6,861 matches
-
bogată și diversă publicistică. A susținut Junimea prin întreaga sa activitate, aderând necondiționat la ideologia ei literară și politică, pe care a promovat-o mai ales în recenzii și cronici. Nu a ezitat să îi condamne, uneori vehement, pe scriitorii ardeleni care îl sprijiniseră și să critice reviste din provincia natală, la care scrisese el însuși. Atacurile sale, îndreptate împotriva neologismelor și a construcțiilor calchiate după modele străine, urmau să fie alături de articole similare ale lui Titu Maiorescu. Din aceeași atmosferă
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
poporului, I-V, pref. Alexiu Viciu, Brașov, 1888; ed. îngr. Vasile Netea, București, 1943; ed. București, 1957; Cine nu știe striga cetească cartea asta, adecă Chiuituri de care strigă feciorii în joc, Gherla, 1891; Starostele sau Datini de la nunțile românilor ardeleni, Gherla, 1891; Povești din popor, pref. Zaharia Boiu, Sibiu, 1895; Bocete adecă Cântări la morți, Gherla, 1897; Opșaguri cât cioplite, cât pilite și la lume împărțite, Gherla, 1897; Pintea Viteazul. Tradiții, legende și schițe istorice, Brașov, [1898]; Românul în sat
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Văcărescu și Barbu Paris Mumuleanu. Pentru faza veche (până la 1780) împarte literatura pe secole, pentru epoca de tranziție (1780-1830), când fenomenele culturale se diversifică, istoricul literar grupează autorii și scrierile după apartenența lor la o comunitate ideologică și socială (Școala Ardeleană) sau după genul literar (Poezia clasică lirică, Un pamfletar). Nu pune preț pe periodizare, considerând că altceva este esențial în valorizarea literaturii vechi: concentrarea informațiilor și calitatea lecturii. Lecția lui G. Călinescu din Principii de estetică (istoria literară ca știință
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
în următoarele cărți, unde se manifestă aspirația către poezia cu valențe metafizico-filosofice, eșuată progresiv în baladescul miturilor naționale. În Alegerea ființei (1977) coexistă versuri despre căutarea de sine, ființă, matrice existențială, adevăr, rațiune, conștiință, Sfânta Treime, cu poeme închinate Școlii Ardelene, lui Crișan, Gheorghe Șincai și Avram Iancu: „Trăiesc perfid cu umbra de-atunci (cât se cuvine)/ Sunt propriul meu tată și fiu - triunghi pe cer” (Clara sublim - I). Din când în când chiar și aceste trasee caracteristice sunt întrerupte de
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
filologie al Universității din București (1970), cu teza Ion Pop-Reteganul. Profesor de liceu la Gherla (1947-1963), devine apoi cadru didactic la Facultatea de Filologie din Târgu Mureș. Debutează cu folclor în „Izvorașul” (1935), iar în volum cu însemnările din Literatura ardeleană nouă (1945). Este redactor la „Prietenii artei” (1947), colaborează la „Artă, teatru, cinema, muzică”, „Astra”, „Claviaturi”, „Făclia”, „Luceafărul literar”, „Provincia”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna Transilvaniei”, „Voința Transilvaniei” ș.a. În Literatura ardeleană nouă P. încearcă să contureze profilurile unor
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
iar în volum cu însemnările din Literatura ardeleană nouă (1945). Este redactor la „Prietenii artei” (1947), colaborează la „Artă, teatru, cinema, muzică”, „Astra”, „Claviaturi”, „Făclia”, „Luceafărul literar”, „Provincia”, „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Tribuna”, „Tribuna Transilvaniei”, „Voința Transilvaniei” ș.a. În Literatura ardeleană nouă P. încearcă să contureze profilurile unor scriitori ca Victor Papilian, George Boldea, Ion Moldoveanu, Mihai Beniuc, Emil Giurgiuca, Ion Th. Ilea, Aurel Marin, Teodor Murășanu, Grigore Popa, Ion Șiugariu, Ștefan Baciu, Vlaicu Bârna, Lucian Valea, Radu Stanca, Ștefan Aug.
