KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

conform ceasului deșteptător - va fi predat În mâinile bătătorite ale lui Frau Britz. Va aștepta probabil până mâine pentru a implementa schimbarea proprietarului, dar după aceea eram sigur că nu voi mai avea unde sta. Problema era Încotro s-o apuc. Acum o jumătate de oră, când mi-am făcut Încă o ceașcă de cafea, am zărit soarele apunând În spatele copacilor și pietrele funerare În ceața roșiatică și murdară. Administratora tocmai Își bătea covoarele În curte. Privirea sa Încruntată Întoarsă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am putut să fiu! Dar băiatul din fotografia care ilustra articolul de ziar, pe care l-am citit - putea fi el, stând țeapăn În poziție de lotus În fața lui Froehlich și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
așa, ca să fiu sigur, am lăsat luminile stinse. Luând scările două câte două, mă Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele. Eu personal nu mai aveam unde sta, și poate aș fi putut să... N-am apucat să-mi termin ideile pentru că, ajungând la etajul trei, am observat că sigiliul poliției fusese rupt. Măcar acum ar fi trebuit să suspectez ceva. Dar eram prea pornit să scap din capcana pe care Wickert o Întinsese ca să Îndrepte mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fi avut un copil. Încetișor Începeam să Înțeleg unde bătea Manetti. Și cât de mult mă Înșelasem eu. Irizarea mea nu fusese completă. Acum mi-am dat seama cine era fiul Dorei. Și nu era Alf Kinkel. Înainte de-a apuca să rostesc numele băiatului, Inspectorul continuă. — Din moment ce Hatz simțea nevoia, chiar dacă nu și dorința, de a o lăsa Însărcinată pe soția sa, cuplul se hotărî să adopte un copil. Astfel, Froehlich a reușit să rezolve două probleme dintr-o mișcare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
descurcăm și cu asta. Inspectorul luă obiectul necunoscut de pe masă. Inserându-l Între cele două jumătăți, Îl răsuci. Era potrivirea perfectă a lucrului mecanic bine executat. Imediat se auzi o pocnitură, apoi caseta se deschise. Exact cum mă gândeam. Ați apucat să vă uitați? Am dat din cap, nefiind sigur că este răspunsul corect. Manetti Închise cutiuța. Dacă bănuielile mele se adeveresc, această rolă de film conține scene incriminatoare. Înțeleg că este vorba despre operația chirurgicală a unui băiat căruia, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

ultimul an de grădiniță trebuie să fi crezut că fiecare dintre educatoarele mele era, de fapt, mama în travesti. Cum se suna de ieșire, o zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
într-un pahar din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc acum mie, iubitul lui fiu, carne din carnea lui și sânge din sângele lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să mă limitez la două sau, treacă de la mine, trei! Având, însă, dinaintea mea perspectiva morții iminente, am început, de fapt, să stabilesc noi recorduri personale. Înainte de masă. După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mea perspectiva morții iminente, am început, de fapt, să stabilesc noi recorduri personale. Înainte de masă. După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dacă n-ar fi știut stenografia? Nimic! Și-atunci, de ce mă înfrunți?“ Ceva mai devreme ne ciorovăiserăm din pricina pianului. Deși n-avea în casă nici fonograf, nici discuri, dăduse în patima instrumentelor muzicale. „Nu-nțeleg de ce nu vrei să te-apuci de un instrument, zău dacă pricep. Verișoara ta Toby e-n stare să-ți cânte la pian orice cântec de pe lumea asta. Se așază frumușel la pian și cântă Ceai în doi și toată lumea din odaie se bucură. N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lumea asta. Se așază frumușel la pian și cântă Ceai în doi și toată lumea din odaie se bucură. N-o să ducă niciodată lipsă de prieteni, Alex, n-o să fie niciodată lipsită de popularitate. Spune-mi doar că vrei să te-apuci de pian și mâine dimineață o să instalez unul aici. Alex, auzi ce-ți spun? Îți ofer ceva ce ți-ar putea schimba viața!“ Numai că eu n-aveam nevoie de ceea ce-mi oferea el - iar ceea ce-mi doream

