3,263 matches
-
Personalitățile anacaste frecvent au disperare cu sentimentul inferiorității, sentimentul lipsei securității. La trăirile psihotraumatizante trenante acestea dau reacții cumulativ-explozive, care se soldează cu erupții afective puternice În vremea cărora ele săvîrșesc acte agresive Trăirile acestora poartă un caracter stagnant. La apogeul erupțiilor afective la ei au loc Îngustări pronunțate ale conștiinței, Încetinirea și chiar barajul proceselor asociative, cauză din care nu Își controlează acțiunile, acestea purtînd caracter spontan, impulsiv. Aceste acțiuni, după manifestările sale, contravin structurii caracterologice ale personalității și criteriilor
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
un metru, simbolul aniconic al unei „zeițe-mamă” inițiale („uterul cosmic”). Baghor, la fel ca El Juyo, deschide o fereastră prețioasă spre o lume anonimă și necunoscută. Acest caz de o neobișnuită continuitate ne face să reflectăm. Ne aflăm la scurtul apogeu al epocii Îndelungate a vânătorilor și este clar că În acest moment există „religii” sau sisteme organice ereditare de credințe, mituri, rituri și practici magice (poate Încă nu „zei”, așa cum se va arăta În continuare). Nu cunoaștem decât fragmente, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
excentrice și exaltate. Erau aceste inconsecvențe bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvente dacă nu uităm că Iorga încerca să apere România Mare în cadrul idealurilor lui sămănătoriste. România Mare și sămănătorismul constituiau temeliile lumii lui. Ele erau pentru el apogeul moralității și al conștiinței. Erau oare posibile aceste premise? Serveau pozițiile lui Iorga interesele României? Iorga credea sincer că da. El nu era avid în atitudinile sale, așa cum erau mulți dintre contemporanii săi din București. Pe parcursul acestui deceniu, presiunile asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fluctuațiile neprincipiale și delirante ale politicii românești se vor intensifica într-un mod galopant. Toate acestea nu constituiau monopolul politicii românești. În Italia era numit transformism, termen introdus de A. Depretis, pe care Giovanni Giolitti l-a dus ulterior la apogeu. S-ar putea spune că la atît se rezumă politica. La Washington era numit "moralitate de circumstanță". În România însă, ponderea acestui fel de politizare reducea viața politică și constituțională la o agitație sterilă. Franz Borkenau precizează că, fie că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mult, Adamov ignora documentele fundamentale privind Basarabia, folosite de Rakovski și de "venerabilul Karamzin". Iorga sublinia faptul că Adamov îi ignora lucrările sau, dacă le menționa, dădea citate eronate. În timpul guvernului lui Iorga, ororile colectivizării agriculturii din Rusia au atins apogeul. "Neamul românesc" a publicat un fel de jurnal al acestor orori, relatînd zilnic cum țăranii încercau să treacă Nistrul doar ca să fie împușcați de grăniceri. Erau lăsați răniți să moară pe gheață, fiind uneori devorați de cîini vagabonzi sub ochii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
călcînd lumea în picioare. Dar el își va păstra credința în victoria finală a Occidentului și în înfrîngerea nazismului 1. Va pieri luptînd. Tragedia a constat în faptul că și-a dat sfîrșitul în momentul în care puterea nazistă atinsese apogeul. Anul 1937 a fost cel în care Pactul de la Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Partidul Comunist Iugoslav, „o bandă de spioni, agitatori și criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o perioadă de scădere constantă după 1946, costurile militare În Marea Britanie au atins În 1951-1952 10% din PNB, crescând chiar mai repede decât În perioada de Înarmare frenetică dinaintea războiului. În fiecare dintre statele membre NATO, cheltuielile militare au atins apogeul postbelic În anii 1951-1953. Fără precedent erau și consecințele economice ale acestor subite investiții militare. Germania, În special, a fost asaltată de comenzi pentru instalații mecanice, unelte, vehicule și alte produse În care RFG excela, cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colective au mai rămas 1.000. Din confruntarea cu Hitler, Stalin a ieșit mai puternic ca oricând, aureolat, În țară și În afară, de gloria Armatei lui Roșii. Cultul personalității dictatorului sovietic, destul de