3,252 matches
-
ce aparțin genurilor Lepidopus, Alosa, Scorpaena, Sardinella, Clupea etc.) situate în marne, gresii și conglomerate. Printre acestea s-a găsit și un pește lung de 1,8 m (Palaeorhynchus humorensis) în partea superioara a stâncii, într-o intercalație subțire de argile disodilice prinsă între stratele groase de gresii albe relativ dure (de Kliwa), care formează actual peretele exterior al Pietrei Pinului. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea
Piatra Pinului și Piatra Șoimului () [Corola-website/Science/327231_a_328560]
-
Orașul Capua, spre anul 216 î.Hr., era un oraș cu mare influență care, pentru un timp, a dominat federația oscă, depășid în acel moment chiar Roma. Organizarea familială era de tip patriarhal. i locuiau în colibe și foloseau vase de argilă, făcute cu mâna, uscate la soare sau la foc. Aceste vase erau uneori decorate înaintea uscării / arderii lor cu desene lineare trasate cu un vârf ascuțit ori cu ajutorul altor obiecte care permiteau imprimarea sau incizia. Aceste ceramici rudimentare constituie mărturia
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
obiecte din ceramica fabricate în Egipt erau din lut brun roșcat, care era omniprezent, și se numea nămol. Culoarea roșie a produsului obținut era rezultatul compușilor de fier prin oxidare. Marna albicioasa pe de altă parte, era un amestec de argilă și var, găsită doar în câteva locuri din Egiptul de Sus . Vasele și oalele de ceramica erau pictate și modelate. Lămpile din ceramică erau utilizate pentru iluminare, fiind umplute cu ulei de măsline sau boabe de ricin, deasupra fiind un
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
ducea. Aceste iazuri acopereau câteva sute de hectare, fiind circumscrise de străzile de astăzi Sucha, Gajowa, Gliniana și Borowska. Iar dincolo de iazuri se aflau burguri independente față de orașul Wroclaw, precum Lehmgruben - denumit astăzi cartierul Glinianki (în germ. Lehm, care înseamnă "argilă" și Grube care înseamnă "mină"). Holul vechii gări din 1841 se află pe locul actualului hol central unde putem încă vedea o pasarelă folosită astăzi că terasă interioară, compusă dintr-o sala de așteptare și un restaurant. S-au păstrat
Wroclaw Główny () [Corola-website/Science/330840_a_332169]
-
de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristică Orientalilor. Masivul Piatra Mare prezintă o zonă montană cu o mare variație reliefală constituită pe roci sedimentare (ce aparțin geologic zonei cristalino-mezozoice), calcare (atribuite aceleeași perioade), gresii, marne și argile, astfel: în partea estică (dinspre "Valea Gârciuniului") sunt prezente abrupturi (greu accesibile) structurate pe două cueste (una inferioară fragmentată de câțiva afluenți ai văii Gârciniului și alta superioară, nefragmentată) spre deosebire de cea vestică (delimitată de "Valea Timișului Sec") unde relieful (ruiniform
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
pistol cu aer comprimat, pistol viteză, pușcă și pușcă cu aer comprimat. Talerele includ trei discipline de tir la zbor, unde se trage cu o pușcă cu alice. Obiectivul în fiecare caz este de a lovi un taler (disc de argilă) cu un diametru de 11 cm și o greutate de 100-110 gr, aruncat în aer de o mașină ("trap") la o viteză de peste 80 km/h. Talerul este considerat lovit când o bucată de argilă este văzută căzând din aer
Tir Sportiv () [Corola-website/Science/330434_a_331763]
-
lovi un taler (disc de argilă) cu un diametru de 11 cm și o greutate de 100-110 gr, aruncat în aer de o mașină ("trap") la o viteză de peste 80 km/h. Talerul este considerat lovit când o bucată de argilă este văzută căzând din aer. În probele de "trap" (simplu și dublu) sunt 15 mașini instalate într-o așanumită „groapă”, în fața trăgătorului. Standul este compus din cinci posturi de tragere, occupate de șase concurenții prin rotație în cursul unei manse
Tir Sportiv () [Corola-website/Science/330434_a_331763]
-
În concepția musulmană Djinnii posedă corpuri (‘Agiasam), descrise că aburi sau f um, fiind în mod normal suprasensibili, dar putîndu-se arăta oamenilor sub diferite forme, ba chiar pot îndeplinii diferite munci. În Coran se spune: el a creat omul din argilă răsunătoare asemenea vaselor, si a creat Djinni din flacăra focului fără fum “ 55, 14-15), așezând aceste entități alături de creaturi, cu mențiunea că au o consistentă diferită față de celelalte entități care posedă intelect, respectiv” lumină pentru îngeri și țarina pentru om
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
