11,066 matches
-
ploaia în rădăcini./ Aceasta este Eternitatea ei,/gloria ei/de a fi mereu/ca frunzele pe o cetină seculară.// Patria îmi este Limba ce o vorbesc/pe care am supt-o de la mama/cu ochi blânzi/ca Miorița./ Când îmi aplec urechea de sânul pământului/aud lucrând Meșterul Manole/ce, încă, modelează țara/pe care o numim/Limba Română.// De bat la porțile cerului/și iau o cană de lut/cu apă/simt sufletul izvoarelor/din adâncurile munților/acolo unde inimile
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
aici! Să ne reîntoarcem la „españolii” noștri și la seara de Crăciun. Și ei pregătesc mai multe feluri de mâncare - ca la noi -, dar trebuie să recunosc că sunt mai chibzuiți. Nu fac abuzuri și nu mănâncă până li se apleacă... Ibericii nu prea cunosc și nu prea știu multe depre sarmale, dar se delectează cu „paella” care are unele ingrediente similare, precum carnea, orezul și mirodeniile...! Fără varza acră însă! Desigur se distrează și vorbesc mult și tare, căci doar
TELEGRAMĂ DE LA MADRID (2) – FELIZ NAVIDAD de CAMELIA STOIAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354464_a_355793]
-
ochiul naturii, Ce are culoarea verdelui crud... Se uită poetul în oglinda iubirii. Și stele-n pupilele lui se ascund. Palma luminii din ziua de astăzi, Ușor mângâiat-a pleoapa de cer. Aplaudă crinii cu mâinile noastre, Iar stihul se-apleacă plin de mister. Scriu cu lacrima-n genele ierbii... Și las adierea să spulbere-n vânt, Un zâmbet de viață din grădina iubirii, Având poezia ca un candid veșmânt. Cluj Napoca, 21 aprilie 2016 Pictură S-a oprit în loc clipita... Să
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
era chiar ușoară. Cred că am zâmbit destul de amuzată de toată situația, suficient ca persoana să-și dea seama că nu se va trezi cu geanta în cap. Mi-a propus, pentru o eventuală liniștire, să-l strâng de gât, aplecând și capul. „Nu, îmi ajunge!”, a fost răspunsul meu și mi-am amintit că am făcut cândva asta, așa că nu era cazul să repet. Ne mai vedeam și sigur nu scăpam doar cu o unghie lipsă. ȘTIA și el și
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în femeie. Semăna desigur și cu Ramona destul de izbitor. - Ce s-a întâmplat mami, întrebă Deea speriată, văzând schimbarea la față a mamei sale și se repezi să o sprijine să nu cadă. Se aplecă să ridice bucata de lemn căzută pe jos. Mă sperii. Te simți bine? Parcă l-ai văzut pe Contele Dracula, nu două studente tinere și frumoase ca noi. - Nnnnimic... doar așa... am simțit o amețeală,... poate-i o cădere de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
din fața ferestrei sale. Soarele lumina orașul pieziș, străpungând, cu razele lui aurii ramurile copacilor înalți de undeva din spatele unor case arătoase. Lucirile soarelui se vedeau ici-colo, printre vârfurile plopilor. Ca răspuns la mângâierile razelor ramurile înalte, înfrățite ale plopilor se aplecau tremurătoare în ritmul vântului coborât din cerul azuriu al toamnei. Iată, până și impasibilii locuitori ai acestei urbe provinciale începură să-și revină din inactivitate prin pregătiri timpurii pentru iarnă. Câțiva bătrâni grijulii în exces cu soarta lor începură să
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
durerea zvâcnește, Spre ei se v-a întoarce,ca zmeul din poveste, S-arunce buzduganul spre fața lor mârșava Căci au umplut ființe cu lacrimi și otravă... Și totuși,nu se poate ca Zeul să-I mai rabde: Nu mai aplecați capul,căci sigur vi-l vor râde, Spunând c-asa e modă, c-asa-i democrația... Treziti-va odată ,si stopați anarhia! 2013 Citește mai mult ȘI TOTUȘI ,...S-au cățărat în vârfuri propulsați de prostie.Nu mai au nici
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
ca durerea zvâcnește,Spre ei se v-a întoarce,ca zmeul din poveste,S-arunce buzduganul spre fața lor marsavaCaci au umplut ființe cu lacrimi și otravă...Și totuși,nu se poate ca Zeul să-I mai rabde:Nu mai aplecați capul,căci sigur vi-l vor râde,Spunând c-asa e modă, c-asa-i democrația...Treziti-va odată ,si stopați anarhia!2013... XXXII. DOR ÎMI E DE TINE, TATĂ, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1165 din 10
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