proeminent și Înainte de război, a atins acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încarcerați au fost Împușcați În secret, fără judecată și fără publicitate. Familia unei victime afla că aceasta „dispăruse” abia după un an sau mai mult. Trei luni mai târziu, fără altă confirmare oficială, persoana În cauză era considerată decedată. La apogeul terorii În Cehoslovacia, În presa locală apăreau treizeci-patruzeci de asemenea anunțuri pe zi. Astfel au dispărut zeci de mii de oameni; sute de mii au fost privați de locuințe, posturi, privilegii. În Ungaria, dintr-o populație totală de mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antisemitismul popular; Partidul Comunist al Marii Britanii (CPGB) nu s-a bucurat niciodată de prea mult sprijin În afara unor vechi nuclee electorale din industria navală scoțiană, unele comunități de mineri și câteva uzine din West Midlands, În Anglia. Chiar la efemerul său apogeu electoral, În 1945, partidul a obținut doar 102.000 de voturi (0,4% din votul național), adică două fotolii În Parlament - Însă ambii aleși au pierdut În alegerile din 1950. La alegerile din 1951, CPGB a atras doar 21.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obligați să se implice de partea progresului și a Istoriei, indiferent de micile impedimente morale 7. Comunismul era important pentru intelectualii din Franța și datorită omniprezenței Partidului Comunist Francez (PCF). Deși nu a atins efectivele partidului italian omolog, numărând la apogeu 800.000 de membri, În anii imediat următori războiului PCF a avut chiar mai mult succes În alegeri, obținând 26% din voturi În 1946. și, spre deosebire de italieni, comuniștii francezi nu se confruntau cu un partid catolic de centru-dreapta. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Aliații vestici, Înregistrați de aceea negativ În memoria locală. Dar rusofilia intelectuală nu se limita la atât. E important să ne amintim ce se petrecea cu doar câțiva kilometri mai la est. Entuziasmul intelectualilor occidentali pentru comunism a atins apogeul nu În momentele de „comunism de gulaș” sau „socialism cu față umană”, ci În perioadele de maximă cruzime a regimului: 1935-1939 și 1944-1956. Scriitorii, profesorii, artiștii, Învățătorii și jurnaliștii Îl admirau adesea pe Stalin nu În ciuda greșelilor sale, ci din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Serviciului de Informații a autorităților de ocupație din Germania de Vest și Austria (care controla toate debușeele mediatice și culturale În zona americană a acestor țări), USIA putea exercita acum o influență imensă asupra vieții culturale vest-europene. În 1953, la apogeul Războiului Rece, programele culturale ale Statelor Unite În străinătate (excluzând fundațiile private și subsidiile secrete) foloseau 13.000 de angajați și costau 129 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte erau cheltuiți În bătălia pentru mințile și inimile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasice. Ca și posturile de radio finanțate de americani (Europa Liberă a fost inaugurat la München la o lună după izbucnirea războiului din Coreea), programele Casei Americane erau uneori subminate de imperativele grosiere de propagandă ce porneau de la Washington. La apogeul erei McCarthy, directorii Caselor Americane au petrecut mult timp scoțând cărțile de pe rafturi. Printre zecile de autori ale căror scrieri erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur Miller, Dashiell Hammett, Upton Sinclair -, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărut 3.000, ridicând cifra totală la 10.000 În 1956. Cu un an Înainte s-a Înregistrat recordul italian de audiență: 800 de milioane de bilete vândute (jumătate din cifra britanică, la o populație aproximativ egală). Publicul francez, la apogeu numeric spre sfârșitul anilor ’40, nu se compara cu cel britanic sau italian 5. și nici cel din Germania de Vest, deși În RFG recordul de audiență s-a Înregistrat abia În 1959. Dar spectatorii erau Într-adevăr foarte numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