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
eu. Îți promit! și o întind din bucătărie. Încotro? Oriunde. Îmi trag chiloții jos furios și îmi înșfac berbecele de asalt atât de des asaltat, pula mea adolescentină, exact în clipa când, de cealaltă parte a ușii, maică-mea se apucă să strige: — Fii atent, de data asta să nu tragi apa. Mă auzi, Alex? Trebuie să văd cu ochii mei ce faci! Doctore, îți dai seama ce aveam de înfruntat? Zdrâmba îmi rămăsese singurul lucru pe care-l puteam numi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
și iar așa și hop și-așa... așa că, să tot fie o săptămână de-atunci, când m-am întors cu bine din Europa, mama a găsit de cuviință să-mi zică: — Pipăie. — Ce să pipăi? o întreb eu în timp ce mă apucă de mână și mi-o duce spre trupul ei. Mamă... — N-am pus nici două kilograme pe mine de când te-am născut, zice ea. Pipăie, mă îndeamnă și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să-mi scot cracii din chiloți până să apuce careva să se binocleze la ei căci, spre jalea mea, spre stupoarea mea, spre disperarea mea, descopăr de fiecare dată pe fund o dâră palidă și subțire de rahat. Ah, doctore, mă șterg și mă tot șterg, nu glumă, ștersul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru de care să-mi fie rușine. Suntem în magazinul de confecții al unchiului Nate de pe Sprinfield Avenue din Newark. Vreau un slip cu suspensor. Am unsprezece ani și am un secret: vreau un suspensor cum au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bucătărie. Mai târziu, despre ghipsul lui Heshie s-a spus că a fost „paiul care a frânt spinarea cămilei“, dar numai ei știau ce voiau să spună cu asta. Pentru mine, Heshie însemna totul - asta în scurtul răstimp cât am apucat să-l cunosc. Visam că într-o bună zi o fac și eu parte din echipa de atletism și o să port și eu un șort din acelea albe, cu șlițuri laterale, special tăiate pentru confortul mușchilor febrili și umflați ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
musiu Deșteptu’ Pământului cu Glagorie, mă ia tata la rost. Nu schimba subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în ea? Nimeni? — Exact! Nimeni! — Ah, bine-nțeles, spune tata. Grozav, n-am ce zice. Bine că n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
s-ar zice că, în sfârșit, a sosit momentul - așa că dau pe gură ceea ce gândesc. E vorba de un lucru pe care-l știu de puțină vreme: — Tu ești ignorantul! Tu ești ăla! — Alex, strigă soră-mea dând să mă apuce de mână, de parcă i-ar fi teamă ca nu cumva s-o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe care să nu și-o amintească până-n ziua de azi mușchii și articulațiile mele. Cum trebuie să mă aplec și să-mi ridic mănușa de jos, și cum s-o arunc, cum să cântăresc greutatea bâtei, cum s-o apuc, cum s-o cumpănesc și cum s-o balansez în cercul de bătaie, cum s-o ridic deasupra capului, cum să-mi flexez și să-mi destind umerii și gâtul înainte de a păși și de a-mi propti picioarele exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu putință ca taică-meu să i-o fi tras, să fi călcat pe-alături? Îmi amintesc și azi cum ședea pe canapea lângă mine și, în încordarea ei, s-a apucat să ne explice pe îndelete cum i se scrie prenumele și mi-a atras atenția că are un E în coadă, ceea ce nu e cazul cu toate persoanele cu numele de Anne - și i-a dat înainte tot așa... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
omorî! Fiindcă am mâncat și eu o dată și era să mor! Da, a avut și ea abateri la viața ei, abateri pentru care a fost pedepsită pe drept. În tinerețea ei destrăbălată (care s-a consumat integral înainte de-a apuca eu s-o cunosc) s-a lăsat într-un rând aburită (adică, măgulită și umilită în același timp) de un agent de asigurări chipeș, inconștient, un coleg de-al tatei de la Boston & Northeastern, un pilangiu pe nume Doyle (nici că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
limbistule, nenorocitu’ dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-a răstălmăcit intențiile, o cheamă Maimuța, porecla trăgându-i-se de la o mică perversiune la care s-a dedat cu puțin înainte de a mă cunoaște pe mine și de a se apuca de chestii mai mărețe. Doctore, în viața mea n-am mai avut parte de o femeie ca ea, ea a însemnat împlinirea visurilor celor mai lascive din adolescența mea - dar de aici și până la a mă însura cu ea, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-meu), am cinat și, pe urmă, molfăindu-mi Titralacul (ca să-mi calmeze hiperaciditatea gastrică), mă mai plimb o vreme cu ei înainte de a-i urca într-un taxi care să-i ducă la Autogara Autorității Portuare. Taică-meu se și apucă să mă foarfece că de ce n-am mai dat pe la ei de cinci săptămâni (chestiune pe care aveam impresia că noi doi o lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului să aibă grijă ca peștele „voinicului“ ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lămuriserăm deja la restaurant, în timp ce maică-mea îi șoptea chelnerului să aibă grijă ca peștele „voinicului“ ei - ăsta fiind eu, oameni buni! - să fie bine prăjit), că acum o să lipsesc o lună încheiată și, una peste alta, când or să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici de ei nu-s cine știe ce mulțumiți. — Și gineri-miu ăsta, zice bătrânu’, dacă fetițelor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fetițele ei le cheamă tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]