se opriseră în fața cochiliei sidefii. Inima l-a îndemnat să culeagă scoica înfiptă în nisip. Ochii îi erau atrași ca de o vrajă. Privind-o, avea impresia că este vie, mirosind a parfum tandru de cireș în floare. S-a aplecat, a cules-o cu blândețe, apoi a dus-o la ureche ascultându-i șoaptele care vorbeau despre iubire și dor. Surâzând, a aruncat-o în apă privind lung la valurile stârnite de ea. Mintea părea a-i fi dusă către
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
primăvara iubirii lor, sărutând frunza roșie ca focul ce-i atinsese umărul în cădere. A așezat-o cu tandrețe pe oglinda apei, împingând-o spre el cu toată dragostea. Era 22 septembrie-ziua de naștere a Cristinei. Zâmbind, el s-a aplecat să culeagă frunza înroșită ce-i căzuse la picioare. Era o pornire tandră, fiind ziua de naștere a iubitei; era ca și cum ar fi strâns-o la piept pe ea însăși, urându-i cele bune. În iarnă, când Criss va fi
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
Pe unele era scris numele soldatului decedat, pe altele nu exista nici o mențiune legată de acesta. Un număr fatidic le unea pe toate într-un destin comun: 1916. Observam de aproape crucile, sub ploaia deasă, în vântul ce bătea disperat. Aplecată asupra unei cruci, am simțit pe umăr atingerea timidă a unei mâini. Am tresărit. Lângă mine stătea o țărancă, purtând pe braț un paner încărcat cu coșulețe din răchită în care, înfipte într-o bucată de mușchi de pădure, lâncezeau
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
-i oportun, Iși votează din păcate Cu tupeu de om nebun Chiar superimunitate. In frunte-s sigur cei mai răi, Apoi o droaie de lachei Și vin în urmă doar lachei. Ce cauți amice între ei. S-a ridicat inmărmurit Aplecându-se pe-o coastă: -Regret, mi-a zis, că te-am gasit In așa o zi de proastă. Am stat privind în urma lui Și sincer regretând un pic, Mi-am zis apoi:-Acesta nu-i Cinstitul, vechiul meu amic! Emil
AMICUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353904_a_355233]
-
îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de aripă frântă, de lumină topită / de contur nenăscut, / țipăt cutremurat pe retină
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
spaima că veți pleca și dumneavoastră, cu medicamentele mele cu tot, cu ceaiul acesta plin de herghelii de cai, și musețel zdrobit de tălpile mele flămânde Eram copil și adunam melci după ploaie așa cum mirosiți și dumneavoastră, doamnă, când va aplecați să-mi dați atâta plictis, atâta ură de femeie plăpândă, care lucrează pe un salariu mizer și duce mirosul meu de hoit pe coridoarele lumii, până pe creștetul copilului de acasă, luându-mi mie bătrânețea și sufletul și oasele și durerea
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
Te caut printre stele Și raze de soare... Adulmec parfumul Ce-n urmă-ai lăsat Și iar mă întreb De nu m-ai uitat... Când dorul de tine Îmi frânge ființa Și timpul mă arde Și-mi strig neputința M-aplec peste fila Ce-așteaptă cuminte Și albul se umple De-alese cuvinte... Ascuns printre rânduri Te văd cum zâmbești Și iarăși îmi spui Ce mult mă iubești... Iar dorul se duce Spre tine-alergând Și-n taină-ți șoptește Să vii
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
loc decât atunci când nu mai rezistau stând în picioare. În duminica aceea a apărut și Îngerașu la biserică. Venise de la Râmnic, vânduse cartofii. Tocmai aprinsese lumânarea în sfeșnicul din fața icoanei cu Maica Domnului și acum se închina cu gesturi largi, aplecându-se înainte. Când a dat să sărute icoana, tot părul capului i-a luat dintr-o dată foc, transformându-l pe Dinu Îngerașu într-o torță vie, nu alta. Atunci, Nae al lui Nonică și-a scos iute haina și s-
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
întunecoasă și răcoroasă. Deci până la urmă tot întunericul ne atrage. Ha, ha, ha! Deodată privirea i se opri între cele două cruci din capătul mormintelor. - Cred că între voi două este dezlegarea misterului! - li se adresă el cu convingere. Se aplecă și scormoni cu degetele pământul. Deodată atinse ceva. Scoase o cutiuță din lemn. Îi studie cu grijă încuietoarea și în cele din urmă o forță ca să se deschidă, iar aceasta cedă cu ușurință. Înăuntru descoperi un manuscris pe care-l
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
