5,949 matches
-
că este un colecționar de fluturi. ă Porfiri Petrovici, dar nimeni nu colecționează fluturi în St Petersburg în decembrie. ă Vreau să spun, că așa ar putea să-și justifice sieși vânzarea - sau în fața unui juriu. ă Juriu! strigă Liputin aprins. Să nu mai aud de niciun juriu. Chiar și așa, ar trebui să-l arestăm pe Virginski. El are un motiv. Contractul acela bizar prin care îi conferă dreptul de proprietate asupra sufletului său lui Goriancikov. și dacă suntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
invitase la un bar nou, cu pretenții artistice, din Upper East Side, unde pe peretele din spate se proiecta fără sonor, pe repede-Înainte, filmul Moulin Rouge. Tipul se așezase cu spatele la ecran, pe o banchetă tapițată cu catifea de un roșu aprins, Își scosese un pantof, Își Încrucișase picioarele, luase, demn, un pahar de vin cu o mână, iar cu cealaltă mână Își apucase piciorul gol și Începuse să-l maseze ușor și insistent chiar sub nasul lui Kitty - În tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pironiți pe drumul Întunecos care se Întindea În fața lor și cu gândurile pierdute Într-o zare neștiută, misterioasă. Studioul avea tavanul Înalt și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele erau În nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau oameni goi, care munceau la câmp cu supunerea unor sclavi sau copii fericiți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Mă Întreb dacă e posibil să te iubesc așa cum te iubesc... alerg spre tine ca râul către mare...“ Kitty Îi răspunse: „Ziua V e tristă fără tine. Aleargă spre mine ca râul către mare“. Lăsă laptopul deschis, muzica mergând, luminile aprinse și plecă la operă. Bill Blitz era un bărbat șters din Park Avenue, de o vârstă incertă, poate Între patruzeci și ceva de ani și cincizeci, specialist În finanțe, pictor și, În ciuda tuturor aparențelor, un tip de treabă. Cu chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
meritat osteneala. Când creatorul nostru a deschis ușa cuptorului și a văzut ce era înăuntru, a căzut în genunchi, extaziat. Omul nu mai era nici negru, nici alb, nici galben, era roșu, roșu ca aurora și apusul, roșu ca lava aprinsă a vulcanilor, roșu ca focul din care ieșise, roșu ca sângele care-i curgea deja prin vine, pentru că această figură omenească, fiind cea dorită, n-a avut nevoie de bobârnac, a fost de ajuns să i se spună, Vino, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
retraseră în camere. După ce stinseră luminile, Marta îi ceru din nou scuze, Marçal o sărută, dar nu continuă pentru că-și dădu seama la timp că, dacă va continua așa, îi va spune până la urmă totul. Așezat pe pat, cu lumina aprinsă, Cipriano Algor se gândise și iar se gândise, ajungând la concluzia că trebuia să descopere ce se petrecea în adâncurile Centrului, dacă acolo era o ușă secretă, cel puțin acum nu-i vor putea spune că dincolo de ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Petric la...”, restul n-am mai auzit deoarece, îmbrâncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitându-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam auzeam și mai tare degetul care bătea în geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă și am bătut în geam. Nu mi-a răspuns nimeni, în schimb am auzit pe cineva fugind, ieșind din curte, apoi pe poartă și pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs”, teamă, „dacă o să vomit?” Odată, cu Emilia, împrumutasem o mașină și, amândoi beți, am gonit, cu farurile aprinse, pe șosea până ce am călcat un iepure care alergase orbit, înnebunit, ca să scape. După ce l-am călcat și am oprit, ne-am dat jos, am văzut bucata de carne însângerată de pe șosea, apoi m-am dus în spatele mașinii ca să urinez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
timpurie a unor boli pe care, cu mijloacele obișnuite, le putem descoperi abia mai târziu. — Adică să-mi fac o carte de vise proprie? am râs. — Nu râde, zise el serios. E o investigație științifică despre care se discută din ce în ce mai aprins. Și pe urmă trebuie să fie foarte interesant să-ți revezi visele după un timp, să-ți dai seama ce te persecută în somn, ce obsesii revin; ți-ai înțelege, poate, viața mai bine decât dintr-un jurnal obișnuit... Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