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
de nuntă de pe Someș, basme de la armenii din Gherla și în 1969 scrie un studiu despre iconarii de la Nicula, dedicat „cu fervoare și dărnicie” - cum remarca A.E. Baconsky - unuia dintre „cele mai strălucite capitole de sensibilitate românească”. SCRIERI: Literatura ardeleană nouă, București, 1945; Ion Pop-Reteganul, pref. Ion Agârbiceanu, București, 1965; Iubiri, București, 1968; Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula, pref. A. E. Baconsky, București, 1969; Studii de folclor și artă populară, București, 1970; Flaut pentru o frumoasă, București, 1971; Istoria
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
dintre pământeni. În volum debutează cu Slavici (1977; Premiul Uniunii Scriitorilor), studiu critic care este în toate privințele un happax legómenon: exemplar unic al unei tipologii pe care o ilustrează în mod ideal. Cartea este o anatomo-fiziologie a operei prozatorului ardelean, semnificativă prin concluzii și exemplară prin instrumentarul folosit. Autoarea îl citește pe Slavici ca un dispecer instalat la pupitrul de comandă al unui sistem automat de conexiuni. Cartografia lumii ficțiunilor lui Slavici scoate la iveală o veritabilă arhetipologie umană. În
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
tradițională asupra scriitorului. Demersul epic al lui Slavici este grevat de o socialitate complexă, greu de descoperit cu ochiul liber (conform intuițiilor critice candide) și imposibil de transpus în termenii, de o mare naivitate teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste, bine dotate instrumental și corect conduse metodologic. Cartea scrisă de P. arată ce înseamnă practic o revizuire critică și cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Virgil Ierunca „foarte important pentru situarea obiectivă a literaturii noastre în Italia”. Autorul aplică în mod constant, după exemplul călinescian, căruia îi rămâne fidel, un anume exclusivism estetic în detrimentul culturalului, nu negat, dar sistematic trecut în planul secund. În cadrul Școlii Ardelene, bunăoară, reține doar figura pregnantă a lui Ion Budai-Deleanu, considerat singurul artist viabil, la fel cum Dimitrie Cantemir este tratat numai ca scriitor, din vechea cultură românească fiind puse în valoare expresivitatea artistică a adaptărilor și traducerilor de texte religioase
POPESCU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
Din alte vremuri, București, 1910; Între viață și moarte, București, 1912; Muzeul A. Simu, București, 1913; Într-o noapte pe Bărăgan, București, 1914; Farniente, București, 1916; Taina cea mare, București, 1916; Hagi-Minciună, București, 1917; De dragul lor..., București, 1918; Excursiunea învățătorilor ardeleni în vechiul Regat (8-24 august 1921), Cluj, 1921; Vraja cântecului, București, 1923; Într-o țară, departe, București, 1925; Oglinda fermecată, București, 1925; Din lumea lor, București, 1926; Floarea din poveste, București, 1926; Măscărici, București, 1933; Cântec de sirenă, București, 1934
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
există permanent într-un prezent referențial, la exigențele căruia P. supune demersul de restituire a autorilor transilvăneni chiar și atunci când se apleacă asupra contribuțiilor modeste ale unor exponenți ai culturii locale. Dacă în vederile sale intră un reprezentant al Școlii Ardelene, ca în monografia Ioan Molnar Piuariu (1976), analiza scrierilor cărturarului servește ca argument în rediscutarea poziției acestuia în cadrul iluminismului și al istoriei literaturii române în general, reevaluarea fiind extinsă în studiile care alcătuiesc volumul Aspecte și interferențe iluministe (1997). Virtuțile