este dată încă de construcțiile antice târzii. Studiile arheologice confirmă că primele faze de construcție de după secolul al VI-lea au reutilizat intensiv structurile antice târzii, pe care s-au mulțumit doar să le divizeze cu ziduri grosiere legate cu argilă. Populația acestui mare burg era majoritar de origine slavă, fapt relevat de mai multe indicii: arhiepiscopul Ioan din secolul al X-lea — un alt conducător al bisericii locale, mai bine cunoscut — era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este numele unei mărci de argilă cu polimer, fabricată de compania germană Staedtler (STAEDTLER Marș GmbH & Co. KG). se vinde peste tot prin lume. Marele rival American al companiei este Sculpey. Materialul vine (se gaseste) în culori diferite; există multe finisaje din care se poate alege
Fimo () [Corola-website/Science/329467_a_330796]
-
ajuns pe mâna fiicei sale Sophie Rehbinder-Kruse, care era cunoscută în familia cu numele de „Fifi”. Marca a fost ulterior vândută celor de la Eberhard Faber și este comercializată sub numele de „FIMO”. Tehnici de folosire Fimo împreună cu alte articole de argilă pot fii lucrate într-o varietate de tehnici. Sculptarea Fimo poate fii sculptat în moduri asemănătoare că și alte materiale de modelat, cum ar fi ceramică, lutul, plastelina. Sculpturile pot avea mărgele de sticlă și sârmă adăugată înainte de a fi
Fimo () [Corola-website/Science/329467_a_330796]
-
permite conexiunea cu Brabotunnel. Adâncimea tunelului sub luciul de apă al Scheldei este de circa 31,50 m în zona șenalului navigabil, asigurându-se pe fundul apei o acoperire de minimum 7 m a tunelului cu straturi de nisip și argilă. Pantele tunelului spre stațiile de pe cele două maluri, din motive de asigurare a tracțiunii tramvaielor și confort al pasagerilor, sunt limitate la maximum 5 %. Imediat în spatele zidului de îndiguire a malului drept al Scheldei, conectat cu cele două tuburi ale
Tunelul Brabotunnel () [Corola-website/Science/335428_a_336757]
-
de la nivelul inferior. Accesul pe peronul spre stațiile Diamant și Astrid este ascuns de un perete fals. Stația este mai degrabă sobră, dar luxos decorată. În sala pentru bilete, la intrarea dinspre operă, este expusă o statuie cu figuri din argilă care înfățișează traficul din oraș. La nivelul -1 se află sala de bilete, care are aceeași mărime ca piața de deasupra și este caracterizată de un număr mare de coloane de sprijin. De-a lungul pereților există mici spații comerciale
Opera (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335501_a_336830]
-
km. Râul Vâlsan este un curs tipic de apă montan cu debit mediu, cu o lățime medie a albiei între 4 și 12 m. În porțiunea în care aspretele este prezent, albia râului este acoperită cu pietre, pietriș, nisip și argilă, și are o lățime medie de circa 8 m, și un traseu sinuos. Adâncimea medie a râului este de 12-20 cm, variind între 1,5 m în gropile cele mai adânci și câțiva centimetri în ochiurile apei. Sedimentul este format
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de circa 8 m, și un traseu sinuos. Adâncimea medie a râului este de 12-20 cm, variind între 1,5 m în gropile cele mai adânci și câțiva centimetri în ochiurile apei. Sedimentul este format din 54-86% piatră, bolovani și argilă, 14-46% pietriș și nisip, și mici cantități de mâl (0,01-0,20%). Claritatea apei este, în general, foarte bună. Apa din Râul Vâlsan este clasificată în categoria I de calitate a apei. Calitatea apei râului Vâlsan este redusă de surse
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Severin. Deasemenea, la 15 de km de Porțile de Fier II se afla Barajul Porțile de Fier II care a fost dat în folosință în 1984 fiind de tip „Baraj de greutate și de pământ” , tip „etanșare nucleu intern de argilă”, fiind construit pe un teren de roci stâncoase și nestâncoase, având o înălțime de 34 m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
4,74 m și un diametru interior de 4,22 m. La cele două capete accesul se face prin intermediul unor clădiri similare cu două etaje, ambele proiectate de arhitectul local Emiel Van Averbeke. Tunelul perfect orizontal a fost săpat prin argilă de Boom cu un scut de forat manual. Căptușeala tunelului este alcătuită din elemente prefabricate din fonta îmbinate cu nituri din plumb. Costul total al construcției s-a ridicat la 40 de milioane de franci (circa 1 milion de euro
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8
Saline din România () [Corola-website/Science/337530_a_338859]
-
Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta al Trotușului), unde în masivul stratelor de rocă (argile, gresii, nisipuri) s-au descoperit importante depozite de faună constituită din resturi fosilizate cu cochilii de anghilă de mare ("Conger conger") și gasteropode.
