietor al filosofiei istoriei, antropologiei și etnologiei, ca primul care a formulat o metodă sistematică de cercetare istorică și a dezvoltat o teorie a istoriei care a devansat mult ceea ce au realizat contemporanii săi. În studiul introductiv la cartea Vico, Știința nouă, Nona Facon scrie
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de a-l înțelege și a-l apropia pe Celălalt, de a studia imaginile și reprezentările Celuilalt, se definește ca știință de sinestătătoare în deceniile cinci-șase ale secolului al XIX-lea, procesând un vast volum de cunoștințe din domenii diverse: antropologie, geografie, literatură comparată și altele. Perspectivele de studiu ale alterității sunt astfel multiple: lingvistică, literară, istorică, sociologică. Pornind însă de la faptul că, traducerea reprezintă și ea un fenomen multiplan, ale cărui aspecte pot fi obiect de studiu interdisciplinar (se au
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
demonstrează importantele schimbări din cultura și societatea noastră, căpătînd în acest moment o anume greutate. Teoria postmodernă a pătruns în aproape toate disciplinele academice, producînd critici ale teoriei moderne și practici teoretice postmoderne alternative în filosofie, teoria socială, politică, economie, antropologie, geografie, ca și în aproape toate domeniile academice. Grupurile și indivizii marginalizați în societate, cultură sau viața universitară și-au însușit termenul și îl folosesc pentru a se opune ordinii stabilite. Din moment ce mulți dintre acești indivizi sînt tineri, este de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Kalinderu, L., președinte al Consiliului de administrație al Căilor Ferate Române, administrator al Domeniilor Coroanei, str. Renașterii, 2; Kalinderu, N., doctor al Facultății din Paris, vechi medic internist, medic șef al Spitalului Brâncoveanu, membru al Consiliului Medical Superior, membru al Societății de Antropologie din Paris, vicepreședinte al Societății Medicale din București, str. Scaune, 34; Kirilov, G., profesor, str. Bibescu-Vodă, 5; Kițu (Chițu), G., deputat, ministru al Instrucțiunii Publice, str. Frumoasă, 3; Kogălniceanu, M., fost prim-ministru, deputat, șoseaua Kisseleff; Krafft, arhitect, str. Sf.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la resorturile identitare ale unei națiuni, la apartenența la o cultură, la asumarea unui destin istoric comun. Studiul interviului se încadrează într-un curent frecventat de mai multe discipline socio-umane care folosesc tehnica intervievării: sociologia, jurnalistica (jurnalismul de investigație), dreptul, antropologia, etnografia, științele politice, etc. Astfel, pentru istoria culturală contemporană, aportul interviurilor cu personalități la reconstrucția unei epoci are un rol vital având, în acest context, o importantă dimensiune civică și oferind date complementare sub aspectul informațional și socio-istoric. Interviurile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și contextul plurivalent determinând fie acordul, fie dezacordul; intră în acțiune cadrul mobil, arborescent, în care se manifestă subiecții în dialog. Contează, în mare măsură, timpul subiectiv, individual, timp ca formă de egoitate normală supus celui prezidat de Chronos. Potrivit antropologiei culturale, o generație ar fi "răgazul care separă pe tată de fiu", timp implicând căutări, transformări în "vârsta mentală", redimensionări și prefaceri în sensul unei oarecare "periodicități". Psihologic, s-ar produce "o întoarcere sau cel puțin o identificare cu cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
3% 0,5 % 0,2% 5,5% Câmpulung 68,2 % 0,8% 16,9% 5,5% 0,1% 8,2% * Bucovina, revistă lunară de drept, sociologie și criminologie - doctrină, legislație și jurisprudență - sociologie generală - știință, clinică și legislație penitenciară comparată - antropologie și antropometrie - psihiatrie - psihologie și patologie criminală, apare în martie, 1927 la Cernăuți, redacția și administrația în str. Iancu Flondor nr.7. Director C. Rădulescu, doctor în drept, profesor universitar și avocat, prim redactor G. Alexianu, doctor în drept, profesor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prima oară de existența luiMircea Eliade. Cu siguranță, am cumpărat primele sale cărți pe care le-am citit (Le Traité și Le sacré et le profane) la sfârșitul liceului, când îmi comandam sistematic din catalogul Boringhieri orice puteam găsi în legătură cu antropologia sau istoria religiilor în „Biblioteca di cultura scientifica”. Pe atunci nu știam că aceasta era moștenitoarea faimoasei „Collana Viola” a mai nobilei edituri Einaudi, care publicase, pentru prima oară în Italia, autori indispensabili ca Frazer, Frobenius, Jensen, Malinowski și, firește