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
și de doctrină, dar, ghidat mai ales de intuiție, a lăsat aprecieri sigure despre Ștefan Petică, Ion Minulescu, G. Ibrăileanu, Anton Holban, Aron Cotruș, Al. Dima, Tudor Arghezi, Matei Alexandrescu, Radu Boureanu ș.a. În 1939 tipărește în „Lanuri” eseul Literatura ardeleană de azi, tras, tot atunci, și într-o plachetă. În acești ani poetul era publicat în „Satul”, „Orientări” (Moinești), „Hyperion”, „Abecedar”, „Societatea de mâine”, „Adevărul literar și artistic” și „Viața literară”, „Progres și cultură”, „Brașovul literar și artistic”, „Frize”, „Glasul
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului este acela de a fi întrezărit în euritmia fluid-elegiacă a interiorității sale modalitatea de a aduce o notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii vieții, din invidie, de zeul Apollo. SCRIERI: Plecarea spre legendă, Mediaș, 1936; Literatura ardeleană de azi, Mediaș, 1939; Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian, Sibiu, 1942; Mâhniri lângă leagăn, îngr. și pref. V. Fanache, București, 1972. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Oameni: George Popa, „Ogorul școalei”, 1936, 1-2; Horia Stanca, „Plecarea spre legendă”, „Națiunea
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
1936, 460; Nicolae Albu, „Plecarea spre legendă”, „Clipa”, 1936, 1; Ion Moldoveanu, „Plecarea spre legendă”, „Freamătul școalei”, 1936, 10-11; Octav Șuluțiu, „Plecarea spre legendă”, F, 1937, 5; Mihail Chirnoagă, Medalion liric: George Popa, „Pământul”, 1937, 168; Ion Șugariu, Tânăra lirică ardeleană, UVR, 1938, 18; Antologia învățătorilor în literatură, îngr. B. Jordan, București, 1939, 16, 209; Perpessicius, Opere, X, 121-125; Olimpiu Boitoș, „Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian”, LU, 1943, 6; Nicolae Albu, „Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian”, AA
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
și al trăirii ei sub tensiunea aspirației către cele eterne - i se pare, de altfel, a fi, alături de „credința fierbinte” și „gândul metafizic”, una dintre căile prin care omul poate deveni „din rob al lui Dumnezeu” „colaboratorul său”. În Peisaj ardelean (1943) și în Itinerar spiritual (1943), P. își adună o parte din publicistică, îndeosebi din paginile ziarului „Țara” și ale revistei „Luceafărul”. Sunt înmănuncheate, în prima carte, articolele de susținere a scrierilor lui Lucian Blaga și Octavian Goga, iar în
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
1941; Armand Godoy, poète latin et chrétien, Sibiu, 1942; În duhul ortodoxiei naționale, pref. Grigorie T. Marcu, Sibiu, 1942; „Luceafărul”. Un capitol de luptă și credință românească, Sibiu, 1942; Prezența divină în filosofia contemporană, Sibiu, 1942; Existențialismul, Sibiu, 1943; Peisaj ardelean, Sighișoara, 1943; Itinerar spiritual, Sibiu, 1943; Douăzeci și cinci de ani de viață spirituală în Ardeal, Sibiu, 1944; Ardealul, grădina rădăcinilor românești, București, [1945]; Jurnal metafizic, îngr. și postfață Marin Diaconu, București, 1998; Pentru tine, Sfântă Transilvanie, îngr. Marin Diaconu, București, 1998
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
Diaconu, București, 1998. Traduceri: Dimitrie Gusti, Egoism și altruism, București, 1969; Georg Simmel, Rembrandt, București, 1978; Thomas Thilo, Arhitectura clasică chineză, București, 1981; Theodor Lipps, Estetica. Psihologia frumosului și a artei, I-II, București, 1987. Repere bibliografice: Ștefan Lazăr, Literatura ardeleană de azi, ȚA, 1935, 786; Vlaicu Bârna, Breviar, RP, 1936, 5688; Zevedei Barbu, „L’Actualité de Pascal”, PLI, 1938, 1-2; Nichifor Crainic, „Stiluri de viață”, G, 1938, 3; Aurel Marin, „Stiluri de viață”, „Țara Bârsei”, 1938, 4-6; G. Călinescu, Fișe