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
fundamentul de află la adâncimea de 700 - 800 metri, deci și statul sedimentar are aceeași grosime. În componența fundamentul cristalin intră roci magmatice și metamorfice: granit, gnais, șisturi cristaline, gabronorite de vârstă arhaică și proterozoică. Stratul sedimentar este reprezentate de argile, nisipuri, calcare, marne, care constituie depozite de diferite vârstă. Rocile de suprafață sunt reprezentate preponderent de depozitele cuaternare loessoide. Aceste roci sunt martori ai erelor și proceselor geologice desfășurate pe teritoriul municipiului. În atlase geografice teritoriul orașului este intersectat de
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
km de oraș. După regionarea seismică a Moldovei, Bălțiul se află în zona cu intensitatea maximă posibilă de 7 grade, frecvența cutremurelor de această magnitudine este 1 la 15 ani. În municipiul Bălți predomină cernoziomurile tipice moderat humifere, formate pe argile și luturi argiloase. Vegetația ierboasă foarte bogată și variabilă a contribuit la formarea unui strat profund de sol bine structurat și humificat. Pe luturile loessoide cuaternare s-au format cernoziomuri tipice slab humifere. Prezența aproape de suprafață a apelor freatice a
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Mallarmé, al cărui discipol asiduu a fost. Primul său volum de poezii, "Lendemains", a apărut în 1885, iar printre numeroase sale volume ulterioare s-au numărat "Poèmes anciens et romanesques" (1890), "Leș Jeux rustiques et divins" (1890), "Leș Médailles d'argile" (1900), " La Cité des eaux" (1903). El este, de asemenea, autorul unei serii de române și povești realiste, printre care sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La Double maîtresse" (ed. a V-a, 1900), "Leș Vacances
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
eveniment, în anul 1515, conducătorul noului imperiu din aceea perioadă, Askia Mohammad I, a hotărât construirea unei mari moschei în acest important punct comercial. Moscheea a fost construită în stil sudano-sahelian, caracterizat prin folosirea ca materiale principale a lemnului și argilei. Arhitecții tuaregi au construit edificiul după ce au învățat noi tehnici și s-au documentat vizitând moscheile din Timbuktu. este principalul loc de cult al orașului. Minaretul ei înalt de 27 de metri este considerat a fi un adevărat "far al
Marea Moschee din Agadez () [Corola-website/Science/334153_a_335482]
-
împărat din Mâli. Arhitectul care a proiectat construcția a fost Abu Es Haq es Saheli, un maur andaluzian stabilit în Cairo. Stilul în care a fost construit edificiul este cel sudano-sahelian ce se distinge prin folosirea de materiale principale a argilei și lemnului. Alte cracteristici ale moscheii sunt prezenta celor două minarete, unul din ele de forma conica sau ușor triunghiulara ce amintește de piramidele egiptene. După construirea acestei moschei, orașul Timbuktu, cunoscut pentru comerțul cu sare, aur și sclavi a
Moscheea Djinguereber () [Corola-website/Science/334167_a_335496]
-
conducerea cadiului Aqib ibn Mahmud ibn Umăr. În anul 1939 a avut loc un alt proiect de restaurare ce a schimbat aspectul de fortăreața a locașului, din construcția originală rămânând doar minaretul. este o moschee construită în stil sudano-sahelian din argilă, noroi și lemn, asemenea celorlalte moschei din Timbuktu. Totuși există și diferențe precum dimensiunile mult mai reduse ale minaretului și ușile de la intrare bogat decorate într-un stil ce amintește de moscheile din Maroc. Ușile, conform tradiției, nu vor fi
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]