la muncă. Nu strica o clipă de odihnă pe piatra ei din golfulețul lacului care limita pădurea și se întindea cât vezi cu ochii spre dealurile de la orizont împădurite tot cu nuci falnici ca cei care o înconjoară. Se mai apleca din când în când să culeagă câte o nucă, două, cu coaja verde încercată de alte rozătoare ale naturii care, nevăzute, mișunau în jurul ei. Cu mare dexteritate spărgea nuca culeasă frământând două în aceeași mână. Nuca se spărgea în două
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Mergeam grăbit pe zăpada neatinsă, imi plăcea să las urma pașilor mei în acele locuri chiar și pentru un moment. Sunetul omătului strivit sub talpa grea a ghetelor mă liniștea, imi oferea siguranță. Cu fesul strâns pe urechi și privirea aplecată de viscol, înaintam bucuros spre casă. Din când în când ridicam privirea în drum, pentru a lua repere noi. .................................................................................... Referință Bibliografică: Poarta albastra / Alexandru Buzoianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
Frunze, Ionuț zăcea cu ochii închiși, vegheat de vrăjitorul cel cumplit, Udor. - Cine e? Vrăjitorul se întoarse cu chipul spre nou-venită.Recunoscând-o, își întoarse fața spre trupul de la picioarele lui. Pentru ce ești aici? Prințesa nu putu răspunde. Se aplecă doar asupra chipului bolnavului și îi sărută ușor buzele. În acel moment, Ionuț deschise ochii, iar nălucile care zburau în preajma lui, se transformară de îndată în zâne. - Poți să crezi una ca asta? Vrăjitorul se ridică, apropiindu-se de Sânziana
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
și e singura mea... - Stai liniștit! Nu te perpelim, dar trebuie să ne și convingem... Poftiți, continuați domnule comisar, s-a retras magistratul. Totuși aș dori să... Un moment, vă rog! A făcut semn ambilor polițiști să se apropie și, aplecați toți trei asupra hârtiilor primite pe parcurs, au vorbit în șoaptă, din ce în ce mai agitați. Comisarul Olaru părea liniștit și susținea ceva, cât se poate de îndărătnic, în timp ce al doilea polițist adoptase tactica de mijlocitor între cei doi, pe măsură ce procurorul se enerva
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
una ca asta? Nu știi că noi nu putem vorbi? - Păi, atunci eu cum, ăăă... - E ceva mai complicat, dar hai, să numim asta contact telepatic. Mult mai complex decât vorbirea articulată și oricum, mult mai sincer... De emoție mă aplec, îl iau pe Bobiță de gât, îl sărut pe frunte și îl ud cu lacrimi. Este fără îndoială un moment istoric, voi intra în analele științei ca fiind primul om care a stabilit un contact cu o ființă nonumană. Non
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
ustura pielea de la sudoare, aveam fața numai brazde albe, praf și urme de transpirație, și când să frec bățul de cutie roata din față, din dreapta, parcă a trecut peste ceva ca un câine, da’ era în paie, până să mă aplec a trecut și roata din spate și parcă a gemut și parcă s-a zbătut, a pârâit ca pepenele strâns între genunchi... - Și ce-ai făcut? Cum de n-ai spus nimic? Poate era deja mort? - Mi s-a întunecat
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
cojoc, mai scoase unul și apoi, încă unul, până ce nu mai rămase decât în cămașă atunci când ajunse în poienița luminată de soare. Mărțișor o aștepta, ca și când ar fi știut că Baba Dochia avea să vină. De îndată ce o văzu pe femeie aplecându-se după frăguțe, spiridușul dispăru, iar odată cu el, se făcu nevăzut și soarele. Începu să bată un vânt înghețat care viscolea ninsoarea bogată, iar Baba Dochia, dezbrăcată, îngheță pe loc și se transformă într-o stană uriașă de piatră. - Așa
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
de diferențierea fenomenului literar ne propunemsă ținemcont de existența unor raporturi complexe foarte strânse între istoria generalăa unui popor și istoria sa literară. Istoria literară nu este un fenomen, ci un concept bine pus la punct de către exegeții care se apleacă asupra studiului nașterii crerației literare în sine. Istoria literară este un domeniu al creației spirituale, al consumului energetic al unui popor și este consideratăaspectulparticular al istoriei generale a unei națiuni. Pentru a semnala existența distinctă, restricțiile în timp, configurația specificăa
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]