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
Ion Șiugariu], „Armand Godoy, poète latin et chrétien”, RFR, 1943, 2; Costin Murgescu, Carnet intelectual, VRA, 1943, 706; George Mărgărit, „Existențialismul”, CGM, 1943, 8-10; Aurel T. Anton, Poetul, gânditorul și ziaristul Grigore Popa, „Pământul”, 1944, 251; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1945, 99-105; Micu, „Gândirea”, 632-633; Eugenia Vodă, „Pentru mine calvarul a început la 35 de ani și s-a terminat la 80” (interviu cu Grigore Popa), RL, 1990, 35; Grigore Popa (fișă biobibliografică), APF, 1993, 1-2; Mihai Șora
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
său favorit. Analiza prozei lui Slavici constituie o probă concludentă: printr-o lectură pătrunzătoare, atentă la detalii, dar și la conexiunile dintre diversele planuri ale textului, criticul demonstrează ideea „teatralizării epicului” și spulberă o serie de prejudecăți din receptarea prozatorului ardelean, cum ar fi acelea privind incongruențele de construcție, inabilitatea stilistică sau tezismul moralizator. Tot astfel, interpretul susține cu probe veridice dominanta realistă a Baltagului sadovenian, confirmată prin sabotarea logicii mitice de către logica mimesisului. Deși pare a gravita pe o altă
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
lirice. Din acest punct de vedere, drumul străbătut acoperă distanța de la stadiul de „prizonier al convenției” la acela de „rentier” al acesteia (Al. Cistelecan). Deși nedeclarată, captivitatea aceasta se manifestă suficient de clar încă din primele două cărți. Tributare tradiției ardelene pe filiera Goga-Blaga, Propuneri pentru o fântână și Biata mea cumințenie descriu o lume citadină prin structură, dar patriarhală prin substanță, coagulată prin polarizarea unor motive specifice: cuvântul, dezrădăcinarea, mama, sângele, elementele în genere. Totuși, o anume permeabilitate la cotidianul
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
un nivel de cultură modest. Au publicat, alături de Simion Pocreanu și de cei doi redactori, Constantin Almăjanu, Șt. Albu, A. Roxim, Th. D. Speranția. Se tipăresc doine din Maramureș culese de I. S. Bădescu, anecdote versificate, articole despre reprezentanții Școlii Ardelene sau despre scriitori români. Câteva traduceri de basme germane se adaugă materialului literar original. R.Z.
PRIVIGHETOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289027_a_290356]
-
al doilea articole despre literatură și limbă. Anunțate de exegeza operei lui Heliade, cercetările lui P. despre epoca Luminilor se materializează inițial în cursul ținut în anul universitar 1938-1939 - Literatura română în epoca „luminării”, care se ocupă numai de Școala Ardeleană, prezentată comparatist, pe fundal european, și uzând de o bogată bibliografie franceză și germană privitoare la iluminism. Expunerea umplea un gol în istoria literară românească, reticentă în abordarea secolului al XVIII-lea sau limitîndu-se la unirea cu Biserica Romei. În
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
cu baza în universalismul catolic) într-o doctrină națională, care avea să declanșeze Renașterea în întregul spațiu spiritual românesc. Ajuns aici, P. formulează o ipoteză ademenitoare privind personalitatea literaturii transilvane moderne. Tensiunea existențială și culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic mai îndelungat al literaturii din această regiune ar conferi ab initio epicii ei moderne o trăsătură specifică, și anume absența lirismului: „romanul liric, în care epica era anulată de lirica plângătoare, nu putea prospera într-o atmosferă
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]