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a poeziei „primitive”, Zend-Avesta intră, la 1896, în vocabularul de la Convorbiri literare, printr-o asemănare cu proverbele lui Solomon și literatura profetică iudaică 2. În același an, un institutor moldovean, Grigorie C. Buțureanu, într-un efort marginal de a amesteca antropologia cu lingvistica comparată și arheologia istorică, amestec pe care Max Müller îl taxase deja ca aberație 3, pentru a arăta că „cestiunea arilor are o mare însemnătate, pentru că dacă neamul Proto-Arilor se întindea până la Marea Neagră de sigur că atingea și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la arhitectura instrumentelor și a metodologiei noului profil al istoriei religiilor ca disciplină istorică. „S-a dat istoriei religiilor metodele ei și instrumentele ei de lucru; n-a mai fost nevoită să le împrumute de la alte științe, de la filologie sau antropologie, de pildă. În afară de câteva excepții, mai toți savanții urmează astăzi aceste metode proprii istoriei religiilor. Iar Pettazzoni, mai mult decât oricare altul (vezi broșura Svolgimento e carattere della storia delle religioni, Bari, ed. Laterza, 1924, precum și prefața de la cartea lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
eu vă înțeleg). Singura problemă este „specialitatea” dlui Bergman. După cum ați observat, în Statele Unite istoria religiilor este mereu raportată fie la o „high religion” a Orientului (hinduism, budism, Islam), fie la ceea ce se numește aici „fenomenologie”, fie, în sfârșit, la antropologie („primitive religions”). Singurul doctorat de la departamentul nostru care nu și-a putut găsi o catedră este singurul care își aleseseca „specialitate” Grecia antică... Dar sper că dl Bergman nu va întârzia să publice câteva articole „metodologice” - astfel încât va putea fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Vezi Bibliographie, p. 217. De asemenea, pentru poziția critică a lui Wikander față de Ringbom și, în general, față de Religionsgeschichtliche Schule (Bousset, Reitzenstein, Cumont), vezi scrisoarea lui Marijan Molé către Wikander, cf. Addendum II. 2. Impactul lui Pettazzoni, al școlilor de antropologie socială, etnografie și allgemeine Religionswissenschaft asupra școlii de istorie a religiilor de la Uppsala nu poate fi ignorat. Două teze de iranistică publicate în același an, 1938, Hochgottglaube im alten Iran (apărută în Actele universității uppsaliene, Uppsala Universitets Årsskrift) a lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
august-septembrie), lucrează la Ambasada Suediei de la București. Începe studiile universitare în 1967, specialitatea arte grafice. Între 1970 și 1971 urmează studii în științele politice la Sorbona. Susține în 1972 lucrarea de diplomă la Universitatea din Stockholm (științe politice, istorie economică, antropologie socială). Între 1970 și 1974, editor la diferite edituri și la Svenska Institutet. Din 1990 până în prezent, director de marketing la Skansen, muzeul în aer liber din Stockholm. Căsătorită cu Jan Stolpe, filolog, actualul traducător al operelor complete ale lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intelectuali în accepția termenului vehiculat în Occident, ci doar niște «mujici» cu oarecare știință de carte. Este o tradiție a culturii ruse, la care eu țin foarte mult“. (Varlamov, care scrie o proză cu tematică rurală și semnează studii de antropologie culturală, pare să-și cultive, el însuși, cu mult orgoliu, o imagine de „mujic”. Este rotofei - genul „dulap ambulant” - și are o barbă în paragină, stil Tolstoi.) Mai spune Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul de „rasă-națiune”, ce mi se părea că răspunde mai bine acestor mari diferențieri pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exponat dintre cele mai curioase. 6. Refuzul de a statua Acum câteva zile, un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către care anume înclin personal. Când i-am răspuns că niciunul nu mă tentează, el a insistat, făcând întreaga sală să râdă: Da
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
teză de disertație, Cluj, 1969. 99. Marian S. Florea, Descântece populare la români, Cernăuți, 1886. 100. Marian S. Florea, Nașterea la români, București, 1892. 101. Marian S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893. 101. Milcu St. Maximilian, Introducere în antropologie, București, Ed. științifică, 1967. 103. Mătasă C., Frumusice, București, 1946. 104. Mironescu N.A.O., O descântătoare din Hangu, Rev. de folclor, III, 1958, nr. 3, p. 53. 105. Necrasov O. și Nicolăescu, Plopușor D., Etude anthropologique des squelettes appartenat à
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]