naște mort. 25 decembrie Fratele Augustei a venit să-mi reproșeze că o neglijez. I-am zis: „Nu e nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge”. 26 decembrie Azi noapte am adormit cu lumina aprinsă, citind. M-am trezit târziu, spre dimineață, când ferestrele începeau să se albească, deoarece nu apucasem să trag jaluzelele. Mă uit afară. Iarnă blândă. Mă bucur că nu mai rabd de frig și că respir liniștit. Cu restul voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure cu ajutorul altora plăcerile de care trupul ei încă tânăr avea nevoie. Se șoptea chiar că era rea de muscă și că nu alegea mult când vroia să-și răcorească sângele aprins. Portarul, Aristide, ba chiar și câțiva îngrijitori s-ar fi bucurat de favorurile ei capricioase. Căci a doua zi Moașa se purta cu ei de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Numai Arhivarul nu se consolase, se pare, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
decât sentimentul că nu lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte bine întâmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta mi-a dat ceva din calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie nici soare, nici lumina aprinsă. „De ce m-ai urmărit, domnule?” l-am întrebat. El s-a îndreptat spre ușă și, înainte de a ieși, a ridicat din umeri: „Nu știu”. Dar umbra lui a rămas în cameră; ba chiar am văzut-o târându-se încet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puternică. Știam de la bătrâni că pereții erau căptușiți cu oglinzi, că nu existau nici o fereastră și nici o mobilă, în afară de masa așezată în centru și de cele două fotolii de răchită, că până și tavanul, de care atârna un candelabru uriaș, aprins, și podeaua erau îmbrăcate în oglinzi mari, venețiene, și totuși m-am zăpăcit. Sala era un fel de incubator enorm și strălucitor, mai degrabă pătrat decât dreptunghiular, în care din toate părțile mă întâmpina, uluită, figura mea, reflectată în sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o săptămână, ci și mai mult, numai să nu se știe orfani și liberi. Dinu mi-a atras atenția că nu găsisem momentul cel mai potrivit pentru astfel de ieșiri. — Dar când e momentul potrivit? am sărit eu, încă mai aprins. Dacă ți-aș fi vorbit așa acum o lună mi-ai fi zis că „nu e cazul, riști să afle Bătrânul cum gândești și să te pui în pericol”. Acum când Bătrânul e mort, te temi de moartea lui, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mercurului sublimat, pune-l pe lamă Între dinți și cupa cu Lucrul acela sârguincios pulverizat, nu-l acoperi, ci fă În așa fel ca aerul cald să izbească materia nudă, administrează-i un foc de trei tăciuni și ține-l aprins timp de opt zile solare, apoi scoate-l și pisează-l bine pe marmură până ce va fi devenit impalpabil. După ce faci asta, pune materia Într-un alambic de sticlă, distileaz-o În Balneum Mariae, deasupra unui cazan cu apă, pus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect de aprinse controverse. Îi spune lui Wakefield să se aștepte să vadă pichete de protest la vernisaj, cînd Își va rosti discursul. — Oh, lasă-i să vină! spune Wakefield. Îmi place, din cînd În cînd, cîte o luptă pe cinste. — Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
albă, lungă, cu paiete. Averile Vestului și nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de franjuri Belle Époque și volănașe Moulin Rouge. Cele Trei Grații S&M, Îmbrăcate În uniforme de piele cu aspect profesional, Își instalează instrumentele lîngă jarul aprins. Totul e nespus de amuzant, se destăinuie Palmer. Toți sînt la a treia sau a patra nevastă; undele dintre ele chiar au lucrat la Orhideea. Nu poți să faci diferența dintre banii cei noi și cei vechi, nu că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe Ben oprindu-se în fața mașinii. Era însoțit de Jack, care păru să înțeleagă situația pe loc. Prin ușa deschisă auzi tonul prietenos, dar ferm și autoritar, pe care îl adopta întotdeauna Jack față de agasanții oameni ai legii. Apoi discută aprins, pe un ton scăzut, dar serios, cu fata durdulie. Aceasta dădea din cap, iar lui Fran îi păru rău că se aflau prea departe ca să audă ce spuneau. Polițistul roșu la față se apropie de mașină. — Domnișoara a hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
refolosit unele vechi. Un plin de motorină și vreo zece baterii, fiindcă fără ele mașina și reportofonul nu mă ajutau să ajung la deținuți. Mai târziu, alți bani am folosit pentru nevoile reportajului. Două luni a mers mașina cu ledul aprins, semnalând degeaba lipsa carburantului. N-aveam bani, puneam doi-trei litri. N-am avut nici un fel de metodă. Iar întrebările mele erau legate de viața mea, nu de a lor. Eram curios să văd ce mi s-ar fi întâmplat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că e unul, dar de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]