americanilor (cele două mari partide din Regatul Unit erau amândouă convinse de necesitatea unui potențial nuclear britanic independent, deși era limpede, la sfârșitul anilor ’50, că o bombă britanică nu Își putea atinge ținta fără rachetele și submarinele americane). La apogeu, În 1962, CDN a raliat 150.000 de suporteri pentru marșul anual de protest la Institutul pentru Arme Atomice de la Aldermaston. Dar, În cursul anilor ’60, campania britanică și-a pierdut din vigoare, ca și mișcările similare din Germania de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau destabilizare politică, precum și o populație depolitizată - acestea erau trăsăturile distinctive ale stabilității postbelice În Europa de Vest. Modelul italian sau austriac poate fi reperat, În configurații diverse, mai peste tot. Chiar și În Scandinavia mobilizarea politică s-a diminuat constant după apogeul atins la jumătatea anilor ’30: vânzările anuale de insigne pentru Ziua Muncii au scăzut constant În Suedia din 1939 până În 1962 (cu un scurt reviriment la sfârșitul războiului), după care au crescut din nou odată cu entuziasmul unei noi generații. Diversele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de tun a tancului. Restul era dialectică. Partidele comuniste din Vest au Început să piardă aderenți. Potrivit unor statistici proprii, 400.000 de membri au părăsit Partidul Comunist Italian Între 1955 și 1957. Așa cum le explicase Togliatti liderilor sovietici la apogeul crizei din Ungaria: „Ne vine greu, după felul În care au evoluat evenimentele din Ungaria, să le clarificăm În cadrul partidului sau să obținem un consens În favoarea conducerii”. În Italia, ca și În Franța, Marea Britanie și mai peste tot, membrii de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Berlin, o nouă generație de progresiști occidentali căutau consolare și exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și În Europa de Est iluziile au fost spulberate. După cum relata un diplomat britanic din Budapesta la 31 octombrie, la apogeul primei serii de lupte: „Este aproape un miracol că poporul maghiar a Înfruntat și respins acest asalt diabolic. Ei nu vor uita și nu vor ierta niciodată”. Însă maghiarii nu erau singurii care aveau să fie afectați de mesajul tancurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru. Papa Ioan al XXIII-lea Fotografia este adevăr. Filmul e adevăr de douăzeci și patru de ori pe secundă. Jean-Luc Godard Anii ’60 au Însemnat apogeul statului european. În secolul precedent, relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil Între nevoile militare și revendicările politice: obligația străveche de a-și apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne. După 1945, elementul definitoriu al relației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plan intern, de rigiditatea și ineficiența agențiilor și producătorilor din sectorul public, iar pe plan extern, de dovada clară că statele socialiste din blocul sovietic sufereau de represiune politică și disfuncții economice severe. Dar acest moment nu sosise Încă. La apogeul statului asistențial european, când aparatul administrativ se bucura Încă de o autoritate vastă și o credibilitate indiscutabilă, se ajunsese la un consens remarcabil. Opinia generală era că statul era de preferat, sub toate aspectele, pieței libere: nu numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
40.000 de norvegieni și 60.000 de suedezi (90% femei) au fost sterilizați cu scopul „igienic” de a „ameliora populația”. Motorul intelectual al acestor programe, Institutul de Biologie Rasială de la Universitatea din Uppsala (Suedia), fusese creat În 1921 la apogeul modei cu pricina și a funcționat timp de 55 de ani. Ce ne spune această poveste tristă despre social-democrație nu e clar - alte societăți și guverne clar nesocialiste și nedemocratice au făcut lucruri mult mai rele, pe scară mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar anii ’50 au fost și o epocă a inovației - cea din teatru, literatură și cinema fiind mult mai durabilă decât ce avea să urmeze. Europa de Vest compensa În domeniul artistic puterea și prestigiul politic pierdute. Anii ’50 au fost chiar apogeul nesperat al artei „elitiste” În Europa. Circumstanțele erau neobișnuit de favorabile: „calitatea europeană” (sintagmă ce nu avea deocamdată o conotație ironică) se bucura pentru prima oară de finanțare publică de anvergură, dar nu era Încă expusă la cererea populistă de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este compactă, integrată și perfect sănătoasă”. Revoltele țărănești din afara Europei mai aveau un atribut care le surâdea studenților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]